ARTUR SILVESTRI
Scriitor, istoric al
culturii, promotor cultural
(19 martie 1953,
București – 30 noiembrie 2008, Viena)
Se împlinesc 5 ani de când
scriitorul Artur Silvestri a plecat dintre noi.
Sâmbătă, 30 noiembrie începând de
la ora 9 dimineața, la Mănăstirea Pasărea, locul său de veșnicie, are loc
slujba de pomenire.
Cei care l-au cunoscut, apreciat
și admirat, rude și prieteni sunt așteptați pentru o rugăciune, o lumânare, un
gând în amintirea sa.
Mariana Brăescu Silvestri – soție
Un OM, un ROMÂN care a
conştientizat printre cei dintâi ce se întâmpla în România, după evenimentele
din decembrie 1989. De la început, ţara a luat-o într-o direcţie greşită. A
înţeles că, dacă dispare cultura şi toată moştenirea milenară a neamului,
dispărem şi noi, şi urmaşii noştri. Cu inteligenţa, educaţia şi cultura de care
dispunea, şi-a construit propriile arme culturale de luptă, săgeţi cu ţintă
precisă. Plecate din arcul minţii şi inimii sale, se pare că acestea au ajuns
acolo unde trebuia şi au deranjat. Manipulatorii lumii, fără scrupule au
reacţionat, şi ca fulgerul, diavolul l-a răpus.
Negura care apasă ţara din ce în
ce mai greu se lasă peste noi, însă spiritul tău, învăţătorule, va pulsa în
continuare pentru întreaga ţară, luminându-ne calea.
Dumnezeu să te odihnească în
linişte şi pace acolo unde eşti, dragă Artur Silvestri!
Ben Todică, Australia
***
Testamentul cultural al lui Artur
Silvestri
Cu sfială am aşternut câteva
gânduri despre una dintre cărţile scriitorului Artur Silvestri, dar am
conştientizat că îmi este destul de greu, pentru că mi se părea că ar fi o
obrăznicie din partea-mi, o împietate. Sunt mulţi români, oameni de cultură autentici
care şi-au exprimat puncte de vedere pertinente cu privire la opera autorului,
şi-o vor mai face.
Am decis însă să scriu despre
ceea ce am înţeles eu, că a fost, este şi va rămâne Artur Silvestri şi
mişcararea culturală silvestriană pentru români şi România.
Poate părea jenant, dar
mărturisesc că “l-am cunoscut” pe scriitorul, filosoful, istoricul Artur
Silvestri în momentul în care au intrat cărţile domniei sale în biblioteca
judeţeană.
A urmat o perioadă de informare
din revistele online ale Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, am făcut
cunoştinţă cu o mişcare culturală românească de prestigiu.
Am descoperit un univers
cultural-spiritual veridic, iniţiatic, cald. Astfel am înţeles că Artur
Silvestri, a fost “ales”, “hărăzit” şi “dăruitor”. Fiecare om este înzestrat de
Bunul Dumnezeu cu anumite calităţi, pe care unii le-au dezvoltat, au obţinut şi
roade. Să încercăm un exerciţiu simplu de imaginaţie. Dacă fiecare dintre noi,
am dărui din preaplinul dintr-un anumit segment al existenţei noastre, din roadele
darului divin cum ar arăta lumea? Cu siguranţă, răspunsul ar fi unanim: mai
bună, mai frumoasă, mai dreaptă, mai armonioasă etc. şi ar fi mai puţină
durere, tristeţe, sărăcie, ignoranţă etc.
Se spune în popor “Mulţi veniti,
puţini aleşi”, Artur Silvestri a fost ales. Alesul Domnului pentru a pune în
operă o mişcare de dăruire.
Artur Silvestri a gândit şi
simţit în perspectivă. Acest lucru îl fac tot numai cei “aleşi”. Nu s-a gândit
să facă lucruri doar pentru cât este în viaţă sau pentru sine, şi după aceea…
potopul. Dimpotrivă pentru a mai salva ce se poate din calea lui dar, mai ales
pentru a-l preîntâmpina a conceput, asemenea unui arhitect priceput o corabie
salvatoare, numită Asociaţia Română pentru Patrimoniu. În această corabie a
urcat reale talente literare, figuri spirituale valoroase, oameni de bine. Nu a
neglijat nici mlădiţele în devenire, le-a descoperit, le-a incurajat şi le-a
promovat. A îndrumat şi a dat şansa oricui, în care a văzut un licăr, o
scânteie. Continuându-mi călătoria în galaxia culturală ARTUR SILVESTRI, m-au
atras şi chiar am poposit în planetele “HAR” şi “DĂRUIRE”, parcă îngemănate,
între ele observând o legătură sfântă. Am întâlnit în planeta HAR a lui Artur
Silvestri: inteligenţă, educaţie, talent, râvnă, trudă şi multe altele
asemenea, iar toate acestea au evoluat în progresie geometrică în planeta
DĂRUIRE. Acest proces de creştere a Harului şi transformarea în Dăruire se
numeşte iubire divină. Artur Silvestri a primit instruire, a dat educaţie.
A primit stiinţă de carte, a
oferit carte.
A primit scânteia si a aprins
lumina.
A primit căldură sufletească, a
dăruit mângâiere.
Deci, a primit credinţă şi tot
ceea ce a dăruit a fost din credinţa sfântă în bunul Dumnezeu întru iubire de
semeni.
Acest lucru este asemenea unei
axiome, este deja demonstrat. Este un silogism logic deductiv: Când ipotezele
sunt adevărate, concluzia, cu certitudine este adevărată.
“Şi chiar de nu voi fi un far, ci
o candelă, ajunge. Şi dacă nu voi fi nici candelă, tot ajunge, Căci m-am
străduit să aprind lumina”. Nicolae Iorga Asemenea marelui istoric Nicolae
Iorga, marele cărturar Artur Silvestri a reuşit să aprindă „lumina”, este
„candelă” pentru sufletul multor români, urmaşii demni ai domniei sale , care
prin truda şi strădania domniilor lor, vor reuşi să construiască „farul”
cultural al românilor după care să se orienteze în navigarea pe apele româneşti
şi ale grobului atât de învolburate. La un an de la apariţia revistei Analize
şi fapte, Artur Silvestri scria “Ceea ce am început voi continua şi mă întăreşte
în această idee mulţimea celor ce înţeleg, ştiind sau intuind, că tot ceea ce
fac nu fac pentru mine fiindcă nu am nevoie de nimic. Şi de această dată,
retrăgându-mă în muncă şi efort chinuitor, am putut vedea şi simţi alături
mulţi oameni de toată isprava, caractere şi suflete luminate; lor le sunt dator
înainte de toate şi nu voi uita că atunci nu m-au uitat. Acum a trecut greul şi
urmează ”şi mai greul” căci “malurile trebuie întărite şi cortul – ţinut
ridicat. Însă Dumnezeu ne-o ajuta şi de această dată şi nu ne va lăsa“. 25
Martie 2007, în ziua de Bunavestire, cu adăugiri din 25 Decembrie 2007 , în
ziua de Crăciun. Dorinţa Silvestri, suflu Silvestri, spiritul Silvestri, fapta
Silvestri, acestea toate şi multe altele formează ceea ce înseamnă Mentoratul
Silvestri. Da, direct, sau indirect prin munca şi fapta sa, prin cărţile sale a
fost, este şi va rămâne pentru multe generaţii MENTORUL.
Cunoscând opera de dăruire a
publicaţiilor lui Artur Silvestri şi ARP, călăuzindu-mă după ceea ce a spus
Mântuitorul “Bate şi şi se va deschide”, “Cere şi ţi se va da”, am îndrăznit să
bat şi eu la uşa sufletului distinsei doamne, scriitor, dramaturg Mariana
Brăescu Silvestri, pe care paşii vieţii o purtat-o cândva şi prin Vaslui şi am
cerut. Am cerut şi s-a dăruit în judeţul Vaslui cărţile editate de ARP la 4
biblioteci: Biblioteca Judeţeană “Nicolae Milescu Spătarul”, Biblioteca
“Sfântul Vasile” a Mănăstii Moreni, Biblioteca “Episcop Iacov Antonovici “ a
Mănăstii Mălineşti şi Biblioteca Penitenciarului Vaslui.
Unul dintre clasicii literaturii
ruse spunea “Frumosul salvează lumea”, Dan Puric spune “Credinţa ne salvează”.
Asemenea regretatului cărturar şi iubitului său soţ Artur Silvestri, doamna
Mariana Brăescu Silvestri considera că Fapta bună, dar mai ales Fapta culturală
aduce lumină, căldură, bunătate în sufletul oricui, şi astfel ne salvăm.
Ce trebuie să învăţăm de la
mişcarea culturală silvestriană?
Majoritatea programele TV, radio,
publicaţii periodice în format hârtie sunt afectate de “viruşi” periculoşi (violenţa
verbală şi, nu numai, pornografia, kitsch-ul, subcultura, mercantilismul,
imoralitatea etc) pentru sănătatea culturală, morală şi spirituală a neamului,
cu consecinţe incomensurabile pentru prezent, dar mai ales pentru viitor,
pentru următoarele generaţii. Mişcarea culturală iniţiată de soţii Silvestri
este continuată şi dezvoltată în adâncimea României tainice, în sufletul
românilor din colţuri îndepărtate ale ţării.
Să le recunoaştem meritele şi
valoarea, să-i cinstim cum se cuvine, să-i încurajăm şi mai ales, să ne
alăturăm şi să contribuim şi noi, după puterea fiecăruia la dezvoltarea
mişcării culturale silvestriene.
Să rugăm Binecuvântarea Domnului
pentru faptele bune şi ajutor în sporirea RAIUL cultural românesc, îndeplinind
astfel TESTAMENTUL CULTURAL al celui ales, hărăzit şi dăruitor – ARTUR
SILVESTRI.
Vasilica Grigoraş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu