SONETOTERAPIE 261
- text și interpretarea autorului -
Brașov -Junii 1 (
Defilarea Junilor)
~*~
În semeţie s-a
pornit alaiul.
Spre Pietre,
râuri de mărgean pe ii.
Privesc în jur
sub ample pălării
Şi trec solemn
să ispitească raiul.
Sunt Junii
Tineri nişte cruzi copii.
Se ţin de crupa
cailor ca scaiul
Şi-abia în Prund
se-ntinde evantaiul
De albe
straie-aduse din vecii.
Braşovecheni şi
Albiori în ceată,
Cu cei Bătrâni
şi-n urmă Dorobanţi,
Se-nşiră lent cu
râvna-n trup săpată
Prin Şcheiul
lor, descoperind savanţi
Cum din izvor se
vor ivi deodată
Lumini eterne de-nzeciţi talanţi.
~*~
("Ferestre în cetate, Sonete
4", Arania, 2008)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 262
- text și interpretarea autorului -
SĂLBATICĂ NĂLUCĂ
~*~
Sălbatică
nălucă-i amintirea
Acelor clipe
flămânzind prin vreme
Şi ţintuite-n
trupul care geme,
Târât prin gări,
să-şi vândă putrezirea.
Ce am făcut să
mă dezbar de creme
Mânjind cu
spaime gestul şi privirea?
Ce am rostit ca
să ascund uimirea
Rămasă-n joc de
false teoreme?
Încă mai trec
printre zidiri străine.
Pe străzi
murdare visul cade mut.
Din zeci de
taine una mă reţine
La umbra ei cu
zbor necunoscut:
Cum să înving în
lupta mea cu mine,
Cum să-ntremez
picioarele-mi de lut?
~*~
( 2005 - sonet
nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 263
- text și interpretarea autorului -
NU MĂ CITI!
~*~
Nu mă citi!
Timpul zăbavnic fuge.
Am încercat
să-ncătuşez clipita,
S-opresc pe-un
verb privirea ta, grăbita,
Dar zborul ei
necugetat distruge.
Nu-ţi mai lăsa
pe un sonet smerita
Şi limpedea
răbdare care suge
Torenţi de duh
ce-s gata să înjuge
Trăpaşul tău ce
şi-a rănit copita.
Mai bine-aruncă
hăţul şi zăbala
Şi sari în şea
când zări se-mpotrivesc!
Învinge-n goana
vremilor migala
De-a zăbovi la
osul părintesc.
Ridică vâsla,
leapădă sfiala!
Eu mai rămân. Să tac şi să trudesc.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 264
- text și interpretarea autorului -
ÎN JURUL CASEI
~*~
În jurul casei semăn o virtute,
Desţelenesc
pământul ars de soare,
Îi fac din iarba
zorilor covoare,
Rugându-mă de
ploaie s-o ajute.
O văd cum creşte
şi ar vrea să zboare,
Spre-ndepărtate
drumuri neştiute.
Îi cer să stea,
dar vorbele-mi sunt mute,
Strivind pe buze
searbădă licoare.
O simt. Se
zbate-n pragul agoniei.
Îi dau pe tavă
tot ce i-am promis,
Dar rodul gliei
nu o mai îmbie
Și-aripa clipei
nu s-a mai deschis.
Izbindu-se de
zidul veşniciei
Se încovoaie
trupul ei, ucis.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 265
- text și interpretarea autorului -
SPRE PIEPTUL
URII
~*~
Spre pieptul
urii îmi îndrept săgeata,
Să-i ţintuiesc
sălbatica grimasă,
Iar buza flască
pe-ndoieli apasă.
În cercuri
strâmbe se întinde pata.
Se pierde-n mine
liniştea rămasă
Şi fibra-mi
slabă n-a primit răsplata.
Veninul strâns a
ofilit agata
Ce înflorea în
seri târzii acasă.
Pe braţul gol
vedenii reci se plimbă
Şi fiara spaimei
iese din desiş.
Simt gust sălciu
şi otrăvit pe limbă,
Coasa de bronz
s-a frânt la seceriş.
Ascunsa umbră-n
sabie îşi schimbă
Pândirea ei şi crudul ei tăiş.
~*~
(2005 - sonet nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 266
- text și interpretarea autorului -
ABAT ECLIPSA
URSELOR OVALE
experiment 4
( cuvintele încep numai cu vocale)
~*~
Abat eclipsa urselor ovale.
Obida umbrei însutit încinge.
Impur adept al orbului împinge
Enormul arc al urmei abisale.
Înrourată-n ascunziş învinge
Ucisa oră antice ocoale.
Azvârle iarba în eter urale
Un alt efeb obrazul i-l atinge.
Opreşte-abruptul umăr o ecluză.
Intalii-n urlet un urmaş au uns.
Înoată aprig aripa obtuză.
Un elf absent empiric a ajuns
În ochiul undei. Îmboldit acuză
Ecou absurd în orfic ev ascuns.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 267
- text și interpretarea autorului -
TRUFIA POFTEI
DEX 5, abortiv
adj, care se produce înainte de
vreme, prematur
~*~
Nici n-am
pătruns cu taină-n asfinţituri
Că-n creştet
cornul patimii se-nfige
Şi taurul cel
crud tânjea să strige
Grăbind să
prindă umbra-n aspre nituri.
Venea dorinţa
ochii să-mi irige
La flacăra suită
de chibrituri,
Ca-ntr-o poveste
din ştiute mituri.
Pulsează aprig
sângele şi frige.
Iar fructul
cărnii zbuciumat se coace,
Zideşte blând
sălaş din temelii,
Mai înainte
de-a-nvăţa să joace
Pe focul viu
răpit din pirostrii.
De-atâtea mii de
clipe lungi încoace
Îmi urc trufia
poftei în vecii.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 268
- text și interpretarea autorului -
CE ESTE LUMEA
~*~
Ce este lumea,
care-i este rostul
Şi cine-s eu,
cel ce-i străbat distanţa,
Drumeţului
predându-i ordonanţa
De-ai măsura
tăriile şi costul?
Ce sens mai are
gestul şi uzanţa
Şi unde-mi am
sălaşele şi postul
Cu care-a fost
să-mi anulez anostul
Susur vetust ce
şi-a compus romanţa?
Fără tăria celui
ce mă ceartă,
Când din mocirlă
nu mă mai ridic,
Fără blândeţea
ce-n înalt mă poartă,
Când de la tot
ce am mai bun abdic,
Fără iubirea Lui
care mă iartă,
Nu pot afla,
însingurat, nimic.
~*~
(2006 - sonet
nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 269
- text și interpretarea autorului -
Brașov, Junii
( Aruncarea în ţol)
~*~
Ecou prelung
se-nalţă dimpreună
Cu zborul pânzei
ce ascunde faţa
Bărbatului, cel
sechestrat în piaţa
Cu Juni
ce-aşteaptă clipa să apună.
I-a apărut sub
piele viu roşeaţa,
Ca o sclipire
leneşă de lună,
Când surla-n
Şchei neobosită sună
Şi braţe-aruncă
în înalturi viaţa.
Descătuşare din
adânc de glasuri,
Iar trupul
vine-n iureş spre pământ
Şi face-n ţolul
sprijinit popasuri
Ca să îşi ia din
nou spre cer avânt.
Uimit presimt,
după alerte ceasuri,
Că va ieşi din
alb cearşaf un sfânt.
~*~
("Ferestre
în cetate", Sonete 4", Arania, 2008)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 270
- text și interpretarea autorului -
DE CE SĂ SCRIU?
~*~
Ce rost mai
are-un albatros pe valuri,
O limpede aripă
de prigorii
Când rime-n
cărţi au devenit istorii
Şi-un roşu must
n-a mai umbrit pocaluri?
De ce-aş picta-n
lumina aurorii
Un alb delfin
ademenit spre maluri
Când din
credinţa pusă-n idealuri
Rămâne masca
trudei iluzorii?
De ce să salt,
când tot ce trece peste
Se va izbi de-un
mult prea ţeapăn drug
Şi nu-mi mai dau
simţirile de veste
Când prin cenuşa
arderilor fug?
De ce să scriu
când omu-a fost şi este
Neiertătorul înhămat la plug?
~*~
(1986 - sonet nepublicat în volum)
Adrian MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu