joi, 19 aprilie 2012

Ben Todică – Cu țara și pentru țară





Valeriu Lupu – Spitalul Judeţean
Prof. Valentina Lupu – Casa Corpului Didactic Vaslui



Întotdeauna o nouă apariţie editorială înseamnă încă o piatră pusă la temelia unei culturi. Faptul în sine trebuie apreciat aşa cum se cuvine, pentru că orice carte ascunde între paginile ei un adevărat univers care se particularizează prin arta autorului, prin tematica abordată, dar mai ales prin ecoul şi reverberaţiile spirituale pe care le produce în universul cititorilor ei.
În acest spirit Ben Todică ne oferă o nouă experienţă prin care ne solicită să fin părtaşi la un alt univers de trăiri, generat de nostalgia dorului  de ţară, împletit cu aureola spiritualităţii româneşti care se va regăsi întotdeauna acolo unde soarta adună la un loc pe cei de acelaşi neam şi limbă.
După ce ne-a delectat, într-un adevărat festin intelectual, cu prima sa carte ”Între două lumi” Ben Todică ni se prezintă din nou în calitate de autor, de data aceasta depăşind mirificul amintirilor şi nostalgiei trecutului, nu pendulând între două lumi, chiar coborând în realitatea celor două lumi, în cartea cu titlu fără echivoc sugerează acest fapt ”În două lumi” nu mai puţin străbătută la rândul ei de acelaşi fior al dragostei de ţară, neam şi Dumnezeu.
Cum o face? Simplu, folosind arta interviului, care pentru un om de presă este nota distinctivă a muncii şi talentului său. Pentru că tematica abordată, maniera în care canalizează discuţia, calitatea şi universul interlocutorului, completările şi sublinierile în consens cu convingerile personale, ca şi arta redării, fac din interviu o lectură interesantă şi nu rareori captivantă prin ineditul ei.
Într-adevăr prin cele 23 de interviuri, Ben Todică se aşează cu tact în cele două lumi, permiţându-şi chiar o antiteză detaşată, plecând de la realităţile vii pe care interlocutorii interviurilor sale le  prezintă cu veridicitatea şi autenticitatea faptelor trăite. Este interesantă lejeritatea cu care autorul se mişcă într-un areal extrem de variat cum este cel al ştiinţei şi culturii, al realităţilor economice şi politice, dar şi al realităţilor cotidiene, provocând prin dialog confesiuni şi convingeri asupra a ceea ce a fost, a ceea ce este şi a ceea ce ar trebui să fie.
Chiar de la început, prin cuvântul pastorului baptist Petru Popovici, ne introduce în universul credinţei în Dumnezeul tuturor, indiferent de limbă şi confesiune, cu accent însă pe principiile moralei creştine care trebuie să se regăsească cu fiecare generaţie, pentru că Biblia este una şi Evanghelia este Cuvântul lui Dumnezeu, pe care creaţia sa – omul – trebuie să-l mărturisească mereu. Nici că se putea un început de carte mai fericit, pentru că civilizaţia timpurilor noastre a modificat profund percepţia religioasă cu atingere implicită a moralităţii la toate nivelele trăirilor individuale şi colective.
Un loc aparte ocupă în carte experienţele artistice ale unor oameni de teatru şi film în contact cu Australia (Stela Popescu, Doru Puican, Vasile Bogdan, Eugen Cristea etc), prezenţa în universul ştiinţei prin realizări şi structuri academice (Ileana Costea), prezenţa muzeistică a lui Brâncuşi la Melbourne prin cele două păsări măiastre, similitudini în spiritualitatea folclorică prin Waltzing Matilda şi Mioriţa, ca şi universalitatea lui Mircea Eliade în spiritualitatea lumii (George Anca), experienţa existenţială a unei femei obişnuite (Alexandrina Stroiu), spiritul în care se dezvoltă generaţia nouă în peisajul multicultural al diasporei (Loredana Sachelariu), eforturile autorităţilor de a repara imensa prăpastie pe care dictatura comunistă a reuşit să o sape în relaţia cu diaspora (Anca Vişan şi Petru Luhan). Şi din nou Ciudanoviţa, eterna şi eternizata Ciudanoviţa care-şi revendică dreptul la transcendenţă prin eroii săi Tiberius Andone, Nistor Petre şi Dumitru Ion într-un ciclu de cinci interviuri încheiate cu ”Spovedania ultimului supravieţuitor”. Sunt doar câteva din minunatele interviuri din care răzbate poate cel mai pur şi frumos românism.
Chiar dacă autorul îşi manifestă modestia-i bine cunoscută (în apanajul marilor spirite), îndoindu-se parcă de valoarea intrinsecă a cărţii sale prin expresia ”nu gândi ce am scris parcurgând cartea nu poţi să nu simţi bucuria trecerii într-o altă lume” lumea ideilor pe care o idealiza atât de convingător Socrate şi Spencer. ”Ci simte ce poate face limba prin cuvânt” spune Ben Todică în fascinaţia lui mărturisită pentru limba şi spiritualitatea românească, accentuând cu veneraţie puterea cuvântului ”pentru că la început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu” plasându-l astfel în universul metafizic.
Partea a doua cuprinde un număr de 30 de aprecieri ale unor personalităţi cu care autorul a fost în contact şi care-i cunosc preocupările, aprecieri făcute cu ocazia lansării primului său volum ”Între două lumi”, eveniment a cărui minunate ecouri se regăsesc fericit înmănunchiate aici, pentru a mărturisi posterităţii ce înseamnă să aparţii unei culturi, să te regăseşti într-o anumită spiritualitate şi tradiţie, în sfârşit să renaşti mereu din acea Românie profundă atât de dragă şi apropiată nouă.                                                            
În fond prin tot ceea ce se scrie şi prin tot ceea ce face Ben Todică dovedeşte că este în fiecare clipă cu ţara şi pentru ţară.




















Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu