Cornel Nistorescu - Ștefan cel Mare, la Louvre

Ștefan cel Mare, la Louvre

18 aprilie 2019 Cornel Nistorescu

Nu știu ce sentimente ar putea trai un francez sau un american care ar intra intr-o zi de marți în Muzeul Louvre! Am doar o vagă idee ce ar simți un român. Sigur, cei din emigrația românească anticomunistă‎ ar trăi o stare vecină cu sublimul.

În capitala Franței. În inima istoriei sale, în Pavilionul Richelieu ar intra într-o sală dominată de numele lui Ștefan cel Mare și al Mariei de Mangop. Să intri în sala cu broderii românești de tradiție bizantină este ca și cum ai intra într-un vis al lui Nicolae Iorga. Marele nostru istoric a visat mereu la o expoziție românească în Louvre. Și acest fapt s-a împlinit marți 16 aprile 2019.

Nu știu ‎ce sentimente ar avea cei tineri în fața unei asemenea surprize. Sigur, steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare ar mișca puternic sufletele românilor. În fapt, Etienne le Grand, dupa cinci secole, în sala vecină în care se află coroana și sabia lui Carol cel Mare, și sceptrul încoronarii lui Napoleon însemna un eveniment muzeal, cultural aș zice ca și politic de mare importanță. Nu sunt eu cronicarul potrivit care să întocmească lista celor care, au muncit la pregătirea acestui eveniment. Este vorba despre strădaniile autorităților române și franceze, de minister și alte instituții publice, de Ambasada României la Paris, de Ministerul Apărării Naționale (cel care a asigurat transportul cu un avion special al întregului material expozițional).

Și de conducerea muzeului Louvre. Dar inima acestei expoziții eveniment se află fără îndoială la Janic Durând (comisar al expoziției din partea franceza) și doamnele Emanuela Cernea și Iuliana Damian, din partea română).

„Citeva capodopere reunite astăzi în Louvre jurul lui Ștefan cel Mare se înscriu intr-o deja lunga istorie a schimburilor intre Franța și Romania‎” scrie Jannic Durand ‎în Introducerea catalogului acestei expoziții eveniment. Chiar în ilustrarea acestui text aparținând pasionatului istoric francez este o fotografie din 1925, de la o altă  reunire a broderiilor reprezentând vălul de înmormântare al lui Ieremia Movila și al lui Simion Movila precum și portretele lui Ioan, fiul lui Vasile Lupu și al Tudoscăi, logodnica aceluiași Vasile Lupu. Sunt broderii în fir de argint care te impresionează și în fotografiile alb negru iar în mărime naturală, expuse pe pereții Muzeului Louvru te pot șoca în cel mai pur sens al cuvintului. Nu sunt multe veșminte regale care să reunească atîta bun gust și atîta măiestrie artistică. Nu sunt multe piesele cusute în fir de argint care să izbutească asemenea portrete ca acestea. Pare de necrezut că asemenea capodopere au putut fi lucrate cu cinci secole în urma pe teritoriul Moldovei.

La expoziția de la Louvre am remarcat,‎ printre somități și invitați, o doamnă cu o ie românească de mare bun gust. Era doamna Carmen Marian,  experta română în restaurarea textilelor, cea care a făcut o ultima revizie a pieselor de tezaur expuse la Louvru, înainte ca acestea să fie împachetate și urcate în avionul militar care avea sa le transporte la Paris.

Nu pot trece peste rolul unui cercetător român de mare valoare, implicat pînă peste cap în pregătirea acestei expoziții istorice. Este vorba de,Manuela Cernea, șef de secție la Artă medievală din cadrul Muzeului Național de Artă al României. Ea a tremurart pentru toate, ea le-a descurcat cînd nepricepuți și-au băgat nasul. Și tot ea, alături de curatorul francez Jannic Durand, se poate mîndri de această expoziție, deschisa chiar deaupra intrării în Louvre.

Nu știu cîți ați putut încerca sentimentul‎ ciudat știrbit de o plimbare printr-un Louvre pustiu, închis pentru public  întîlnind foarte rar cîte un supraveghetor.  Și cînd treci de steagul lui Ștefan cel Mare și în sala următoare dai peste coroana și sabia lui Carol cel Mare și peste sceptrul lui Napoleon atunci n-ai cum sa nu  tresară în tine un pic de mîndrie.

În timp ce acasă ne certăm ca orbii și împrăștiem numai venin și ocară, pomenind mereu varianta emigrației‎, la Paris o expoziție ca acesta te face sa te simți mîndru că ești român și îți stîrnește dorul de casă.

De departe, România este mai frumoasă și mai dulce decît acasă!