Această dimineață frumoasă de Cireșar

Din activitățile  bibliotecii ”Mihai Eminescu”-

Cringila, N.S.W Australia

O zi cu vizite la Bibliotecă – 11iunie, 2004.

-Restituiri-

 ”...Această dimineață frumoasă de Cireșar, luna cireșelor și bucuria copiilor era pentru mine începutul unei zile încărcate de evenimente. Ziua de 11 iunie, cădea tocmai de sărbătoarea Sfinților Apostoli Vartolomeu și Varnava, era zi de vineri, dată anunțată de un grup de cititoare românce din Sydney, pentru o vizită la biblioteca ”Mihai Eminescu” din Cringila,N.S.W.

    Era și este obiceiul meu a mă trezi devreme și a-mi pune în ordine treburile prin gospodărie, dar acum se anunța o zi cu totul specială. Cititoarele aveau să sosească cu mașina, iar după cum era și de înțeles, dădură dumnealor telefon cu o zi înainte, dar ora sosirii nu putea fi dată cu precizie.  

    Doamna Cornelia Toma, proprietara mașinii, m-a asigurat că între orele 9 și 10 dimineața cu siguranță vor ajunge. Oricum, un drum de peste 100km ce era de parcurs, dovedea cu prisosință dragostea româncelor noastre pentru o carte românească!

    Mă uit la ceas, mă uit în susul străzii! Hmm! E ora 10 trecut! Nimeni! Sună telefonul. Alerg, ridic receptorul, răspund: ”Daa, eu sunt! Oo! Nici un necaz, se întâmplă, și eu mai greșesc străzile uneori mergând spre Sydney!

    Dar unde sunteți? O.K., lângă firma Brambles. Stați pe loc, vin imediat acolo”.

     Mi-am scos mașina din garaj și în câteva minute am fost la locul respectiv. Intradevăr o mare bucurie și fericită întâlnire. În spatiul firmei Brambles, mă așteptau cele 4 românce, frumușele ca niște cireșe din luna Cireșar. M-am prezentat: Ioan Miclău, bibliotecarul. S-au prezentat și dumnealor: Cornelia Toma, Dorina Bugariu Petre, Livia Rus Iancu, Victoria Subțirică. Le-am rostit mulțumirile de rigoare, după care pornirăm, eu în față, urmat de mașina dumnealor foarte aproape. În câteva minute ajunserăm la biblioteca noastră!

   Doamnele așteptau cu nerăbdare să vadă minunea din Cringila.

Eu, în fine, deschisei poarta larg, invitându-mi vizitatorii, începui a mă grozăvi, cum că odată întrate în această proprietate, aici totul este românesc, și florile și Limba. Veni în întâmpinare și nevastă-mea Florica. Astfel, începea o zi de carte românească. Între timp, probabil și de emoții, uitai să închid ușa de la poartă. Imediat, doamna Livia Rus Iancu se adresă plină de haz: ”Ia închide  dumita poarta, dacă suntem numai români, să nu mai vină nimeni după noi”.

   A fost un moment vesel, iar eu am închis poarta. 

   Urcăm treptele, cam multe, fiind clădirea bibliotecii separată, înconjurată de flori și verdeață, cărora ce-i drept, nevastă-mea le acordă multă atenție, mai ales să fie udate la timp. 

    Intrarăm în bibliotecă. A fost acum rândul doamnelor din Sydney să-și exprime aprecierile cuvenite, mie și cărților, fapt ce pot spune că mi-a priit. Deci munca mea nu era chiar fără nici un folos! Prima impresie a doamnelor a fost cât se poate de pozitivă. În ceea ce mă privea pe mine, recepția era clară. După titlurile cărților dorite de dumnealor, înțelesei repede, că am în bibliotecă nu orice simple cititoare, ci românce culte, cu diplome universitare, profesoare și artiste. Istoria unei biblioteci se adună și în acel ”Registru de vizite” în care semnează vizitatorii și împrumutătorii de cărți.  Așa că, spre satisfacția cititorului meu, voi reda textual notările de azi, date de vizitatoarele noastre din Sydney. Colegele o invitară pe doamna Dorina Bugariu Petre, să scrie prima apreciere și să semneze în registru de vizite. Dorina care este o pictoriță profesionistă, dar și o absolventă a două Universități, deci o valoare, mulțumi pentru oferirea întâietății.

   11 iunie, 2004

   ”După un drum lung, cu proiecte vechi de a veni la Cringila, la Biblioteca Eminescu, și nu în ultimul rând de o vizită la familia Miclău, mă aflu aici împreună cu un grup de românce dornice să vadă cărțile și oamenii cărților!

   Ne bucurăm de ospitalitate, de căldură și cărți. Așezarea printre coline a casei ne odihnește, ne bucură. Ne bucură simplitatea lucrurilor, verva și omenia gazdelor.

Ne bucură realizările lor, aspirațiile, înțelepciunea și hărnicia lor. Ne bucură bucuriile lor, devotamentul pentru litere și spiritul cărților, nevoia de împărtășire... Ce poate fi mai împlinitor? Scântei de viață topite într-o flacără românească la Cringila!

                                                                                          Cu prețuire,

                                                                                   Dorina Bugariu Petre

”Dragostea și ospitalitatea cu care am fost primite de familia Miclău în mica lor bibliotecă în limba Română, dar mare prin valoarea ei literară, m-a împresionat enorm.

    Vă dorim multă sănătate să puteți continua această activitate de promovare a limbii Române în Australia.     

                                                                                         Cu multă dragoste,

                                                                                            Cornelia Toma

”Sunt așa dedeparte de țara mea,de satul meu Mureșenii-Bergăului, jud.Bistrița-Năsăud,

Și adesea îmi vine dorul, mare dor...!

    Azi, 11 iunie,2004, în câteva ore, stând la această familie minunată Miclău, mi-a mai trecut dorul, mi-am mai alinat durerea singurătății din singurătate. Este așa de plăcut să întâlnești iar români de mare omenie. Am întâlnit aici oameni care își onorează neamul, își cinstește și onorează existența.

Adimrație, respect și cele mai sincere urări de sănătate și putere de-a ține locul acesta cât mai bogat în trăire și viață românească.

                                                                                                          Cu iubire,

                                                                                                     Livia Rus Iancu

”Cu multă plăcere, am reușit să întâlnesc o familie de români în acest colț frumos de țară, Români ce ne-au oferit o ospitalitate de care aproape am uitat de când ne-am strămutat pe altă emisferă.

  Mulțumesc pentru primirea făcută, pentru cărțile pe care am putut să le împrumut, pentru momentele petrecute împreună.  

                                                                                                       Cu drag,

                                                                                               Victoria Subțirică

”...Din  registrul de vizite al bibliotecii s-ar putea scoate o cărticică, din aprecierile și notările personalităților trecute pe la bibliotecă noastră din Cringila, ani de-arândul. Dar nu mândria de glorie m-a împins pe mine în literatura română, în poezie, ci cred, dorul și chemarea lăuntrică  înspre ceea ce  mi-a hărăzit Dumnezeu și mie!

   - Dar, iată o adevărată campioană a cititului de carte românească, aleasă după statistica de împrumut, fiind și familia Maria și Cătălin Hornărescu, tot din Sydney, solicitând cărți în fiecare lună din cele 12 luni ale anului, și asta o face ani în șir. Cu regularitate susține cheltuielile poștale, așa că datoria mea era să trimit și să reprimesc cărțile din bibliotecă. Am publicat în Revista ”Iosif Vulcan” de multe ori, adevărate și sincere aprecieri harnicei familii atât de iubitoare de cultură,literatură, istorie etc. Am primit la rându-mi multe scrisori de apreciere și încurajare din partea

acestei familii!

     Redau una: din 07.10.2004

      ”...Stimatei Redacții și, deci dumneavoastră domnule Miclău, vă mulțumesc pentru promptitudinea dumneavoastră în trimiterea cărților solicitate, cât și pentru recunoașterea noastră în dăruirea pentru carte și comunitatea noastră din Australia.

      Eu personal vă stimez și apreciez realizarea dumneavoastră personală, iar talentul literar reliefat acum dovedește că sunțeți ”român oriunde”.

      Ura și gelozia altora care vă șicanează munca și talentul, nu vor ajunge niciodată la valoarea și poziția dumneavoastră în cadrul comunității românești din Australia.

                                                                                                 Cu stimă,

                                                                            Maria Hornărescu,07.10.2004

                                                            

 *

”...Iar pentru că bunul și sfântul Dumnezeu m-a adus, ca în acest An Nou-2018, să pășesc pragul vârstei de 78 de ani, cred că e bine ca Cititorii noștrii, care sunt îngerii scriitorilor din totdeauna, să afle mai multe lucruri bune realizate la această bibliotecă de familie! Iar dacă azi, datorită tehnologiilor si internetului, citirea de cărți scade foarte mult, iată, și prin lucrarea mea recentă, ”Cartea și Valoarea ei” se poate înțelege că încă sunt foarte necesare cărțile și bibliotecile”.

-Va urma-

Ioan Miclău-Gepianul

”Pe Drumurile Artei”-

 Ed. Cuget Românesc-2013,

 pag.48-51.