Bine ai venit, noule an!
ÎN CHIN MĂ SUI
CU FIECARE TREAPTĂ
DEX 8 adipsie s.
lipsa parţială sau totală a senzaţiei de sete.
~*~
În chin mă sui,
cu fiecare treaptă,
Scăpând
picioru-n râpi mereu ascunse.
Străbat decis
ţinuturi nepătrunse
În care urlet
crunt de lup m-aşteaptă.
Vârfuri de brad,
în bolţi de nori împunse,
Abat privirea de
la calea dreaptă
Şi neştiută-mi
este orice faptă,
Iar urme frânte
nu-mi vor fi ajunse.
Nu văd pârâul.
Nici nu-i caut boarea,
Gonit de şoimul
vrerii din înalt.
Mă ard săgeţi,
mă-nvăluie vâltoarea
Strivind tăcute
creste de bazalt,
Dar nici un
strop nu-mi stinge-n trup ardoarea.
Până la cer a
mai rămas un salt.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 293
-text și interpretarea autorului -
MI-AŞ FI DORIT
SĂ FIU THESEU
~*~
Mi-aş fi dorit
să fiu Theseu, eroul,
Pe minotaur să-l
ucid, cu sete
Şi Amazoane să
înşfac de plete,
Ca în Infern
să-mi prelungesc ecoul.
Cu sabia de sub
zidiri ascete
Aş fi sporit în
Attica haloul
Credinţelor că-n
noi se află noul
Ce l-a izbit pe
Hades de perete.
Dar n-am primit
o astfel de izbândă
Şi rostul clipei
nu mi-a fost amant.
Îmi recunosc o
singură izbândă:
Să scot din verb
un nobil diamant
Şi obosit, cu
inima flămândă,
Adorm pe-o carte, trist hierofant.
~*~
(2006 - sonet nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 294
-text și interpretarea autorului -
NISIP ȘI AUR
~*~
Ce râuri nu
ţi-au dat lucind sărutul,
Desferecând
izvoarele din mină?
Ce duh viclean
nu a râvnit să vină
În umbra ta,
ursindu-ţi începutul?
Care aripă
zveltă de albină
Nu şi-a întins
în necuprins avutul,
Ca să frământe-n
pătimire lutul
Ce te-a-nălţat
pe tine drept regină?
Ce răzvrătiri de
vânt se scurg în floare
Sporind luminii
magicu-i contur?
Când ţi-am atins
a buzelor răcoare
S-au năruit
palatele-mprejur
Şi-o lacrimă
prelinsă la picioare
A prefăcut nisipu-n
aur pur.
~*~
("Femeie, Sonete 5",
Minerva, 2009)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 295
-text și interpretarea autorului -
CUM AM TRECUT
PRIN NĂLUCIRI DE CLIPE
DEX
9 adjuraţie s, rugăminte insistentă, implorare
~*~
Cum am trecut
prin năluciri de clipe,
Fără prigoana
ochiului şi-a gurii,
Ca duhul cel de
taină al pădurii
Pe crengi de
brad culcând subţiri aripe?
În trunchiul
greu, strânsorile nervurii
Au pus căznit
nevrednice risipe
Şi lemnul blând
s-a nevoit să ţipe
Smulgând din cer
neliniştea arsurii.
Ca El mă plec.
Cu palme-mpreunate,
Chem mâna ta şi
pasul călător
Să-mi dea aroma
serilor uitate
De trupul cald
şi-adesea temător.
Fără de tine-n
gând, străin de toate,
N-aş mai călca
pe mări, triumfător.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 296
-text și interpretarea autorului -
AICI O CASĂ,
DINCOLO O VALE
antisonet 12
~*~
Aici o casă,
dincolo o vale,
Poteci sub neaua
strânsă-n primăvară.
Lumina
serii-nvăluie, precară,
Blăniţa oii sure
din ocoale.
Nu dai un câine
zgribulit afară,
Nici porcul gras
de câteva ocale.
Din botul vacii
curg cleioase bale
Visând că viaţa
nu-i aşa amară.
Patronul vilei
nu ştie să strângă
Ban lângă ban,
în cameră-i prea cald.
Aburi molâi o
vrabie alungă
Cu ochii ei
de-nviorat smarld.
Ne dă cafea o
chelneră nătângă.
Un steag uitat
îşi flutură un fald.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 297
-text și interpretarea autorului -
~*~
Cernite cruci. Un mucegai ca floarea
Pe malul pietrei
care-n iarbă tace.
Salcâmi din veac
aştern o carapace
Pe gardul scund
ce şi-a pierdut culoarea.
Ion şi Franz şi
Kiss dorm în hamace
De trişti
paingi. Un glonţ le-a scris paloarea
Pe ochii lor,
albaştrii ca cicoarea,
Şi-n pieptul
tânăr ce-a iubit tenace.
Bing, bang, la
Groaveri clopotul alină
Tăcerea lor, al
celor duşi din veac,
Chemând tăcute
buze la hodină
Şi izvodind
durerilor un leac.
Aproape, brazii
gem, să ne aţină
Uitarea grea prelinsă pe-un hogeac.
~*~
Adrian Munteanu
SONETOTERAPIE 298
-text și interpretarea autorului -
DE AM FĂCUT
VREUN RĂU ÎN LUMEA ASTA
la Psalmul 7
~*~
De am făcut
vreun rău în lumea asta,
Fărădelegea mâna
de-mi sărută,
De-am otrăvit cu
vorbe de cucută
Pe-acel ce-n
pace-ndepărta năpasta,
Să nu-mi mai
cânte corzi de alăută
Şi să m-ajungă
pe cărări nefasta
Zvârlire-n colb,
înconjurat de vasta
Şi veşteda
potrivnicie mută.
Orânduieşte,
Doamne, judecată
Şi şezi mai sus
de ea, pe alb prundiş!
Dreptate fă cu
sabia plecată,
Ocheşte şoimul
urii din desiş!
E scutul meu în
vrerea Ta curată,
Scăparea mea în dreptul Tău tăiş.
~*~
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 299
-text și interpretarea autorului -
~*~
ce caut eu în
hrube şi canale
în beciuri puturoase şi în stradă
îmi arde oare-n nopţi de-o escapadă
să dau prin
baruri pe licori parale
aş face-oricând cu pilangii rocadă
ca să primesc prin crâşme reci urale
suit pe lăzi în sunet de pocale
ca cel ce bea poşirca şi-o să cadă
dar ce fac eu cu cel ce-ntinde mâna
şi-l văd cu ochii lui tânguitori
să-i scot cu râvnă apă din fântâna
în care-şi spală ochii de urdori
mai bine-i smulg canalului ţâţâna
să intre aer în plămâni şi pori
~*~
ADRIAN MUNTEANU
Adrian
Munteanu pune punct final acum, la numărul 300, proiectului personal numit
"SONETOTERAPIA".
A fost un proiect născut în primele zile ale stării de urgență
impusă de debutul pandemiei în dramaticul an 2020. Un proiect desfășurat,
fără întrerupere, pe parcursul a zece luni, cu postarea câte unui sonet pe zi
și cu interpretarea lui de către autor în format video. Fiecare zi a marcat o
stare, o emoție pe care am trăit-o. Ea s-a purificat prin sonet, împărtășit cu
voi, cititorii/ascultătorii, în speranța de a îmblânzi neliniștile fiecărei
zile. Am considerat sonetul ingredientul necesar în această terapie
sufletească.
Am fost
cu voi, am dăruit din suflet timp de 300 de zile, zi de zi.
Mulțumesc celor care au primit mesajul meu, au citit și au
comentat.
Mulțumesc
și celor care au citit în tăcere.
Gânduri bune tuturor și speranța că ne vom auzi mereu cu pace în
suflet!
Adrian
Munteanu
SONETOTERAPIE 300
-text și interpretarea autorului -
SUAV SONET
~*~
Suav sonet, m-ai prins decis de mână.
Luntraş dibaci al rimei şi-al
măsurii,
Al trudei ce-şi arată-n versuri
nurii,
Ai vrut să fim de-o viaţă împreună.
Aprins sonet, urzit în cerul gurii,
Luceferi risipeşti prin nopţi cu
lună,
Trezeşti din somn o trândavă lagună
Ca să-şi încheie în eden condurii.
Răpeşti de veacuri pasul şi felina
Ce-n labirint întortocheri decid
Şi în clepsidră ai păstrat blajina
Licoare-a clipei ce-a săpat un rid.
Sublim sonet, îmi ocroteşti lumina
Din asprele tăceri ce ne divid.
~*~
(Volumul "7", Arania, 2011)
ADRIAN MUNTEANU
VIDEOSONET 3
O viitoare carte a mea se va numi „Să crezi în tine o clipă”.
Am început să cred în mine când am decis să scriu prima carte. Indiferent care era apetitul general, spre ce soluții sau disoluții conceptuale se îndrepta majoritatea, mi-am continuat drumul ales potrivit construcției mele interioare.
Și vine un moment când se confirmă sau nu intuiția începutului.
Videoclipul următor preia sonetul „Desprindere de timp” din recentul volum „Paingul Orb”, în contextul special în care l-am rostit pentru prima oară. Adrian Munteanu
COMENTARII:
