luni, 30 septembrie 2013

„Credința Ortodoxă” – 200: Cuvântul de foc al ortodoxiei românești contemporane



„Credința Ortodoxă” (aflată sub binecuvântarea I.P.S. S., Părintele GALACTION, Episcop al Alexandriei şi Teleormanului) a ajuns la numărul 200! Această iniţiativă strălucită, pornită din iniţiativa “unui nebun de legat”, cum, cu infinită (şi condamnabilă modestie! – acceptabilă doar în sintagma sacral-bizatină, medioevică: “nebun întru Hristos”!!!), afirmă, despre sine, însuşi părintele ei, domnul IOAN ENACHE – s-a trasformat, prin patima cea manolică, a ctitorului ei, în cea mai curajoasă, cea mai plină de râvna neostoită (întru meritul Revelaţiei Hristice - “CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA”), cea mai fierbinte revistă a Ortodoxiei Moldovei şi a Valahilor Dreptcredincioşi, în general. Şi nu este niciun compliment, în afirmaţia noastră de mai sus - nimic care să ţină de apologia/encomiastica unei aniversări. “Amicus Plato, sed magis amica veritas”. O micro-revistă (16 pagini, de format 20/15 cm!), ţinută în lumina Sfintei Adeveriri de Mântuitor, aproape exclusiv cu Duhul Credinţei – şi care, totdeodată, să-i cuprindă, în paginile ei, printre autorii de articole, “cuvinte de învăţătură” şi interviuri, profund revelatorii, număr de număr, pe cei mai înalţi Stâlpi de Lumină ai Ortodoxiei (…de la simpli monahi dedulciţi la glasurile văzduhului arzător, de la preoţi vizionari, ori laici cutezători în dreptcredincioşie - până la vlădici ori sfinţi! - episcopi şi mitropoliţi şi sfinţi, toţi cu Logos Veşnic Dreptcuvântător, către Neamurile Lui Dumnezeu – conlocutori, în istorie şi în vecie, atât din Sfintele Scripturi şi Tradiţii, cât şi din geografiile cele vremelniceşti în istorie, ale României, Greciei, Rusiei, Serbiei etc.: Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Paisie Valicicovschi, Sfâtul Nicolae Velimirovici, Sfântul Serafim de Sarov, Sfântul Arsenie Boca, Sfântul Iustin Pârvu, Mitropolitul Serafim de Pireu, Arhimandritul Elpidie Vagianakis de Rodos, Părintele Serafim Rose etc.) este, deja, o minune a Domnului nostru Iisus Hristos! Este, deja, o modalitate prin care Mântuitorul - ni se adresează pilduitor, ne smereşte, pe toţi locuitorii Terrei: nu blestematul idol al Mamonei/Banul, ci puterea Inimii Iubitoare şi a Credinţei Neabătute în Lumina Lumii/HRISTOS clădeşte LUMEA IOANICĂ, a Noului Ierusalim.
În faţa minunii, nu poţi decât să-ţi pleci sufletul, cainic şi recapitulativ de păcate – ale tale şi, după vorba marelui orthodox, Dostoievski, “păcate ale lumii întregi, de care toţi ne facem vinovaţi”. Iar în faţa durabilităţii de stâncă a minunii revelatorii, care este această revistă, “CREDINŢA ORTODOXĂ” (pentru noi, are valoarea unei Stele Bethlehemice!), ajunsă la numărul 200 – nu poţi decât să-ţi pleci genunchiul întru învăpăiată rugă: “Binecuvântează, Doamne Iisuse Hristoase, această Carte de Ortodoxă Învăţătură, acest mănunchi de raze ale Inimii Lumii Ascunse a Credinţei Adevărate, pentru ca focul ei să lumineze pururi, pentru ca Adevărul să devină, din nou, singura dimensiune a noastră, ca fiinţe umano-divine – şi pentru ca focul ei să şi încălzească sufletele răcite de duşmanul omenirii, să spulbere ultimul firicel de zgură, de pe Duhul celor rătăciţi, întru căutarea Luminii!”
La mulţi ani, întru vecia Revelaţiei! – revistă de rază şi ctitore, IOAN ENACHE, mistic Grădinar de Adevăr!
prof. dr. Adrian Botez


România ortodoxă






joi, 26 septembrie 2013

Grădinile Naționale Rhododendron din Munții Dandenongului și Festivalul Cireșilor Înfloriți


Eu iubesc florile!


Azi am fost cu soția, Eric și familia Li să vizităm aceste grădini minunate din zona noastră, cu ocazia Festivalului înfloririi cireșilor, o sărbătoare japoneză organizată o dată pe an, pe o perioadă de o săptămână.






Grădina Națională Rhododendron este ca o bijuterie, este considerată una din comorile pădurii Dandenongului. Noi locuim la douăzeci de minute cu mașina. O plimbare prin grădină este îndeajuns ca să poți vedea de ce acest loc binecuvântat este o bijuterie horticolă. Încadrată în munții de cenușă cu cei mai înalți copaci cu flori din lume, ea se întinde pe 104 hectare de flori colorate strălucitor.


Aceasta este casa multor păsări, printre care: lyrebirds, papagali, rosellas, rațe și alte specii care se adună lângă diferitele iazuri și lacuri care ornamentează peisajul, aducând un plus de culoare, lumină și armonie.




Datorită Societății Australiene Rhododendron și a Comisiei Forestiere, zona de grădină a fost selectată din pădurile de stat Olinda, de pe creasta estică a Muntelui Dandenong și astfel s-a născut în 1961 Grădina Națională Rhododendron.


Aceasta a fost concepută ca o combinație de diferite grădini individuale și spații. Din 1995, Grădina intră sub conducerea Instituției Parcurilor și Căilor Navale din interiorul Melbournului.




Grădina are peste 280000 de flori.


Inițial, concepută ca un exemplu și colecție națională de specii de Rhododendron, Grădina Națională Rhododendron, numită în japoneză “sake” - se mândreste cu 15000 de rododendroni -aproximativ 550 de specii. În plus, grădina este casa a 12000 de azalee, 3000 de camelii, 250000 de narcise, lupini, ciocuri de aur, laburnumi, protease și cireși.


Când se apropie primăvara, în luna august grădina este transformată într-un ecran multicolor în care predomină galbenul narciselor strălucind ca un soare. Până în noiembrie rododendronii și azaleele vor înflori de un portocaliu puternic, în aceeași măsură plin de mister și, poate prea îndrăzneț. Decorul este completat de florile roz, aducând un aer suav, copilăresc și gingaș, împlinit de roșu incandescent, ca simbol al desăvârșirii.


Grădina, o adevărată oază de încântare cromatică și olfactivă este locul perfect pentru creatorii de artă, dar și pentru consumatorii de creații artistice. Invită la plimbări romantice pe cei îndrăgostiți, la relaxare pe cei obosiți.


Sau, pur și simplu este o alternativă frumoasă de petrecere a timpului în diferite zile cu încărcătură specială (Ziua Mamei…) și fotografii cu ocazia unor evenimente importante din viața noastră (nuntă...).


Sakura japoneză în zona Dandenongului


Prin existența acestei grădini, National Garden Rhododendron, nu trebuie să călătoriți tot drumul până în Japonia în luna martie ca să vă bucurați de Sakura, sau Festivalul Cireșilor Înfloriți. Cu o suită de cireși, Cherry Tree Grove, grădina aduce acest festival de renume și foarte venerat, de primăvară japoneză la Melbourne, în septembrie, în fiecare an.
Cireși în plină floare.


Este o priveliște spectaculoasă și Hanami, Festivalul Cherry Blossom Garden vă oferă un picnic între flori mici, albe și roz sorbind ceai japonez. Asigurați-vă, notând data și luna festivalului din 22 septembrie în calendarul dumneavoastră, în cazul în care sunteți pe cale de a planifica o nuntă cu temă japoneză.


Hanami este un important obicei japonez și are loc peste tot în Japonia, în primăvara anului. Hanami, literalmente, înseamnă vizualizarea florii; da, se indică, în general, să vedeți în persoană floarea de cireș. Se spune că originea Hanami datează de acum peste o mie de ani, când aristocrații se bucurau privind florile frumoase de cireș și scriau poezii.


În zilele noastre, oamenii din Japonia se distrează vizitând florile de cireș, unde se adună și aduc mâncare și băutură, întind mese și petrec. Este ca un picnic sub copaci. Oamenii aduc mâncare gătită acasă, fac grătare sau cumpără de la alimentară bunătățuri preparate pentru Hanami. În unele locuri mai populare, de Hanami se organizează concursuri pentru cele mai bine amenajate grădini. Dacă nu vă place în mulțime, puteți merge în parcuri de cartier, grădini sau în alte locuri liniștite. Cel mai popular tip de cireș japonez (copac Sakura), care poate fi găsit peste tot în Japonia este Somei-Yoshino (Yedoensis). Copacii Sakura înfloresc în momente diferite pe teritoriul Japoniei, iar perioada de înflorire a Somei-Yoshino este de obicei scurtă.
În concluzie, a fost o zi minunată și ne-am întors din această vizită cu o sumedenie de fotografii imortalizând imagini superbe.
Ajunși acasă ne-am așezat la povestit, împărtășindu-ne bucuriile trăite în aceste locuri pline de mireasmă.
Ce bine-i printre flori! I-am murmurat la ureche lui Ming.









miercuri, 25 septembrie 2013

Interviu cu autorul cartii ”Invelit in blana”, Tania F Walsh

Ben Todica, Australia 2013




Book Release: „Cloaked in fur” by T.F. Walsh


Am rugat-o pe autoare sa-mi acorde un interviu cu prilejul lansarii primei carti.

Buna ziuaTania!
How are You?
Great to be with your today, Ben. Thank you.

Dear T.F. Walsh, from where did you get the idea for your book?
I grew up listening to bedtime Romanian stories that could only be compared to the Brothers Grimm tales, and ever since then folklore and mythology has fascinated me. These influences have trickled into my stories, and in particular Cloaked in Fur, which is based in Transylvania—a place seeping with legends. Now, when it comes to love, I’m a sucker for stories about two people from different worlds falling madly in love and fighting against the odds to stay together. This is the story I wanted to tell in Cloaked in Fur, showing how far someone was willing to go to hold onto true love.

How long did it take you to write Cloaked in Fur, and, why a wolf and not a dingo?
It took me a good year to write the novel and then a bit longer to edit it. When it comes to wolves, I have always been fascinated by their majestic nature, plus from the beginning I wanted to story set in Romania, and unfortunately there are no dingoes there

Have you ever meet a real wolf?
Only in a zoo, not in real life, though I would love to do so one day.

Is it your first book?
Yes, this is my debut novel, however I do have a number of shorter stories published online, including a short story titled, ‘Carne şi tranchilizante’ translated into Romanian and published on the Gazette SF online. Here is the link to the story: http://bit.ly/18m0btP

Who published your book?
Crimson Romance published my book Cloaked in Fur. www.crimsonromance.com

The book's cover is very suggestive, who designed it?
My publisher, Crimson Romance, did a wonderful job in designing the cover.

Who did you write Cloaked in Fur for?
This was a book I’ve wanted to write for a long time, so firstly I wrote it for me

What is the subject of your book, and does it have a purpose?
Cloaked in Fur is about how far someone is willing to go for true love. At it’s core, it is a love story, and it shows the struggles of the main character, Daciana, challenging everything in knows in life for a chance to be happy in love.

Do you have a favourite author who inspired your work?
I attribute my inspiration to many authors, but my all time favourite author is Richard Laymon – a horror writer. I have always loved horror, so it is no surprise Cloaked in Fur has a darker tone.

Did you face any issues while writing the book? If so, how did you overcome them?
No issues with writing the book, just finding the time to write as often as I could.

Do you have anyone you bounce ideas of when you write, or rely soley on your muse?
My muse guides me majority of the time, but when I do get stuck my hubby is a great sounding board, plus I have a great group of critique writing friends who are always there to help.

If I asked you to autograph a book for me, what would you write for me?
For Ben, with howling best wishes.

Are you thinking about the next book?
Right now, I’m plotting book 2 of Cloaked in Fur. I’m also half way through a new young adult fantasy novel, which is made up of three parts about six characters. It is set in a world filled with witches, steampunk monsters and magic, and at the heart of the story, there’s the struggle to find love.

What do you give more attention to: Love, Parents, Faith?
Parents and love are the same to me, so they both come first.

Thank You dear Tania and Good Luck!



***



Despre autor
T.F. Walsh s-a născut în Oradea şi este fiica unui cunoscut şi apreciat scriitor român, Ioan Miclău. La vârsta de 8 ani, Walsh a părăsit ţara noastră în favoarea Australiei, dar moştenirea culturală românească este la mare preţ, în continuare, în familia tinerei. A publicat excelente proze scurte (povestiri şi nuvelete) în diverse chei, mai cu seamă „horror”, „dark fantasy” şi „steampunk” (Death Stalker, Carne şi tranchilizante,Forgotten Toys, Of Flesh And Tranquilizers, Fair Game, Little Kunoichi). Anul acesta, Walsh a lansat pe piaţă Cloaked In Fur, primul ei roman, o carte semnificativ diferită de scrierile ei anterioare, în opinia mea: dacă, spre exemplu, în Of Flesh And Tranquilizers avem de a face cu o poveste cruntă, tragică, întunecată, atipică, morală şi neoromantică, un „dark SF”/”post-apocalyptic horror”, în Cloaked In Fur autoarea a ales să urmeze o reţetă la modă, îmbunătăţind-o însă cu elemente originale şi interesante, după cum se va vedea mai jos (această decizie a autoarei îmi aminteşte de un alt scriitor român care a publicat în limba engleză şi despre care am scris cu altă ocazie, Andrei Şerban Mazilu, autorul romanului Crux, primul din seria The Angellove Society – cu menţiunea că Mazilu se concentrează asupra acţiunii moderne de tip hollywoodian).
Astfel, Cloaked In Fur este o poveste cu vârcolaci, conţinând toate ingredientele cunoscute, incluzând o lume ascunsă în lumea noastră şi relevată doar unor iniţiaţi, un triunghi amoros şi o poveste de dragoste în prim-plan (nici acţiunea nu lipseşte, însă – dimpotrivă, devine dominantă în ultima treime a cărţii). Dacă autoarea s-ar fi oprit aici, şi tot ar fi reuşit să câştige un public al ei, dedicat acestui tip de scrieri. Însă plusul cărţii transpare prin dezvoltarea unei mitologii proprii şi interesante, care aduce sub ochii cititorului concepte precum dracwulf sau moonwulf, dar şi prin locaţia… exotică (cel puţin pentru lumea anglo-saxonă): oraşul Braşov, învăluit în superba atmosferă transilvăneană. Romanul ţinteşte mai cu seamă către iubitorii „urban fantasy” – „paranormal romance” – „dark fantasy”, de la Stephenie Meyer la Anne Rice, şi se anunţă a fi primul dintr-o serie de succes, pretabilă pentru ecranizare în contextul trendului cinematografic actual. Cât despre fanii lui H.P. Lovecraft, Stephen King sau G.R.R. Martin, adică ai fantasticului mai întunecat şi mai complex – le recomand acestora să nu ocolească scrierile lui Walsh, dimpotrivă: sunt absolut convins că proza scurtă de tipul Carne şi tranchilizante sau Death Stalker le va satisface cele mai exigente cerinţe. Cu puţin noroc, poate scriitoarea noastră îşi va completa portofoliul şi cu un roman sau chiar cu o serie în direcţia respectivă… să ţinem, aşadar, pumnii strânşi pentru succesul ei. (de Oliviu Craznic)



***



Author Links


Cloaked in Fur is Available Now
As a moonwulf, Daciana never expected to fall in love with a human. Hell, she never imagined that she’d abandon her pack, endanger everyone around her, and break the worst rule possible. But she did.
A rogue werewolf is killing Daciana’s friends, and she sets on capturing the creature. She’ll do whatever it takes to stop the beast. The police and her boyfriend, Inspector Connell Lonescu, are starting to question her involvement in the murders, which is endangering the pack’s secret existence. But when the pack alpha kidnaps Connell, revealing the awful truth about the creature and its connection to the pack, Daciana must choose between saving the man she loves and saving her pack family from certain death.
Paranormal Suspense With Strong Romance



***



Buy Cloaked in Fur Here:
Publisher: Crimson Romance www.crimsonromance.com






duminică, 22 septembrie 2013

„My other passion is Art”, by Ileana Costea

You’re invited to “LOOK AT ME”
New York artist Jerry W. McDaniel
Opening Reception Saturday 09/21/13 5:00PM to 7:00PM.
Music composed by CSUN Professor Liviu Marinescu (“Echoes”) will be played at the opening.
Brief introduction of the artist at 5:30PM. Opening Remarks: Harry Hellenbrand
Host: Ileana Costea. Light refreshments will be served. RSVP: icostea@csun.edu or (818) 512-3089.
You will have the opportunity to meet the artist and the composer.
Valley Performing Arts Center Gallery, CSUN, 18111 Nordhoff Street, Northridge
A parking permit ($ 6.00) can be obtained from CSUN kiosk at the entry on campus, Nordhoff with Lindley. One can also park in surface lot B1 and pay there at the dispenser. The gallery is located on the Loge Level, north of the Great Hall. Go to the main entrance of the VPAC. You will be ushered upstairs. No need to have tickets for the performing arts show.
  


“Unlike other artists, I do not believe one style fits all. The various styles applied to my paintings are dictated by each idea’s own emotional expression. My goal is to create art through surrealistic symbolism via subliminal factors, using color and typographic elements.”
  



Exhibition: September 18 – October 22, 2013. Open to ticket holders one hour prior to performances and during intermissions, and by appointment at other times than the performing arts show dates. For more information, contact Sally Adelblue at (818) 677-8800.




***



„My other passion is Art”

Ileana Costea, PhD., Professor of Engineering
MSEM Dept. Chair/CECS/CSUN

Manufacturing is as beautiful as Art!

S.K. Ramesh, Dean of the College of Engineering and Computer Science/CSUN
and Ileana Costea, Professor of Engineering, MSEM Department Chair
Faculty Retreat 2009 – MANUFACTURING IS BEAUTIFUL poster presented by
Ileana Costea
Below you can find a list of my art contributions to CSUN throughout the years: 2005


CSUN to Dedicate Installation by Sculptor Patrick Mateescu
Exhibition to Include Chronicle of Works by Constantin Brancusi

“Heavenly Hands” - Sculpture by Patriciu Mateescu 2005 on Plummer Str. / CSUN
Donated to CSUN by Ileana Costea & Ion Baroi


Initiated and coordinated the Artist in Residence activity for sculptor Patriciu Mateescu – a joint activity of the College of Engineering & Computer Science and College of AMC, Summer 2005.
(The sculptor used the kilns of the ceramic program – host Prof. Patty Cox; Deans: Diane Schwartz and William Toutant; Art Department Chair: David Moon)

Organized two Brancusi-Patriciu Mateescu Exhibitions (May – curators Ileana Costea and Ligia Toutant, Art for Invitation Postcard David Moon, and November 2005 – curator Ileana Costea) (Hosts David Moon, Chair, Art Department and Louise Lewis, CSUN Art Gallery Director;technical assistance – exhibition advisor James Sweeter)

http://www.csun.edu/pubrels/community@csun/05-06/december05.pdf
Community@csun Vol. IV No#6D12 page 4
Northridge’s Cultural Landscape Enriched by ‘Heavenly Hands’
Romanian-born Sculptor’s Monumental Work is Dedicated in CSUN’s Art and Design Courtyard
(Placed for a short while in the courtyard, now on N. University Dr. (Plummer St.)

1992
Two exhibitions of Art (in the main and auxiliary galleries of the AMC), one exhibition of Design (at CECS), and one book exhibition, during the American-Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA) I organized at the College of Engineering and Computer Science in June 19992 (300 participants; curator of exhibitions Ileana Costea).


1985
Donation of “Love Flower” sculpture, by Patriciu Mateescu

(located several years in the courtyard of USU, in storage since the construction for the new buildings started)

“Love Flower”
Donated to CSUN by
Ileana Costea/ Professor of Engineering/CSUN,
and Nicolas Costea, MD, UCLA Professor of Medicine/UCLA


Exhibition of Patriciu Mateerscu Sculptures
USU Building Main Hall (Host Robert Bassler, Prof. Emeritus of Sculpture/ CSUN, AMC)

Computer Graphics Presentation at CSUN Faculty Retreat, Santa Barbara



***



“LOOK AT ME”
New York artist Jerry W. McDaniel

September 18 – October 22, 2013

Curators James Sweeters and Ileana Costea

©JWMcDaniel Studios. All rights reserved

Artist Statement

This exhibition represents the beginning and middle of my “billboards-inspired Citiscapes” period of rectangles, circles, and spheres.
During the 60s, when I had my studio in Greenwich Village, New York, many parts of the city were in the midst of large construction projects. They did not have the elegance of today’s big walls to fence the construction sites, but instead used the old doors from the buildings they were tearing down, stacking them two-doors-high to make a fence 14’ wide and 16’ tall.   Saul Bass used these doors as background for his titles and credits for West Side Story.  Although film credits customarily ran at the beginning, these 28 minutes of credits ran at the end of the film. Bass explained that this gave the audience time to collect themselves after the gripping and tragic love story.
Then came the “snipers”, companies who were hired to paste big advertisements on these door-walls. This business spread quite rapidly and every couple of days they would attach fresh ads on top of the previous ones. After a period of time, these walls got so thick they would curl up at the edge. I tore some 2’ x 3’ pieces and discovered 20-30 layers of ads stuck together.
I was fascinated by this explosion of colorful advertisement, busy and kitschy as Hell. It was like the Barnum and Bailey Circus on every construction site in Greenwich Village. I took photographs and made many sketches of those advertisement walls. This was the inspiration for my “billboard-typographic” art. All my paintings during that period were based on a small fragment of the various torn and ripped billboards with colors coming from the ads underneath.
The idea of circular paintings came to me while studying at the New School for Social Research in New York with Angelo Savelli and Henry Pearson. They taught an experimental workshop where we were exposed to everybody’s wild and fantastic ideas. One night a student came to class with a 30” empty circular canvas. While she was out of the room for a few minutes I made a quick colored abstract pizza slice and placed it on her canvas. When she returned I told her jokingly, “It’s finished. Voila!” That was the birth of my thinking about circles. The first circles I painted were enamel on sized canvas. I went to enamel because the chemical condition of acrylic paint in those days was pitiful. In this exhibit I am showing 4 of my original 13 enamel paintings.
Meanwhile the quality of the acrylic paint improved and I started using it. At a group show in Soho, Manhattan, people were fascinated by the fact that my circle had part left as row canvas. This was the beginning of my second series of circles in which I used the canvas as part of the composition.  These are not included in this exhibition.

I do not use easels. I put all 13 canvases on sawhorses in my studio so that I can walk around them. All 13 circles were painted on at the same time. I set up different colors in all 4 corners of the room. I worked from north, east, west, and south back and forth through the canvases. I made all those colors move through each other. The portion where the color was set initially remained predominantly that color, diminishing in quantity as it crossed to the other side of the studio. That explains why all these circles have the same date. They were finished in a 2-3 week period in 1971.
The following fall I had a one-man show with these circles at the Fashion Institute of Technology/SUNY Gallery. At the opening Henry Pearson, who gets credit for being the father of optical painting commented,  “You should have mixed the circles with some rectangles”.
Finally after 40 years, I am doing just that in my exhibition at the Valley Performing Arts Center Gallery with the help of the CSUN’s Art Gallery Director, Jim Sweeters: I am combining circles with rectangles.

ME, 1988, 6’ x 8’, Acrylic on Linen



ME, 1988, 6’ x 8’, Acrylic on Linen



Blue, 1971, sized Enamel on sized Canvas



Green Reversed Comma, 1971, Enamel on sized Canvas



Lavender, 1971, Enamel on sized Canvas



Red M, 1971, Enamel on sized Canvas

©JWMcDaniel Studios. All rights reserved




***














joi, 12 septembrie 2013

Nostratic-ul lui George Anca


*

Omul devine dezamăgit pentru că nu cunoaște regulile anekanta. El uită că nici o condiție nu este permanentă: Există moduri infinite. În noi este ascunsă o mulțime de posibilități. Potențialul de a deveni diamant este latent în cărbune.
Orice are posibilitatea să devină orice altceva. Acesta este crezul anekanta. Puține lucruri sunt imposibile. Sentiența nu poate deveni insentiență și insentiența nu poate deveni sentiență. În afară de aceasta, orice este posibil. O particulă de nisip este infinit mai dulce decât o particulă de zahăr.
În noi este conștiință infinită, cunoaștere infinită. Există iluminare (kevallya) în noi. Avem putere infinită în noi, infinită binecuvântare.



Boala este o condiție. Se manifestă și omul se îmbolnăvește. Cu manifestarea sa, boala dispare. Avem posibilități infinite de sănătate în noi.

George Anca scrie, scrie codificat, aşa s-ar părea, insă codificarea nu este altceva decât artă psihologică. Artă „psiho” pentru cei cărora le vine greu sau poate nu au abilităţi să citească un text metaforic plin de simboluri. George dă mură in gură proștilor, arată.


*

Bate oalele. It's your funeral. Nu cumva ai tras pe nară? Încercănata va încerca. Bate-l, K, pe F. Șurubul distal, depărtat. N-avea loc de depresiile cui. La ce gim. Albuquerque. Siamo. Dominanți siamezi. Vei fi uitat umbletul periculos. Se stricase caruselul. Aum în Ford. Mudre. Creștere ori paralizie. Mânca-mi-ar pizda pentru delicte împotriva României. Vorbire de discuții la o bere, România se afundă în decepție.
Cum Lucia ceruse telefonul lui Ion, pe-o notă onirică, și apăruse ministrul culturii, hai și noi, mare deranj. Fontanela prea mare ar denota rahitism. Puși preferă gutui în geam. Plata plânge că ne cumpără pământul evreii și chinezii, lasă italienii, ce dacă, grecii-și vând insulele, noi munții. Aici se tundea V, altceva nu-mi spui cu anii de el, nedistrată de spargerea ceaiului, strângerea cioburilor, lipirea de zahăr pe toată faianța, jos din avion, după mai toată Ramayana.
Adrenaliști pe net penet. Andriomeni. Să nu cadă în coșmar. Amenințare cu lipsa de amenințare. Băieți, puneți mâna pe lunete. Turnătorii între ei sunt precum homosexualii: se iubesc și se ucid cu viteză cosmică. În lojă, în rimă. Lui Lelouche nu-i vine-n minte nicio formulă de politețe. Te recunosc, anagnorise. Gnoriso, te cunosc. Eleftheria Alexandrei. Transe dodonice. Sincopii. Râdem de ne prăpădim, nu ne mai prăpădim, râdem.
Susette Borkenstein Gontard aka Diotima s-a născut în Hamburg în 1769. Andenaken. Arazarama. Shu. Glosa de soneto. Murrey-Murnu, zorile-n văl șofraniu luminaseră-ntinderea lumii. Fragmentarism evanescent, Cuvier, vise sub ploi neauzite, de purgatoriu. Îl chemasem la un interviu, nu-l știam, a apărut în casă, l-a apucat epilepsia când tocmai îi spusesem vă cheamă la înregistrare, se arcuia cu trupul în față ca peste un cadavru, Plata se sufoca. Notre conversacion traductologique.
Ierarhia nulităților excelează în formalism schizofrenic.



Noi suntem călători, ia nu mai fiți, cine-i arată copilului meu capre, porci. Gândindu-te la cineva pe care nu ți-l amintești, îl inventezi. Ce făcuse marxismul ideologiei trage deconstructivismul culturii. Umbră de liliac. Prolia.

Sigur, e obositor să-l urmareşti pe Shakespeare, e muncă de ocnă pentru mulţi, e muncă titanică trei ore la operă sau la o simfonie de Beethoven, in faţa unui Picasso sau la o lectură cu Anca, insă cu răbdare si antrenament poţi trăi experienţe inalţătoare. Mult mai înălţătoare decât cele pe care ţi le dau drogurile instantanee sau orice alt halucinant fără consecinţe fizice sau psihologice. Shakespeare sau Anca deschid drumul cunoaşterii „Eului”, a pătrunderii in lumea interioară şi apropierii de răspunsul la întrebarea „Cine sunt?”

*

România, încă nu este a voastră, români! Stați întâi să o jumpuiem, să o belim noi bine, bine, stați să-i polizăm oasele de carne macră ce mai este, s-o urcăm os cu os la cer și să-i spargem ciolanele precum specia aceea de vultur hoitar cu pipota ca butoiul de acid sulfuric, și după ceva măduvioare din ales, v-o dăm de clei de oase. V-ați lipit, e-a voastra! Cum oare de nu-l trag pe roată! Pe roată, roată, te mai inventăm o dată! Sau pe ia mai roata ma flacai ! (Basilisc).



Anca te ajută sa-ţi descarci sufletul cu eleganţă, să-ţi verşi durerile poetic. Șochează şi deconectează prin umor intreaga paletă de categorii sociale. O frază incepe in istorie si se termină-n strigătură. Istoria curge in cotidian, intră, iese si pleacă. Stă la barfă, glumeşte, amendează si chiar dă reţete medicale.

*

Ionică nu doarme fără ceai de cânepă sălbatică – dacă crește pe marginea drumului? Trei locuri. Capu locului lu Noana în dreptu lu Nuța lu Traian.
Era durlăcel, nu se lega nimic de el, prost bâtă, acu face taxiurile. S-a mâncat osu, fiare băgate, surpate, să-l tăiem din șold că nu mai urcă cancerul, a rămas cu un bont, s-a urcat la claviculă.
Ro e măritată la Coșești, după Domnești (primii un telefon, noaptea, să fac o asigurare), satul Jupânești, nu la drum, peste Râul Doamnei, doamna Ghica. Lu se pune pe plâns, n-are cu cine, are visele ei, că se mărită cu un Făt-Frumos, cu un sfânt, cam lozește, dacă e bolnavă cu capul.
Imediat să sar când o doare pe ea, coloana, rinichii. Merge prin grădină, prin curte, cu piciorul tăiat. Întâi o masez la rece, pe urmă, gel, puterea ursului, că am mână de leac, zice.
A fost scafandru, a cumpărat grajdul, maternitatea de purcele, și peste ea și-a construit locuință, fără autorizație. Nevastă-sa, Vasilica, e în Italia, fie-sa are cabinet de avocatură, măritată cu un italian burtos. Fata lor, Rebeca, uite vaca lui nenea Ionică, Stela.
Canceru îl ai în sânge, malign și benign. Finu Oană nu mai țâne minte nimic. Scafandrii au pensie mică. Toată lumea se chiorăște la castelele spaniole de pe dealu lu Voinescu. Nătărău a murit demult. Preoteasa Lucreția are 94 de ani.
Catrina, mama Gherghinei. Anghel, bărbatu lu mama mare a murit cu gâtu infectat, a venit unu de la centru, din Stoiceni, călare pe cal. Ia cască gura, bă, nici deștept n-a fost, i-a băgat codirișca biciului, au plesnit amigdalitele și a făcut septicemie. Gherghina s-a dus cu Leoveanca la Milcoiu, în opinci. Mărin a venit cu o vestă în spinare și o teslă și a rămas definitiv. Leoveanca a venit cu unul Florea.

Textul lui George Anca curge ca plumbul prin vine si arde precum acidul sulfuric. Te ingenunchează dupa câteva pagini si faci spume, ori mori, ori fugi ca de blestem. E ca acea privire care te ingheaţă când o infrunţi. La Anca o singură frază sau paragraf e un roman. Nostratic e o bibliotecă.


*

Mă uit în ochii lui și nu-l las să doarmă. E negru cerul. Oceane și ceruri pe aripă de pescăruș aflător de perfecțiune la ceangău. Să nu se fi supărat Sânzienele. Arktiske Elegier. Poezia Dumnezeu se numise Ion. Amaryllis cu Ahab. Daffid. Birlik-unitate. Ne învățăm pe picioare, religie. Involuntary disappearences. Oda of Scotland. Aug 106, The region of Dacia, composing regions of Modern Romania, became a province of the Roman Empire.


Mă plictisesc de mine în traducere, cum numai traducând mai am euforii. Mulțimi de tineri în cantonamente, n-ai pe unde trece, necum găsi pe ceilalți, lucruri din ce în ce mai de negăsit. Combinezoane din cap până-n picioare dansând în părți de două ori pe un picior în largul drum de nisip. Și tot Punjab ori poate Rajasthan, mă mai duc ori nu la Jaipur, când și găsii pass-ul de Australia. Fallibilism.
Descoperirea României în memoria depresivă.


Ce nedând înapoi se cheamă nepot. Mai vrând pe lume ce? Mă regizează să mă așez întins pe divan, după ce aproape mă dezbracă, vine cineva, deschide, a Dell Anno, se prezintă, sau este prezentat, înalt, de vodevil, sar, îl întâmpin, e nebună, uite cum m-a regizat, lasă, asta e, oi fi fost eu în ochii ei, de nu ceilalți și eu, ea? Ori piesele de șah ceramic, restrânsă realitate, sudat femur, negative exudate, ura, nepoate. Până crești, uităm textul, da' ce le mai potrivești, buh-puh-muh.

Standardele de azi sunt atât de mediocre incât in faţa unei comisii de la „The Voice” artista Bjork nu ar fi recunoscută ca un talent aparte. Bjork este azi ceea ce este datorită credinţei si determinarii in felul ei de-a vedea si simţi viaţa. La fel ar păţi un Fellini sau un Tarkovsky, etc.

*

Vorbitorii scriu prost. Ar putea apărea și Teod, căldura neoprindu-l-tahicardie. Copiii îi și cadorisesc pe Pepeu și Babița. Fișele cu medalii, domnitori, profesori, ce ucis trecut, Stephanus Magnus, Christianae fidei athletam. Nici rouă, nici ploaie, liniștea cuvintelor nespuse. Am mai și mâncat mere înainte de Sfântul Ilie, ucigașul părinților săi. Catedra, diabetul, literatura? Autoironie empatică-entropică-mizantropică. Kike: Paulescu's inhumanity nullifies any scientific merit. Aminstein.


Retext striat scenariot. Timp risipit după constrâns. Pastor baptist în drum spre nuntă. Ben, după Shanghai înainte de Timișoara și iar Ciudanovița, ba Vaslui. Tot voind să fiu omorât, mor mereu, mamă, cum ți-aș fi mormânt, același inscripționat: care nu te vom uita. Abia instinctul nemurit, mai minte cosmosul?

Literatura din ziua de azi pare “zeamă cu fasole”, tata spunea “paie la cai”, şi nu vom fi capabili să ne auto-depăşim dacă nu susţinem preţuirea și încurajarea creaţiilor literare noi.

*

Gheorghe Buzatu vorbea despre Ion Antonescu pe cât de documentat, pe atât de transpus, interiorizat, poate ca un soldat lăsat la vatră bucurându-se de speranța trecută. Mareșalul avea în valiza de front cărțile de jurnalistică ale lui Eminescu, ne spunea matter of fact.
Fusese coleg de facultate cu Corneliu Buzinschi. I-am invitat pe amândoi la Biblioteca Pedagogică la un colocviu. Au venit mai devreme și au tăinit singuri îndelung, într-o cameră: fiicele lor se sinuciseseră.
La o lansare de târg, apăsat de Iași, România I se părea țară mica, mijlocii sunt Turcia sau Ucraina. Să fi fost o carte despre Tibet. La altă lansare, se întreba ce poet ar fi ajuns Gheorghe Duca de nu intra în politică.
Viață fără moarte!

Frazele nu sunt, cum cred criticii, la întâmplare. Ele cară mesajul poveştii care, ca o fluşturatecă, aleargă de colo până colo fără s-o bagi in seamă, însă este vie.

*

Cum mi-aș ieși din dicteul vital, pe vagi sclivisiri de sens și senzual. Prequel-sequel. Fire and smoke. Mi-oi face de lucru în golul părăsirii represive. Israel Pinku aka Irving Layton. Lăsai patria și dedei temă pe lemă. Imnul divinei erori, omilii, memorie oraculară, cuie în răni. Pliante-porno-alibi-obiectivant. Infixite-priora-sacrarium. Sufism solar.
I se magnifiază melancolia sictiristă, tot cu auto-mișto pe ratare, părând sută la sută fără Dumnezeu, afară de scris. A și avut grijă de mamă-sa până la 89 de ani, când să se mai însoare? Frammenti Infiniti e Perduti. Ce meclă de bolovan are papagalul ăsta, plămadă comunistă fără caracter, onanie retardată, infractori fără remușcări.
Pe lucruri se colonizează eresuri. Aphrodito. Methodius. De spe. Pe Appia, Avesalom, minus păr. Nimeni n-o fi trecut prin atâtea teologii poetice pentru a se apuca de translația lui The Raven în Corbul atâtora. Nu este exclus să termin reavănul original scris în noaptea respectivă? Raven Goldwin as Olivia Harris. Corbpoelenore. Chiar neînvățând americanii româna, să-mi citească traducerea. Tabernacul pe căptușeală, prana pe minciună ar fi nepenthe-le mele, plus liftă lifted.


Pythia putredă. Știu numărul nisipului. Bronz pe bronz. Două ciori putrezite. Cinabru de gueles. Pe nemâncate, nici sângele nu mi-a mai vânzolit capul. N-a mai dormit toată noaptea, că dacă mor în India. Rana lui ne-a vindecat. Sacre solemnii.
 Textul lui Anca nu se citeşte cu motocicleta, ci la pas, precum în urcuş de munte, tăiat de vânt, de ploi, de ingheţ şi de alunecări de teren, apoi poposeşti, mai bei o gură de apă, meditezi: ‘Oare ce-a vrut “Samoilă” să spună aici?’

*

Bhakti-cincizecime. Ungurul egal cu turcul. Oltenească de la Amza Pellea. Civilizația invizibililor. Ciuntit ciuntitor. Câștigând câștigând. Pantofi femei din piele. Cal de bătaie troian. Nu te baza pe paie. Gabier majusculant, Psderie aglutinant, Basilisc odalisc, forum plisc. Copiii se uită la subliminalul publicității. Dizabilitații ahimsaci. Tu, criminal al societății românești ce ești.


Mă cățărasem la ultimul etaj, afară, la ferestre. Am ajuns pe dungă, pe lângă geamurile închise, la ținta de dovedit marea sustragere-secret, nici jaf american. Mai trebuia să mă întorc. Dunga de beton se simpatizase. Un concret ascuțit m-a mai păstrat fibrilație că nu mă pot întoarce cursor-corso. Până jos, nici că se vedea. Prins, aș fi devenit eu performerul. Nici suspans, nemișcare ori prăbușire ca de voie.

Aţipeşti un pic ca apoi să sari ca din puşcă trezindu-te pe-o plută, într-un vârtej de gunoaie la “Cotul Donului”.

*

Să schimb cu morene (pietrene) în Nerval. Valuri de magmă, asfalt indigen. Înregistratoarea fusese discret cncediată, după ce ne învățasem cu ea, de apăruse tăcutul, în permanent control, ventrilog al amenințării thanatice. Accesez o cotă fără întoarcere, mai ales psihică. Sermo de Anima et Corpore deque Passione Domini (Sf. Alexandru).


Seneca redumicat dezastru, cât să nu dorm la baluri cu tricou murdar în șort, vorbitor invitat, ostatic fugitiv la alte șuste, mai ca-n filme, tot în replici rău traducțioase, din ce în ce reconstruind voluptuos năruirea. Trădarea de țară în aur se măsură, crești un copil ca să ți-l mănânce un câine, să-i bagi oriunde dar nu în libertate. Nonverb.
Mi-e creierul coșul cu trupul pruncului Moise, pus de maica lui egipteancă pe Nil. Văzut stromboscopic bonturi trucate la Marion, amor cu Ali, regie soțială, text coșar. Cu Plata în Bangalore pe bilet pierdut, urmărit pe la periferie, întors cu un taxi de general, gara ca-n chenoză, mai rară, de neunde, goală, fără dânsa, erecție.
Mă telefona Tăbăraș să public la două ziare și să vorbesc la televiziune la ei (mă chemă adineauri Coloșenco la Sigma). Sănătatea care ucide. Că mă visasem la Bangalore, uite că Mamata Krishna, de acolo, vrea să fim prieteni pe fb (care nu-mi primește click pe confirmare). Cu Marian, prin interioare tropicale, poate în Jhansi.
Se întorseseră zeci de kilometri după borseta cu chei uitată la Noana si ajunseseră după miezul nopții la casa lor.

Gânduri. Iar gânduri si aprecieri, si apoi interferenţele celor dragi, celor din jur, celor din viaţa prezentă a autorului, pentru că nu se poate să visezi fără realitate. Anca luptă cu literatura precum Cioran cu Dumnezeu şi o dezveleşte ie cu ie ca să-I admirăm divinitatea.

Precum Proust, căruia îi trebuiesc douăzeci de pagini ca să descrie sâmburele de măr şi care nu poate fi citit de oricine, nici George Anca nu e pentru toată lumea.

Ben Todică