miercuri, 17 octombrie 2018

Prof. VALENTINA LUPU - Misterioasa rochie de argint a reginei Maria





Misterioasa rochie de argint a reginei Maria
                 

Imediat după abdicarea forţată a Regelui Mihai, toate simbolurile regalităţii au fost îndepărtate din spaţiile publice. Efigiile Regelui Ferdinand şi Reginei Maria au fost îndepărtate de pe Arcul de Triumf. În apropiere a fost ridicată o imensă statuie a lui Stalin. Reşedinţele regale au fost realmente jefuite. Obiecte de mobilier şi ţinutele de ceremonie ale generaţiilor regale succesive au devenit recuzită de teatru. Obiecte de artă de mare valoare au împodobit casele nomenclaturii comuniste. În ultimii ani, în licitaţii exclusiviste sau la reordonarea unor depozite culturale neatinse ani de-a rândul apar urmele unei Românii fermecătoare. Printre ele, o rochie din fir de argint a Reginei Maria.
Recent, după renovarea clădirii Teatrului Naţional din Piaţa Universităţii, Aurelia Pomponiu, profesor universitar la Arte, expert în restaurarea ţesăturilor, a făcut împreună cu studenţii practicanţi de la Modă o descoperire excepţională. În imensa colecţie vestimentară a teatrului, necercetată de decenii, au regăsit o rochie de argint a Reginei Maria, cu trenă.


Surpriza renovării de la Teatrul Național

„Nu am ştiut ce este - am căutat, căutam etichetele, nu puteam să identificăm actorul sau piesa şi aveau etichete - şi pe etichetă era scris: "Rochia Reginei Maria cu care a fost îmbrăcată la sărbătoarea de la Alba Iulia". Ne-am cutremurat. Eram extaziaţi. Nu ştiam ce să facem. Cu mâinile. Cu prezenţa noastră! Hai să mai căutăm, la al doilea rând de căutări am găsit un alt obiect de veşmânt, de vestimentaţie, care era o trenă foarte lungă, de patru metri jumătate. Am fost înmărrmuriţi că am putut să atingem rochia unei regine. Şi mai mult ... a unei regine, dar cu care s-a îmbrăcat la sărbătoarea de la Alba-Iulia. Şi, bineînţeles, că fiecare dintre cei prezenţi am încercat să o studiem, să o investigăm, cu cât mai făceam mai multe fotografii, cu atât mai treceau din emoţii”, povestește prof. Aurelia Pomponiu, expert în restaurare țesături.


Colaborarea dintre Teatrul Naţional din Bucureşti şi Universitatea Naţională de Arte a dus la iniţierea primelor cercetări pentru restaurarea rochiei şi a trenei.

„Am verificat în primul rând din ce materiale au fost confecţionate. Ele sunt ţesături din fir de argint plin. În decursul istoriei, aceste fire care se foloseau pentru veşminte, pentru broderii, pentru tapiţerii, fiind costurile foarte mari, ele se înfăşurau pe bumbac. Acest fir la rochie şi la trenă este un fir fără nimic înăuntru, este fir NUMAI de argint. Ţesătura de la rochie este puţin diferită, mai deasă şi mai subţire, ţesătura pentru trenă are o altă contextură, puţin mai largă şi mai rigidă, mai rezistentă”, explică Aurelia Pomponiu.


Fir de argint 98 la sută

Analizele de laborator au arătat că firul de argint are o compoziţie de 98%, peste clasicul 95% pentru bijuterii, deci aproape de puritatea absolută. O astfel de ţinută nu putea aparţine decât unei persoane de la rândul ierarhiei sociale şi numai în contextul unei ceremonii extraordinar de fastuoase.
Cele două etichete ataşate rochiei şi trenei lungi de 4 metri şi jumătate spun că ţinuta a fost purtată de Regina Maria la Sărbătorile Unirii de la Alba Iulia. Totuşi, nici fotografiile Reginei Maria de la Încoronare, nici modelul rochiei, nu confirmă ipoteza.
Elena Vijulie: S-a găsit acest bilet - este rochia Mariei la sărbătoarea de la Alba Iulia? Este rochia de la Încoronare?
Veronica Molea, expert în istoria teatrului / TNB: „Nu, nu. M-am gândit că s-ar putea să fie pentru un bal. Balul de seară. M-am uitat apoi la modelul rochiei. Pare mai degrabă de la sfârşit de secol XIX, început de secol XX, când era prinţesă, nu era încă regină. M-am gândit apoi că a fost rochia pe care a purtat-o după ce a venit din refugiul de la Iaşi, imediat după 1 Decembrie 1918, s-a făcut o sărbătoare, la care Marioara Voiculescu a fost cea i-a urat din partea actorilor bun venit Reginei Maria, evident şi Regelui Ferdinand. Dar în primul rând reginei Maria. Regina Maria a dorit ca această mare actriţă, Marioara Voiculescu, să o întâmpine şi a şi recitat ceva. M-am gândit. Sunt numai supoziţii”.


Rochia de argint nu a fost purtată de vreo actriță

„După aceea am căutat, am făcut cercetare în fotografiile existente în Muzeu, poate o găsesc pe o actriţă îmbrăcată. Nu, ar fi fost foarte greu să o îmbrace o actriţă, eu ştiu costumele care se făceau, costumele din a doua jumătate a în sec. XIX. Chiar dacă o actriţă era foarte mare, să spunem că Agatha Bârsescu care jucase la teatrele vieneze şi era o divă a teatrului european şi putea să-şi permită să-şi facă. Eu am văzut rochii de-ale ei, eu am văzut rochii cu fir de argint, dar nu atât de somptuoasă. Pentru că nu s-ar fi putut mişca foarte bine în scenă”, explică Veronica Molea.
Faptul că ţinuta este grea şi deci dificil de purtat, ca şi absenţa rochiei din orice imagine a reprezentaţiilor Teatrului Naţional din vremea comunismului, arată că a rămas neatinsă vreme de decenii.
„Sunt prezente şi aceste cordoane violete, puteau să fie albe sau alt fel, de care pajii purtau trena. Şi în felul ăsta ne-am dat seama că era ţinută de un număr de paji care ţineau această trenă. Ţi-o imaginezi cum mergeau, la Palat. (...) Această rochie nu este o rochie obişnuită. Este visul tuturor fetelor şi a doamnelor care iubesc frumosul”, explică Aurelia Pomponiu.


Unde a fost făcută rochia și cu ce ocazie a fost purtată?

Încoronarea din 15 octombrie 1922 a ţinut trei zile şi nu a însemnat numai ceremonia religioasă, ci şi recepţii şi baluri. Regina Maria îşi pierduse majoritatea bijuteriilor odată cu Tezaurul României în Rusia bolşevizată. Regele Ferdinand i-a dăruit un minunat colier cu un mare safir albastru, simbol al loialităţii şi al încrederii. Dar Regina nu îşi permitea des ţinute scumpe, deseori transforma rochii mai vechi. Totuşi, rochia de argint de la Teatrul Naţional indică mai degrabă o tânără de 20 de ani, şi nu o doamnă de 47, mamă a şase copii.
Dar stilul rochiei de argint trimite mai degrabă la anii 1890-1900 când Maria era Principesă Moştenitoare. Adora macii - rochia şi trena sunt brodate cu maci - dar violet, culoarea ei preferată. Este vorba despre culoarea imperială a Bizanţului, de care englezoaica Maria era fascinată. În plus, forma şi culoarea florilor trimite subtil la ciulin, vechiul simbol heraldic al Scoţiei, integrat Coroanei britanice. Încurajată de predecesoarea sa, Regina Elisabeta, cultivată şi fire de artist, Maria a pictat ea însăşi în tinereţe. Ştia ce să ceară croitoreselor şi designerilor.


„Aceste flori nu sunt la fel. Vedeţi câte sunt pe tot câmpul ăsta. Şi pe rochie, şi pe trenă. Nici una nu este la fel”, atrage atenția prof. Aurelia Pomponiu.
„Cred că era foarte atentă. Am văzut un interviu din 1945-1946 cu o croitoreasă din România, ea povesteşte că îi confecţiona rochii şi reginei Maria. Şi Regina Maria îi spunea întotdeauna cum vrea să iasă, era foarte atentă ce să îi spună să facă”, precizează și Veronica Molea. Și totuși, ea crede că această rochie este făcută la Paris. „Pentru că am văzut cusăturile din spate, cât de fin sunt făcute”, explică Veronica Molea.


1896 – Încoronarea țarului Rusiei, Nicolae al II-lea. Aceasta să fi fost ocazia?

Rochia misterioasă de la Teatrul Naţional ar fi putut fi purtată la Încoronarea țarului Nicolae al II- lea de la Sankt Petersburg şi la balurile de acolo din mai 1896.
Regele Carol I ţinea o contabilitate strictă a cheltuielilor Principilor Moştenitori, Ferdinand şi Maria. Dar prezenţa la Încoronarea Ţarului era o însărcinare diplomatică pentru cuplul princiar şi o datorie de familie, pentru Maria era verişoară primară cu Nicolae al II -lea. România se cerea reprezentată în cel mai rafinat mod cu putinţă. Numai o astfel de logică putea contrabalansa austeritatea proverbială a lui Carol I, şeful de atunci al Casei Regale.
În plus, o fotografie de la balurile Încoronării de la Sankt - Petersburg o înfăţişează pe Maria într-o rochie similară celei de la Teatrul Naţional. O altă rochie de atunci se află la Muzeul de Istorie al României.


Cum și cine a salvat rochia

Totuşi, se pare că primul director al Muzeului Teatrului Naţional, George Franga - al cărui bilet atașat de rochie spunea că a fost purtată la Alba-Iulia - era foarte riguros. În registrele sale, erorile sunt extrem de puţine şi nesemnificative. Apare, astfel ipoteza că etichetele cuprind informaţii greşite în mod intenţionat. De ce? Unirea din 1918 era recunoscută ca moment important chiar şi de comunişti.


„Eu bănuiesc că cel care a salvat rochita a fost destinul.”




Sursa: Prof. VALENTINA LUPU

https://mail.google.com/mail/u/0/?tab=wm#inbox/FMfcgxvzLDxjsmTqDcHzVZPcXXZDtVSF









epigrame.... inspirate de opere de artă

'O rodie nu o să aibă niciodată același gust ca o smochină.'

- înțelepciune grecească












Sursa: Prof. Valentina Lupu
https://mail.google.com/mail/u/0?ui=2&ik=a1864a9316&view=lg&permmsgid=msg-f%3A1614583476220818678&ser=1




LANSARE DE CARTE - Theodor Răpan - CHIPUL CUVINTELOR. 365 + 1 Octave





O INVITATIE :

LANSARE DE CARTE - Theodor Răpan - CHIPUL CUVINTELOR. 365 + 1 Octave,

Miercuri, 24.10.2018 la Fundaţia TITULESCU (Şos. Kiseleff, nr. 47, Sect. 1, Bucureşti)


    Îmi face o deosebită plăcere să vă invit Miercuri, 24 Octombrie a.c., ora 18.00, la sediul Fundaţiei Europene TITULESCU (Şos. Kiseleff, nr. 47, Sect. 1, Bucureşti - Zona ARCUL DE TRIUMF), cu ocazia lansării cărţii mele "CHIPUL CUVINTELOR"365 + 1 Octave, cu ilustraţii color de Georges MAZILU (Franţa).


    Vor rosti alocuţiuni: Pr. prof. Ion BUGA, Ing. Ştefan DULU, Emil LUNGEANU, Ştefan MITROI, Florentin POPESCU, Eliza ROHA, Paula ROMANESCU.


    Invitat de onoare: Sergiu CIOIU (Canada)


    Moderator: Prof. univ. dr. Adrian NĂSTASE (Preşedintele Fundaţiei TITULESCU).


    Gând bun!

    Theodor RĂPAN

    Membru titular al USR


















Ferghete - PENTRU GENERAȚII




PENTRU GENERAȚII


~*~

Aici e necazul bradului din munte
scos barbar la mezat, tăiat din drujbă şi secure
pe altarul soarelui pentru pâinea de grâu măscat treierat, măcinat, deşi făina frământată aluat şi coaptă-n cuptor
dă României lumina haznă întru viitor firbinte
de dragoste şi dor de dor la curți de dragoste şi dor cu-n singur dor
la marginea mării şi nepăsării
Mesie a iubirii şi a marii uniri
al României cu tei înfloriți pe alei
şi plopi ce-şi dă cămaşa fericirii şi mulțumirii să fie trasă la sorți,
că Iancu-i moț între moți,
frate între frați din Carpați
dându-şi fericirea la ceilalți,la toți,
ca să punem în carul cu boi,
că nu mai avem griji nevoi, ci pace în loc de scandal şi război,
s-o punem în carul fericirii cu boi,
ca ziua bună să țină toată ziua cu bună ziua
pentru a ieşi la pace din război cum scriem la carte amândoi
mai Iisus mai presus de moarte
pe câmpie cu floricele care-nfloresc holdele şi grădinile
făcând cerul ca oglinda cu zumzet vioi roind şi albinele
cu miere, polen,ceară şi puiet umplând stupinile,
că polinizarea-i zburând albina lucrătoare din floare-n floare
pe câmpul sinfonic în plin de muncă şi cântec
ce se zdrobeşte lovind unealta de os
pe deal, munte, zăvoi şi luncă, național,
în liturghia muncii şi vecernia păcii
ca să te simți bine în mâine, copiii în gură având pâine, să te simți în al nouălea cer, ca om de caracter,
simțindu-te cu lucru bine făcut pentru întregi generții din omeneştile ecuații
cu cinste, onestitate şi demnitate sau eschibiții
gustând artistic fiecare clipă sub a lui Dumnezeu pe scut sau sub scut,
alduită dreaptă şi sfântă aripă gătită, înpănată
şi îmbălțată de nuntă în mulți ani, fericiți ani
cu vatră şi casă de piatră, ca România sănătoasă
să trăiască omenescă profundă şi mare adunată între propriile şi fireşti hotare
cu propria-i doină şi lumină,
fotosinteză, în deplin divin întru grădină de superb verb şi proverb !
Prin om luptând cu dragoste şi dor ne-aflăm clipă de clipă cu clipă
pentru generații ca-n lumina de început să fim fruntea şi mintea prin lucru bine făcut
în plină lumină de soare revărsat cu zorii ce lovesc în casă şi grădină de patrie română rozosină cu îndemână
cu dulcele-i glonț pentru care inima suspină
şi s-o aperi te cheamă patria română străbună,
că lumina-ți cântă din fluier, caval, din fluier şi frunză popular, național,
c-aşa ca noi petec la sac, om de caracter mai rar vezi sub cer
legănați de hore, de cântec şi lui Dumnezeu să îi facă pe plac,
că nu-s mulți ca Eminescu geniali plecați pe Arcă pentru botez până la apa Iordan pentr'că nu trăim iresversibil neresponsabil, în van,
ci ancestral universal şi artistic pragmatic
cu nume şi renume de dumnezăiască sfântă treime şi profunzime,
iubire la înălțime,
drept la înviere noi înşine fiind vii pilde, preț la nemurire pentru generații din generații,
tronfii diverselor ecuații cu revoluții cu rezoluții:
bobița din una pace vouă născând două şi din două pentru viața păcii,
pentru viața nouă a vieții, pace vouă !
mai rar să se descoperă-ntr-un veterinar
pus pe ispravă pentru a Domnului nostru slavă.


~*


Pavel Rătundeanu-Ferghete








Simona Catrina - Cum te cheamă, pui de dac?




Cum te cheamă, pui de dac?
de Simona Catrina


Nu mai prididim să ne conservăm valorile naționale, identitatea, bla-bla. În realitate, nu suntem în stare să ne păstrăm nici muzica, nici tradițiile și nici măcar prenumele românești.
Vedetele nasc pui vii, îi hrănesc cu lapte și-i botează în ciuda românismului. E mult până au început unii cu delirul cosmopolit, că epizootia s-a întins. 


Câteva modeste exemple vă pot oferi.

Pe băiatul Monicăi Anghel în cheamă Aviv, nu știu ce-a visat ea înainte să nască. Nici nu mă interesează.
Pe băiatul lui Andrei Duban îl cheamă Armin, parcă-i nume de mușchetar.
Dan Bittman are trei băieți cu nume de patinatori. Îi cheamă Alex, Patrick Noah și Mark Nicolas.
Marcel Pavel are un băiat intitulat Richard, iar pe fiica lui Mădălin Voicu o cheamă Vanessa. Altfel, Mădălin Voicu este vajnic apărător al valorilor sale etnice...
Madam Andreea Esca are doi copii pe care-i cheamă-n acte Alexia Margot și Aris.
CRBL (Eduard Mihail Andreianu), în schimb, a preferat pentru fiică-sa prenumele Alesia.
Nicoleta Luciu a împroprietărit trei gemeni deodată cu nume vestice: Kim, Kevin și Karoly.
Diafana Oana Cuzino și-a botezat fetița Noemi, iar Romanița Iovan are un băiețel făcut pe ultima sută de metri a fertilității, pe care-l cheamă Albert.
Cântărețul Cătălin Crișan are un băiat pe care-l cheamă Raris, un nume inventat de tati, din câte recunoaște.
Colegul lui de breaslă, Gabi Cotabiță are o fiică pe care o cheamă Aela.
Ce să mai spun de Noa (fiica lui Robert, clăparul de la Proconsul), de Nidia (fiica lui Moculescu) sau de Calina (fiica faimoasei Catinca Roman, fosta fiică a lui Petre Roman, că acum n-o mai recunoaște drept mlădiță decât pe Oana)?
Pe fiica antrenorului echipei Gaz Metan Medias, Cristi Pustai, fost profesor de matematica, o cheama Maia Hiperboreea.
Pe fiica ziaristului Mircea Toma o cheamă Una, pe fiica Danei Săvuică o cheamă Julie.

Nume misterioase, respectiv universale, monșer! De numele unui procuror de la Parchetul Tribunalului Calarasi - Xenofonte Purcarea ce sa mai zicem ?!?  Iar dacă vă spun cum îi cheamă pe puii oamenilor din fotbal, o să spuneți că vă mint.
Dan Petrescu are trei fete denumite Rebecca, Chelsea și Jennifer Anne Marie.
Pe băiatul lui Gică Popescu îl cheamă Nicolas, pe fata lui Răzvan Lucescu o cheamă Marilu, iar pe don’șoara lui Giovanni Becali o cheamă Pamela.

Și când te gândești că, în țara asta românească plină de nume străinești, se miră unii că pe prințulețul născut de Prințesa Lia (coroborată cu Prințul Paul) îl cheamă Carol Ferdinand, ca pe ta-su mare.



Coment

Vedetele… ce’s alea vedete?
Persoane fara personalitatedar pline de ego, lipsite de educatie si orice urma de cultura.
Cum putem sa le incurajam in cariera lor necreativa, jalnica dar bine platite pentru a fi nimeni?
Cum putem sa le dam ca exemplu copiilor nostril,  suntem oare inconstienti?
Vedete ...











Alexandra Dogaru - GANDUL ZILEI - 17 octombrie 2018







Alexandra Dogaru













marți, 16 octombrie 2018

Announcing New Fall Dates For THE LAB SERIES!













MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - DOAR O VORBĂ.....!





CE SA MA FAC? - Sfantul Teofan Zavoratul



           Ce sa ma fac cu pacatele mele? Nu stiu; nu vede mintea mea cum m-as putea spala, cu ce m-as putea curati. Daca mi-ar trece prin cap sa ma spal cu valuri, nu mi-ar ajunge marile, râurile ar fi neîndestulatoare ca sa ma curete. Daca ma voi spala cu sângele si apa din coasta Fiului lui Dumnezeu, ma voi curati si îndurarile de Sus o sa se reverse asupra mea.

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 215.



MAIMUTA SI OMUL  - Sfantul Nectarie al Eghinei


              Mai nou, omul a fost considerat de asemenea a fi o maimuta care a atins perfectiunea. S-a presupus ca prin acceptarea evolutionismului teoriile darwiniste au ajuns la elucidarea chestiunii antropologice.

             Prin aceste teorii fiecare a încercat sa ofere solutii la problema în cauza − aceea a originii omului − si sa explice care este adevarata ratiune a unei asemenea diversitati prezente în neamul omenesc. Însa aceste teorii, pentru ca au fost neîntemeiate, în loc sa rezolve problema au facut-o si mai greu de înteles; tagaduind autoritatea adevarului revelat si socotind ca omul este pe aceeasi treapta cu animalele, au distrus coeziunea care asigura unitatea genului uman, l-au produs asemenea unei ciuperci din celule, i-au negat originea spirituala si i-au atribuit un principiu cauzator dintre cele mai umile. Principala ratiune a esecului lor consta în negare a originii sale superioare si a firii sale spirituale straine cu totul de materie si lume; în general, fara acceptarea unui adevar revelat, omul ramâne o problema fara rezolvare. Acceptarea acestui principiu este fundamentul durabil si de neclintit pe care trebuie sa se sprijine orice cercetator în studierea omului; se impune ca acesta sa fie punctul de plecare pentru clarificarea diferitelor aspecte ale chestiunii si sa se cunoasca adevarul prin mijlocirea veritabilei stiinte. Iar cercetarii stiintifice trebuie sa-i premearga mai întâi credinta în adevarul revelat, pentru ca numai astfel se poate ajunge la cunostinta adevarului; caci în lipsa lui omul rataceste în ignoranta, iar stiinta urmeaza ratacirilor spiritului. Cel ce tagaduieste omul duhovnicesc, tagaduieste însasi problema pe care o abordeaza; ignora faptul ca pervertirea morala, întunecarea mintii si decaderea spirituala pot corupe aspectul exterior al omulu i si pot duce la asemenea deformari exterioare, încât pentru cei pentru care istoria acestor oameni transformati este necunoscuta, aceste preschimbari sa ramâna cu totul de neînteles, iar aceia care cauta raspunsul în afara luminii Revelatiei sa rataceasca si sa ajunga la concluzii foarte departe de adevar.

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 142-143



ROADELE DATATOARE-DE-VIATA
- Sfantul Ioan din Kronstadt -


             „Dupa roadele lor îi veti cunoaste” (Matei 7, 16). Dupa roadele dulci, datatoare-de-viata si fericire ale Sfintei Liturghii, ale Preacuratelor Taine ale Trupului si Sângelui Domnului vei cunoaste ca Liturghia este de la Domnul si ca ea ne umple de Duh dumnezeiesc si ca acest Duh Preasfânt, datator-de-viata respira în toate rugaciunile si în toate rânduielile sfintelor acte liturgice. Liturghia mi se pare asemenea unui pom minunat, plin de viata. Cu frunze viguroase! Cu roade bogate! Si frunzele sunt spre vindecare, nu numai roadele! Oare cine nu s-a ales cu bogat folos duhovnicesc, cu pace si cu dulceata în suflet, fie si numai de la o singura participare evlavioasa la dumnezeiasca Liturghie? Roade bune nu da decât pomul sanatos. Asa e legea firii.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 181



Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA









Ce se întâmplă in Suedia este de necrezut !




-O Legislație excesiv de permisivă și o Democrație greșit aplicată, nu pot genera decât indisciplină și dezordine, destructurarea unor instituții și în final "Instaurarea Anarhiei", evident, cu efecte distructive la nivel statal !




Viitoarea Suedie?

Ce se întâmplă in Suedia este de necrezut !

Statul ales de către Langness pentru analiză, şi cel care este deja într-o stare avansată de stat falit, este Suedia.

 Cu doar trei zile în urmă aflam că poliţiştii părăsesc masiv poliţia suedeză (se estimează că vor pleca peste 80%), că serviciile de protecţie şi investigaţie ale poliţiei, cele de paramedici şi de pompieri sunt atacate în anumite zone şi nu-şi mai pot îndeplini misiunea, că 57 de zone ale unor oraşe mari, locuite majoritar sau exclusiv de migratori (musulmani în proporţie masivă), dar nu numai, au devenit „nefrecventabile” pentru autorităţile suedeze (aşa-numitele „zone interzise”),că legile statului nu se mai aplică în aceste zone şi că statele vecine sunt foarte îngrijorate de situaţia din Suedia.Nu aş aminti aici decât declaraţia primului ministru norvegian Erna Solberg:

În cazul că Suedia  se prăbuşeşte,  Norvegia este gata să abandoneze  Convenţia de la Geneva privind refugiaţii, să închidă graniţa cu armata, iar refugiaţii care vin dinspre Suedia să fie trimişi înapoi  fără nicio posibilitate de a solicita azil.Ne pregătim pentru ce poate fi mai rău. Desigur, pentru mulţi cititori alăturarea dintre Suedia şi sintagma „stat falit” este de neconceput. 

 Dar dacă avem în vedere că definiţia oficială a unui stat falit, făcută de Fondul pentru Pace, se referă la o incapacitate relativă de a  asigura ordinea, de a garanta securitatea populaţiei, de a canaliza solicitările acesteia şi de a-i câştiga loialitatea, deci de a normaliza relaţiile sociale, şi dacă veţi reciti paragraful de deasupra şi veţi accesa şi alte date privind situaţia din Suedia nu veţi mai avea nedumeriri.


 Sunt tot mai multe probleme cu migratorii musulmani. Tensiunea creşte în toată ţara. Malmo, un oraş cu majoritate migratorie, devine centrul unei „Intifade” similare cu „Zilele mâniei” din teritoriile palestiniene.
Suedezele sunt violate pe stradă, bărbaţii suedezi sunt atacaţi frecvent. Poliţia este gata să piardă controlul. Comunităţile de migratori au scăpat complet controlului guvernamental, ai căror reprezentanţi nu mai pot pătrunde decât în formaţiuni cu trupe numeroase şi vehicule militare.
Albii părăsesc Malmo şi zonele învecinate. Oraşul rămâne fără personalul necesar funcţionării.
Cad sistemul de educaţie, medical, pompierii, sistemul judiciar. Se înmulţesc semnele războiului de generaţia a patra: răpirile şi taxele pentru traversarea anumitor zone.
Pe fondul haosului începe să se manifeste autoapărarea suedezilor nativi. Sporeşte numărul musulmanilor omorâţi, fie din motive de autoapărare, fie din alte motive: politice sau rasiale.


 Sunt incendiate restaurante cu specificul Orientului Mijlociu. Guvernul suedez, tot mai izolat, într-o ţară şi societate destabilizate, trece la represiunea totală a liberei exprimări. Sunt interzise şi atacate grupurile de dreapta, aşa-zisul „discurs al urii” este sever pedepsit.
În faţa haosului din Suedia şi apelurilor la violenţă ale musulmanilor din intreaga Europă,Danemarca închide complet frontiera cu Suedia şi restrânge drepturile musulmanilor.

 La fel Norvegia şi Finlanda.




Sursa: voinea










col. (rtr.) Constantin CHIPER - Pe urmele eroilor români + -INVITATIE-CARP Vaslui-






Pe urmele eroilor români


În iarna anului 1916/1919 Armata Română s-a reorganizat pe două armate: Armata 1-a Română, comandată de generalul de divizie Constantin Cristescu și de la 31 iulie 1917 de generalul de divizie Eremia Grigorescu. A avut în subordine Corpurile de Armată nr. 3, 5 şi 6. Armata  a 2-a Română comandată de generalul de divizie Alexandru Averescu a avut în subordine Corpurile 1, 2 şi 4 Armată.
Corpul al treilea de Armată Galaţi a fost compus din Diviziile 5 Infanterie Buzău, 13 Infanterie Ploieşti şi 14 Infanterie Iaşi. Acest Corp de Armată şi-a terminat reorganizarea la data de 1 iunie.
Corpul al cincilea de Armată compus din Diviziile 9 infanterie Constanţa, 10 Infanterie Tulcea, 15 Infanterie Constanţa s-au reorganizat în regiunea Vaslui, până la sfârşitul lunii iunie.
Corpul unu Armată compus din Diviziile 2 Infanterie Craiova, 4 Infanterie Bucureşti şi 11 Infanterie Slatina s-au reorganizat în împrejurimile Iaşilor, reorgannizate greu datorită greutăţilor materiale şi boliilor.
Reorganizarea Armatei a 2-a Române s-a refăcut pe frontul de luptă. Pe front s-au refăcut Corpul 2  Armată  cu Diviziile 1 Infanterie Infanterie Mehedinţi, 3 Infanterie Târgoviştede şi 12 Infanteribie şi Corpul 4 Armată  cu Diviziile 6 Infanterie Focşani, 7 Infanterie  Roman şi 8 Infantezie Botoşani. Aceste Divizie au luptat la Mărăşti.
La data de 29 şi 30 septembrie 2018, cu două  luni înainte de Centenarul Marii Uniri, Comitetul Asociaţiei Persoanelor Vârstnice din Vaslui a organizat o excursie omagială dedicată eroilor vasluieni, căzuţi în luptele din Războiul nostru cel mare 1916-1921.
Vasluienii au trimis în acest război următoalele unităţi militare: R. 25 Inf. Vaslui, dublura lui R. &5 Inf. Vaslui, R. 12 Infanterie Bârlad, dublura lui R.52 Inf. Bârlad, R.2 Roşiori Bârlad, R. 3 Roşiori Bârlad şi alte subunităţi militare.     
În ziua de 28 septembrie 2018, ora 07:00, autocarul asigurat de Primăria Municipiului Vaslui a plecat spre Alba Iulia, cetatea de scaun a Marii Uniri, înscriindu-se pe traseul : Soleşti, localitate care,
a dat României pe prima doamnă a României moderne, Elena Rosetti-Cuza, pe fraţii săi Dimitrie şi Theodor, mari oameni de cultură şi politicieni de seamă, pe Gheorghe Rosetti, fiul gospodarului Costache Rosetti, primul frate al Elenei Rosetti-Cuza, fost ambasador al României la Petrograd, căsătorit cu Olga Girez, fiica ambasadorului Franţei la Petrograd. De la Soleşti excursioniştii au trecut pe la Movila lui Burcel, obiectiv deosebit de important de supraveghere a deplasărilor popoarelor migratoare şi a grupărilor invadatoare tătăreşti şi turceşti în epoca medievală, îndeosebi a domnitorilor Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Vasile Lupu şi alţii. De aici ne-am îndreptat spre Iaşi, neavând timp să ne oprim la Conacul familiei Racoviţă de la Dăneşti şi la mănăstirea construită de Ştefan cel Mare la Dobrovăţ. Ajunşi în Dealul Repedea, ne emoţionăm privind oraşul Iaşi, aşezat pe şapte coline (parcă ar fi o copie a oraşului Roma). Oraşul Iaşi a suferit mult în anii 1859-1865, când şi-a pierdut statutul de capitală a Moldovei. Totuşi, românii şi îndeosebi moldovenii şi azi consideră oraşul Iaşi, capitală a Moldovei, cu rol însemnat în domeniul culturii şi chiar al dezvoltării economice. Din decembrie 1916 şi până în decembrie 1918 acest oraş, a îndeplinit şi rolul de Capitală a României, rămasă cu şase judeţe după ocuparea Olteniei, Munteniei, şi  Dobrogei de către armata germană, bulgară şi turcă.
Oraşul Iaşi a găzduit în anii grei ai războiului Casa regală, cazată în fosta reşedinţă domnească a lui Alecsandru Ioan Cuza (azi Muzeul Unirii), Parlamentul Unirii a fost găzduit de localul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”, guvernul României a fost găzduit de Casa Pogor şi localul Primăriei Iaşi. Marii oameni de cultură, în frunte cu marele savant Nicolae Iorga, au încurajat Casa Regală, Parlamentul şi guvernul pentru a depăşi uriaşele greutăţi de ordin social, material, sanitar şi militar, în perioada de refacere a Armatei Române în iarna anilor 1916/1917. Cuvântarea marelui Nicolae Iorga, ţinută la data de 15 decembrie 1916 în localul Teatrului Naţional a însufleţit pe participanţi. Ajutaţi de misiunea militară Franceză, condusă de generalul Mathyas Henry Berthelot, Marele Cartier General Român, comandanţii de subunităţi, unităţi şi mari unităţi militare au reuşit să reorganizeze armata română, s-o doteze cu mijloace de luptă şi s-o instruiască pe baze moderne. Toate acestea şi măsurile adoptate de Regele Ferdinand I, sfătuit corect de către Regina Maria şi primul ministru Ion I. C. Brătianu cu privire la pregătirea măsurilor de împroprietărire a ţăranilor care constituiau baza oştirii, au condus la strălucitele victorii din Campania militară din vara anului 1917, în bătăliile desfăşurate în triunghiul morţii şi al eroismului de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
Judeţul Iaşi a găzduit armata română în refacere (400.000),  un milion de ostaşi ruşi, în condiţii deosebit de grele. I-a hrănit bine, în comparaţie cu ostaşii români, nemaiprimind sumele de bani promise de către armata rusă.
Judeţul Iaşi a trimis în lupte Divizia a 14-a Infanterie la Mărăşeşti, Divizia a 2-a Cavalerie la Mărăşeşti, în Transilvania şi Ungaria, Regimentul 13 Infanterie la Mărăşti, Oituz şi Campania Militară din Ungaria (1919), Regimentul 53 Infanterie în Dobrogea şi Oituz, Regimentul 7 Roşiori şi 4 Vânători (Infanterie) în Transilvania şi Campania din Ungaria (1919).


Plecăm din Iaşi spre Paşcani, trecând prin sate, comune şi oraşe (Cucuteni, Cepleniţa (Ştefan cel Mare făcea uneori popas să dea un cep la Niţa) , Podul Iloaei, Târgu Frumos (târgul frumoasei, la care făcea câte un popas Ştefan cel Mare), Ruginoasa (palatul lui Mihail Sturza, vândut verişoarei sale Elena Cuza şi domnului Al. Ioan Cuza), amintindu-ne că toate aceste localităţi au contribuit la refacerea armatei române şi la primenirea subunităţilor şi unităţilor militare cu ostaşi luptători. La data de 20 august 1944 s-a spart frontul Iaşi-Chişinău în cel de al Doilea Război Mondial, în localitatea Târgu Frumos, cu imlicaţii deosebite pentru poporul român şi armata sa.  
De la Paşcani ne îndreptăm spre Fălticeni, amintindu-ne de eroismul cu care au luptat ostaşii de pe aceste meleaguri (Reg. 16 Dorobanţi Suceava-Fălticeni la Oituz şi împreună la alungarea ostaşilor ruşi şi ucrainieni la Şerpăteşti (marginea de vest a oraşului Fălticeni) şi apoi din Bucovina, peste Prut şi Nistru.
Ajungem la Suceava, vechea cetate de scaun a Muşatinilor. În iarna anului 1916/1917 localitatea Burdujeni a cartiruit Divizia a 2-a Cavalerie Iaşi şi unităţile componente pentru refacere, dotare cu mijloace de luptă şi instruire.
De la Suceava ne îndreptăm spre Gura Humorului - Câmpulung Moldovenesc - Vatra Dornei, zonă în care a fost cartiruită Armata a 9-a Rusă până în septembrie 1917. De aici mergem spre Bistriţa Năsăud-Cluj-Turda-Alba Iulia. După remobilizarea Armatei Române la sfârşitul lunii octombrie 1918, favorizată de ofensiva aliaţilor conduşi de generalul francez Esprey, de la Salonic şi scoaterea din luptă a Bulgariei, Consiliul Naţional Român din Transilvania a solicitat ajutorul Regelui Ferdinand I şi guvernului României pentru a trimite trupe militare române, în scopul ajutării Gărzilor militare transilvănene pentru realizarea ordinei interioare şi stoparea acţiunilor duşmănoase ale gărzilor ungureşti.
Întrucât Aliaţii au încheiat Armistiţiu cu Puterile Centrale la data de 11 noiembrie 1918, Marele Cartier General al Aematei Române, a trimis  din zona Piatra Neamţ pe la Bicaz, Divizia a 7-a Infanterie Roman, comandată de generalul Traian Moşoiu care s-a deplasat spre zona ce o parcurgem noi. Consiliul Militar Interaliat cu sediul la Paris , la intervenţia M.C.G. al Armatei Române, a aprobat înaintarea până pe Mureş. Pe la Oituz a fost trecută în Transilvania spre Breţcu-Miercurea Ciuc-Braşov, Divizia 1-a Vânători (Infanterie) Craiova, adusă din Basarabia. În Zona Făgăraş-Sibiu-Deva au fost trimise Divizia a 6-a Infanterie Focşani şi Divizia a 2-a Vânători (Infanterie) Bucureşti.
              După înfăptuirea Marii Uniri, Consiliul Dirigent al Transilvaniei, ales la Alba Iulia a solicitat M.C.G. să intervină la Paris pentru a permite Armatei Române să pătrundă până în zona Cluj, în scopul potolirii excesului de zel al administraţiei ungare care, pesecuta pe români, îndeosebi pe cei ce au participat la Marea Adunare de la Alba Iulia. După intervenţia generalului Berthelot, s-a aprobat înaintarea trupelor române, la sfârşitul lunii decembrie 1918.
  În lunile ianuarie-februarie 1919 se intensifică spiritul revoluţionar al bolşevicilor  unguri la Budapesta. Bolşevicii au înfăptuit la data de 21 martie 1919 revoluţia bolşevică, statuând puterea sovietelor, comisarul pentru relaţii externe Bela Kun fiind numit preşedinte. El a luat legătura cu bolşevicii ruşi, intenţionând să realizeze o alianţă împotriva statelor din estul şi centrul Europei.
Dându-şi seama de pericolul unguresc, M.C.G. a întreprins măsuri pentru intensificarea pregătirii Armatei Române şi a apelat iarăşi la generalul Berthelot pentru a interveni la Paris să obţină aprobarea de înaintare pe Munţii Apuseni. M.C.G. a fost înştiinţat că Ungurii pregătesc un atac armat împotriva Armatei României şi atunci a înfiinţat la Sibiu Comandamentul Militar al Transilvaniei numindu-l comandant pe generalul Gheorghe Mărdărescu din Iaşi. Colaborând bine cu Consiliul Dirigent, timp de cinci zile (16-21 aprilie 1919) Armata Română şi Diviziile 16 şi 18 Infanterie, constituite din luptători ardeleni (participanţi în război în armata austriacă şi ungară), au desfăşurat lupte dârze împotriva armatei ungureşti pe văile Someşului şi Crişurilor Alb, Negru şi Repede, eliberând teritoriul de vest, obligându-i pe unguri să se retragă pe aliniamentul Csap-Niregyihaza-Debreţin-Bichiş-Csaba. Au fost eliberate oraşele Satu Mare, Carei, Beiuş, Oradea.
La înapoiere pe la Tg. Mureș-Oarba Cimitirul care adăposteşte pe cei 11.000 de ostaşi căzuţi în luptele împotriva ungurilor şi nemţilor în septembrie 1944 , apoi spre Bicaz-Piatra Neamţ-Roman-Vaslui.



1 Arhivele Militare Române, Fond Regimentul 2 Roşiori, Registrul Istoric nr. 958.
2. Arhivele Militare Române, Fond Regimentul 3 Roşiori, Jurnal de Operaţii, nr. 1010.
3. Gheorghe Marin, Istoria Cavaleriei Române, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1988.
4. col. (rtr.) Constantin Chiper, Cronica Militară  a Judeţului Vaslui, Editura Pim, Iaşi, 2012.



col. (rtr.) Constantin CHIPER









Ekphrasis, miniatură în mantia unui înger




Ekphrasis, miniatură în mantia unui înger


~*~

Undeva în timp, ascult Vangelis,
efigia zâmbetului tău rămas în palma mea,
o frunză memoriei furată,
monada oglindită în creatoarea diadă.

Esenţa de caprifoi, prin culorile toamnei,
şi-a mistuit sufletul, sleit de putere,
prin căutări de la izvoare sau începuturi.

În inima lor şi-au scris poemul bucuriei, ekphrasis,
miniatură în mantia unui înger coborât
pe urmele paşilor lor
din constelaţia cosiţei dedicată zeiţelor.

Şoaptele vântului, mesagerul primăverilor pierdute,
adie poemul singurei lor respiraţii
în lumina uitată
nălucirea unui tainic sărut în oglinzile cerului
ţes cuvinte, poeme de stele,
din raze şi roua petalei.

În spaţii duble, timpul s-a-nchis în sine,
o tânară fată trece prin lacrima gândului,
cineva invizibil mângâie păpădiile
din zâmbetul tău. Nu sunt eu.

Din templul său, cu ajutorul Meduzei,
apare o tânără nimfă cu părul frumos,
prin valuri plesnite-n noapte,
Perseu începe căutarea timpului pierdut.

Pare absurd dar e logic:
- Aşa a fost Voinţa lui Dumnezeu!

Reţii doar gestul ei din gară,
ochii ei plutind de dincolo de timp,
secundele lui niciodată sunt geamuri,
când tânăr reflectau speranţe acum prăfuite,
citeşti printre rînduri fum şi pseudo-stele.

Nu s-a pierdut, s-a rătăcit,
dar această rătăcire e mai tristă ca pierderea.


~*~
26 mai 2010

IRINA LUCIA MIHALCA









FERGHETE - ÎNTÂLNIND PE IANCU DOINĂ ŞI LUMINĂ





ÎNTÂLNIND PE IANCU DOINĂ ŞI LUMINĂ


~*~

Sunt cu-n suprem dor de dragoste pentru ce avem,
Pentru ce putem şi suntem,
Ca Eminescu având un singur dor la marginea mării
Pe malurile Dunării, în boala scrierii Mesie a iubirii,
În caru tras cu boi
Într-un pitoresc  de frescă şi omenesc
La care suntem prinşi şi amândoi
Pentru a merge falnic țărănesc cu izvor
Cale de adevăr şi viață, din prezent, un viu şi real
Mioritic şi național punctual moral, mergem către viitor.

Aici e năcazul bradului din munte
Cu verde ce ne ține de pâine fierbinte,
Că steaua din răsărit ca magilor ne-arată drumul de frunte înainte sub soare dogoritor şi fierbinte,
Povoara gândurilor să ne-o punem cu Grigorescu pe carul cu boi,
Că ziua ne înhamă cu cheremul ei pe amândoi,
Cu bunătate s-o hățim după noi pentru a ieşi la pace din război
Pe câmpul sinfonic cu floricele pe luncă
Şi zăvoi cu sapa cugetare adâncă,
Liturghie de pace în spice pentru generații,
În alchimia vieții rezolvând ecuații
Cu prea multe necunoscute de crudă realitate
Cuprinsă în flăcări de sfântă nuntă
Cu moşu cărunt şi baba cruntă
Câte un pic, câte un pic, până nu rămâne nimic
Din responsabilitatea care ne frământă,
Care politic ne joacă feste, că frige peşte
Şi din fruntea țării corupții, fudulii, ne sfidează şi ne înfruntă
Pentru'ca Anton Vasile Iaşi să ia atitudine cu înțelepciune de rugăciune
Simțindu-i-se prezența, conştiința lucrului bine făcut,
Lumina zilei de început nefiind vânt şi deşertăciune,
Ci binecuvântare întru răsărit de soare
Pentru România profundă şi mare
Întregită comoară rară aniversară, centenară,
Întregită firesc, dumnezăiesc şi omenesc
Între propriile-i hotare a noastre fără supărare,
Laudă de zestre până încă-s pe pământ cela ce sunt,
Că ce-am avut din lumina zilei de început:
Ne-au furat unii ca nebunii şi am pierdut,
Deşi aurul minții ni strecurat, luminat şi curat,
Cum Dumnezeu alduitul lumii ne-a dat
Înmulțiți cu talanții-n har: plugari, muncitori, recruți şi militari:
Dar din dar să facem rai pe plai de munți, dealuri şi văi
Întâlnind pe Iancu doină şi lumină
Ca să ne înflorim florile-n stupină cu polenizare de albină, de albine lucrătoare şi spornică mamă regină.


~*~


PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE