Atelier de educaţie plastică
animalieră
Col. (r) Marin Neacşu
Specialişti
animalieri
Nu ştiu la
ce se vor gândi cei care vor citi prima oară titlul articolului dar în mod cert
în cel mai fericit caz vor ridica din sprâncene sau vor crede că este vorba de
o parabolă, metaforă sau mă rog ceva ironie din partea mea. Şi touşi acesta
este titlul afişat pe burtiera unei emisiuni transmise în reluare la o
televiziune locală din Craiova în seara zilei de 28.10.2016, mai concret GTV
Craiova. Ca să nu-i pun pe cititori să caute pe goagăle semnificaţia cuvântului
animalier, citez din DEX online: ANIMALIÉR, -Ă, animalieri, -e, adj. 1. Care se
referă la animale, de animal. 2. (Despre opere de artă) Care reprezintă
animale; (despre plasticieni) care înfățișează animale în operele lor. [Pr.:
-li-er] – Din fr. animalier.ANIMALIÉR ~ă ADJ (~i, ~e) 1) Care este
caracteristic pentru animale; de animal. Produse ~e. 2) (despre opere de artă)
Care reprezintă animale.Ei bine, având în vedere explicaţiile date de DEX,
constatăm că în fond „animalier" este adjectiv, intră deci în aceeaşi
categorie cu adjectivul ,de exemplu, cetăţenesc. Ce înseamnă cetăţenesc?
CETĂȚENÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de cetățeni; propriu cetățenilor;
civic.Deci animalier, ca orice adjectiv, reprezintă o caracteristică a
categoriei la care se referă. Dacă spunem educaţie cetăţenească, înţelegem că
este vorba de educaţie făcută cetăţenilor, în sprijinul cetăţenilor cu aspecte
care ţin de viaţa şi activitatea acestora şi care se adresează cetăţenilor. Să
înţeleg că educaţia animalieră este proprie animalelor? Rămâne întrebarea dacă
putem spune educaţie animalieră, dar asta va rămâne să decidă cei care
beneficiază de ea, căci academicienii noştri sunt ocupaţi cu educaţia
„plagiatieră."
Fâr-fâr,
educaţie şi slugărnicie la nivel înalt
Acuma să
revin la atelier. Această emisiune, făcută de fapt de Halloween, era dedicată
copiilor iar la ea participau 12-13 copii de 10 ani, la Muzeul Olteniei din
Craiova. Despre ce era vorba în fond? O doamnă muzeograf, nu îi dau numele,
poate expert animalier în cadrul muzeului, respectiv secţia Ştiinţele Naturii îi
pregătea pe copii întru înţelegerea semnificaţiei şi importanţei Hallowenului
în România, sărbătoare „istorică" după cum se ştie, cu adânci rădăcini în
cultura animalieră românească. Copii, pentru a intra mai uşor în emisiune şi
sensul educaţiei, erau îmbrăcaţi sau dotaţi cu costume specifice sărbătorii,
adică pelerine de batman, tricouri cu imprimeuri „scheletiere" şi alte
elemente de reucuzită specifică momentului. Este pur şi simplu înduioşător să
vezi ce le lipseşte copiilor din ziua de astăzi şi cum se chinuie oamenii
consideraţi cu scaun la cap să le explice cine este liliacul şi ce vrea el sau
ce frumoasă este cultura americană cu sărbătorile ei cu tot, dar mai ales cât
de dulce este dosul de peste ocean. De fapt nu ştiu de ce mă miră, atâta vreme cât
la Arad, de Ziua Armatei, în prezenţa preşedintelui României s-a intonat întâi
imnul S.U.A. pentru că erau prezenţi acolo şi nişte purtători de bocanci made
în U.S.A. (purtătorii, nu bocancii) şi era absolut necesar să ne umilim dând
întâietate oaspeţilor într-un moment în care nu se impunea, prin lege, cântarea
imnului altui stat. Oare ce spune Protocolul de Stat despre asta? Cântăm imnul
de stat al Americii de câte ori se ceartă un soldat American cu proprii bocanci
prin şanţurile din Deveselu? Probabil domnul Iohannis a crezut că vede un meci
de tenis între Halep şi Keys şi i s-a părut normal să se înceapă cu imnul
oaspeţilor.
Revenind la
educaţia animalieră, am să citez din puţul educaţiei doamnei muzeograf, care le
spunea copiilor că „noi ne temem de nişte animăluţe care nu ne fac nici un rău,
şi nu au nici o treabă cu noi, din contră, chiar sunt folositoare". Dacă
aş fi închis ochii şi nu aş fi ştiut despre ce era vorba aş fi jurat sunt
undeva la o campanie electorală în care un candidat explică alegătorilor, cu o
mână pe căciulă şi cu alta pe faianţă, cine este politicienii şi de ce trebuie
să îi ocrotim. Doamna respectivă, educatoristă de ocazie, răspundea unei fetiţe
care îi spunea că a citit undeva că liliecii comunică prin sunete, probabil
voia să spune chiar ultrasunete dar a uitat, că din câte ştie ea, liliecii
comunică mai mult prin fâr-fâruri adică prin fâlfâit de aripi. Asta da
educaţie, bravos naţiune, copilul a auzit de ultrasunete, iar doamna muzeograf
vorbeşte despre fâr-fâruri. Oare şi politicienii comunică la fel? Am auzit eu
că aceştia ar fi ca porumbeii, când sunt jos îţi ciugulesc din palmă, iar cum
ajung sus se găinăţează în capul tău. Parcă îmi e dor de o "lipsă de
comunicare".Un copil a spus că a citit el că unii lilieci sug sângele
altor animale, dar doamna a râs şi a spus că ea nu crede aşa ceva, e doar o
superstiţie. Probabil nu a auzit de liliecii din America de Sud.
Ce am mai
aflat de la aceeaşi doamnă cu aceeaşi ocazie?
Iată, pe
scurt:
„Sărbătoarea
de astăzi este o sărbătoare dobândită pentru că ne-a plăcut şi este o zi în
care sărbătorim ceva". Adânc, adânc de tot. Oare americanii ăştia când
ne-au dat sărbătoarea nu au dat şi instrucţiunile de folosire, să ştim şi noi
ce să spunem despre ea, că uite, sărmana doamnă muzeograf nu a ştiut nici măcar
să spună copiilor ce, dar mai ales de ce, sărbătoreau ei.
„Eu de
exemplu, de mică, până în adolescenţă am rămas cu o credinţă foarte dăunătoare,
că dacă întâlnesc o pisică neagră nu e bine...". Dar dacă întâlneşti un
prost, cum e doamnă, e de bine?
„Bufniţele
sunt animale răpitoare nocturne, mai exact păsări". Da, corect ştiinţific,
dar parcă sună ca celebra expresie " nu mai bateţi vacili, că ne e ca
mamili, fincă vaca ne dă nouă, lapte, brânză, chiar şi ouă"
„Cioara este
unul din cele mai inteligente animale". Aha, acum înţeleg de ce era ea
pusă pă steagul unei minorităţi .. mişto mâncaţaş!
„Să le luăm
pe rând că după aia ne pierdem în detalii sau mai degrabă eu..." Femeie
sinceră, nu am ce spune..
Au fost cel
puţin 3 situaţii în care copii au făcut afirmaţii (corecte) privind viaţa
liliecilor la care doamna a răspuns că nu ştie. Şi asta pentru că doamna s-a
uitat numai pe wikipedia, iar copii au citit şi alte pagini pe internet.
Concluzia care se trage din lecţia respectivă este că copii au venit cu lecţia
învăţată, iar doamna mai are multe de învăţat de la ei, dar mai ales să nu
meargă la şcoală dacă îi taie calea doamna Andreea Vass, că se molipseşte.
Cam aşa a
decurs ora de educaţie animalieră.
Până la
urmă, tema întâlnirii cu copii a fost „Mit şi realitate în legătură cu
liliacul, pisica şi bufniţa". Se pare că doamna muzeograf a fost
responsabilă cu miturile iar copiii cu realitatea. Apropo, doamna muzeograf a
spus despre bufniţă că în ultimul timp a devenit favorita ei. Preventiv.
Probabil se referea la Cucuveaua Mov.
Unde este
Făt-Frumos?
Am înţeles
eu din discuţiile cu cei care mai vor să facă educaţie în România, că din
educaţia copiilor au cam dispărut Făt Frumos, Prâslea cel Voinic cu merele lui
(turceşti), iar din cartea de istorie abia mai dai peste colegul lui Zgonea,
peste Vlad Ţepeş, înlocuit de sigla P.R.U., sau Mircea cel Bătrân înlocuit de
Mircea cel Băsescu, şi alţii. Exact asta lipsea din educaţia copiilor,
sărbătoarea de Halloween, mascată sub această penibilă educaţie animalieră
plastică. Dacă asta se face şi se promovează acuma în şcoli, în învăţământul
românesc, nu mă mir că am ajuns ţara europeană cu cel mai prost sistem
educaţional, aşa cum am devenit ţara europeană, dacă nu planetară, cu cea mai
prost dotată armată. Oricum, se pare că la toate nivelurile este promovată
slugărnicia faţă de valorile măreţului partener strategic. Cred că o să devenim
ţara cu cele mai multe implanturi de bottox, pentru că în curând partenerii
noştri vor avea pretenţii strategice şi în ceea ce priveşte forma, nu numai
temperatura buzelor.
Asta se
întîmplă, în timp ce prin Legea 217/2015 aceiaşi parteneri strategici ne-au
impus să nu mai vorbim despre Antonescu sau Mircea Eliade, pentru că nu gâdilă
în mod plăcut urechile sponsorilor Black Cube. Dar putem vorbi despre Pacepa şi
Halloween. Unde eşti Petre Tuţea? A, am uitat, şi tu eşti interzis, scuze, stai
acolo, nu te mai deranja.
Sursa:
http://www.art-emis.ro/jurnalistica/3825-atelier-de-educatie-plastica-animaliera.html
