Elena Buică - CUVÂNT DE BUN-RĂMAS DE LA DRAGA NOASTRĂ DOAMNĂ LIGYA DIACONESCU

 

CUVÂNT DE BUN-RĂMAS  DE LA  DRAGA NOASTRĂ  DOAMNĂ  LIGYA DIACONESCU

 

Încă nu ne-am putut dezmetici aflând vestea trecerii sale în lumea nesfârșitului neant, veste venită ca un trăsnet, concentrată în cele două cuvinte cutremurătoare, trimise de fiica sa, Andrada: „A murit mama”. Plângem plecarea prea devreme, în plină putere de muncă, aflată pe culmea ascendenței vieții sale, în acea perioadă când cunoștințele și experiența se îmbină armonios cu forța de muncă. Avea multe planuri și pricepere de a le împlini cu bucurie urcând treaptă după treaptă pe tărâmul culturii. Dar n-a fost să fie, fără să vrea, a plecat pe neașteptate să-și doarmă somnul veșniciei alături de soțul ei iubit.

În zilele noastre destul de tulburi, chipul său ne va apare în minte și în suflet învăluit în frumusețe, înălțare și lumină, valori care au învăluit-o izvorând din acel fond ancestral de simțire românească. Despre aceste valori ale sale și multe altele am scris de multe ori și se vor face multe comentarii elogioase, constituind astfel, motivul temeinic al dăinuirii numelui său în viitor.

Vor fi mulți cei care îi vor purta recunoștință, pentru că i-a ajutat dându-le prilejul să urce în împlinirea propriilor aspirații.

Mulți își vor aminti peste timp că draga noastră Ligya avea dăltuită în piept o construcție încărcată de emoție, de sensibilitate, de  noblețe, de candoare și feminitate, că avea înclinație spre bine și frumos, dar cu toate aceste daruri delicate, feminine, sălășluiau în ea resurse să-și pună platoșa de luptătoare dârză, chiar și atunci când a fost singură în luptă cu vicisitudinile vieții. În fața greutăților nu ceda, avea în ea cultura performanței.

Trecători fiind prin această viață, candela amintirii sale nu se va stinge, ci va dăinui prin cele zece antologii de poezie și proză cărora le-a dat viață ca director, prin poezia sa plină de candoare, prin proză și publicistică, prin contribuția la sărbătorirea limbii române în fiecare an, pe data de 31 august, prin concursurile literare pe care le-a organizat aproape anual, prin organizarea întâlnirilor cu scriitorii premiați, scriitori români de pretutindeni, ca să amintesc doar câte ceva din ampla sa activitate, dar mai ales, prin noblețea sufletului său.

În viața mea a jucat un rol însemnat și împreună cu fiica sa, Andrada, mi-au stat alături și la bine și la rău, ca o a doua familie. Imi răsună în  minte cuvintele  ei: „Buni, aș dori  să am o mamă ca  tine”.

In acest moment al despărțirii, îi trimit un buchet de flori întruchipat în cuvinte și pios, Îla amintirea ei, mi plec fruntea dorindu-i ca bunul Dumnezeu s-o țină de-a dreapta Sa.

 

Elena Buică-Buni

Toronto