In Memoria marelui cărturar si patriot Nicoale Dabija ( 15 iulie 1948 - 12 martie 2021 ).

 

Grupul de la Observatorul regretă pe cel ce a fost  marele cărturar si patriot -  Nicoale Dabija ( 15 iulie 1948 - 12 martie 2021 ).

 

Nicolae Dabija  a onorat o sezătoare culturală organizata de grupul de la Observatorul  in Iulie 2011 la Campul Romanesc de la Hamilton. Ne-a vorbit atunci despre Unirea celor două tări si ne-a prezentat noul lui volum -  „Tema pentru acasă”.  Vezi cateva imagini de la aceasta manifestre culturala  la :

 

http://www.observatorul.com/events_main.asp

 

Dumnezeu sa-l odihnească in pace !

A PLECAT LA DOMNUL, CA SOL AL ROMÂNILOR BASARABENI, POETUL-TRIBUN NICOLAE DABIJA

Gheorghe Pârlea

 

Începând din 2001 (iată că se împlinesc 20 de ani), o conjunctură favorabilă care poarta numele universitarului dr. Vasile Șoimaru, m-a angrenat în observarea fenomenului basarabean. Nu doar de pe malul drept al Prutului, unde mi-i traiul, ci și aflându-mă din când în când în stânga Prutului. De atunci încoace am avut privilegiul (și încă îl păstrez) să mă fi întâlnit cu români basararabeni de o deosebită calitate intelectuală și morală, cărturari și artiști, să mă fi aflat în compania dumnealor în Basarabia și în Țară cu prilejul unor evenimente cultural-spirituale incluse dezideratului apropierii celor două maluri de Prut. Și trebuie numaidecât să adaug că pentru asta am beneficiat, din partea iluștrilor intelectuali basarabeni, de un credit moral care a atenuat (cât de cât) insolvabilitatea mea în raport cu alura culturală a distinșilor basarabeni.

 

Între oamenii aceștia dedicați cetății, în preajma cărora m-am aflat – desigur, eu într-un firesc plan secundar – s-a aflat și scriitorul și tribunul Nicolae Dabija, a cărui plecare la Cer e, astăzi – 12 martie, 2021 – înscrisă în răbojul Istoriei. Pe scriitorul și publicistul de la Chișinău l-am receptat întâi ca pe un ilustru cărturar, poet de anvergură internațională. După premiile pentru poezie primite în sânul altor națiuni (în Italia, Franța, Macedonia, Serbia, Cuba - cele de care am eu știință) numele lui Nicolae Dabija, presupun, e printre cele mai rostite nume de poeți români contemporani în societatea literară internațională. În ultimii ani poetul a trecut apoteotic granița dintre poezie și roman, hotar despre care poetul Nicolae Dabija păstra credința că nu există, că singurul gen literar e poezia, proza existând în măsura în care include poezia. Poate datorită acestui concept, romancierul Nicolae Dabija, prin romanul „Tema pentru acasă”, a produs un răsunător record literar: cel mai citit roman în rândul cititorilor de limbă română (am fost printre cititorii ediției a doua, primită chiar din mâna autorului), tipărit în opt ediții și tradus în Franța și SUA în tiraje impresionante. În Franța există deja un sondaj specializat, relativ recent, asupra celor mai citite cărți de către francezi, sondaj în care „Tema pentru acasă” ocupă locul cinci. Cărțile mult regretatului Nicolae Dabija (parte însemnată din ele) se află, donate cu dedicații și autograf, în biblioteca mea și în cea a localității mele. De asemenea, posed/ posedăm o colecție a publicației „Literatura și Arta”, al cărei redactor-șef îi era de trei decenii. De ani de zile citesc acest săptămânal al scriitorilor din R. Moldova, uneori în format tipărit (atunci când ne vizitează conf. dr. Vasile Șoimaru, cu „biblioteca” sa ambulantă), iar frecvent, în format electronic.

 

Dar receptarea mea asupra personalității scriitorului Nicolae Dabija a fost dominată de remarcabilul activism al scriitorului și publicistului basarabean în cadrul mișcării de renaștere națională în Republica Moldova, proces premergător readucerii Basarabiei în trupul Țării din care a fost smulsă prin așa-zisul Pact Ribbentrop-Molotov. Și, în context, e de remarcat capacitatea sa în a organiza și conduce foruri civice de mare anvergură. Nicolaee Dabija a fost perceput ca fiind un autentic lider de conștiință românească, de natura celor pe care îi știm din cărțile de Istorie. A fost fondatorul și conducătorul Forului Democrat al Românilor din R. Moldova, care concentrează, în spiritul aceleeași cauze românești, circa o sută de organizații și asociații, însumând peste o sută de mii de membri. În Consiliul director al Forumului al cărui președinte era se află cei mai reprezentativi intelectuali români din R Moldova, ceea ce a accentuat reprezentativitatea lui Nicolae Dabija ca lider de opinie și acțiune. La 98 de ani de la Marea Unire de la 1918, FDRM și alte câteva organizații au înființat, tot sub auspiciile lui Nicolae Dabija, Sfatul Țării II, organism unionist cu o structură nonguvernamentală constituită din 138 de membri, aleși de 1700 de delegați. În alcătuirea forului unionist cu numele celui de la 1918 se află departamente specializate, în responsabilitatea unor profesioniști cu notorietate. Sfatul Țării II este reprezentat de toate categoriile sociale și are o viziune clară asupra Unirii R. Moldova cu România, prefigurând, ca fază intermediară, o entitate statală duală, acceptată în dreptul internațional.

 

Chiar dacă împlinirea proiectului lui Nicolae Dabija trena încă, starea de spirit optimistă pe care acest forum o inducea era strâns legată de numele scriitorului-academician, tribun al cauzei făuritorilor de Țară Românească, cărora Nicolae Dabija le moștenea clarviziunea și râvna.

 

Eu, unul dintre cei mulți care cunosc (în ce mă privește, doar atât cât îmi permit receptorii mei "senzoriali") și gustul, și aroma fructului cules din Pomul pe care l-a întruchipat scriitorul-tribun, mentorul național al Basarabiei Nicolae Dabija, fac aici, reverențios, dovada durerii despărțirii ireversibile de cel răpus azi de nemilosul virus SARS CoV-2 – răpus, parcă anume, de o… „tulpină antiromânească”, tristă speculație a românilor basarabeni pe seama variantelor de tulpini a acestui perfid virus global, poate și „globalist”. Cine știe cum va fi găsit, solul al morții, locul vulnerabil din călcâiul acestui Ahile basarabean, căci noi îl știam pe tribun sănătos, activ, omniprezent fizic în spațiul românesc și în universalul spațiu al Poeziei.

 

Cei care credeau că dreapta rânduială a Istoriei pentru malurile Prutului se va reîmplini cu, și – în mare măsură – prin obolul lui Nicolae Dabija, primesc azi o dramatică lovitură. Căci au rămas fără General, fără osârditorul comandant civil de pe frontul luptei lor pentru readucerea Acasă a Basarabiei. Dar… poate că, în rezonanță cu Cerul, chiar asta era strategia lui Nicolae Dabija. Mihai Eminescu și Grigore Vieru îl șteptau la ei, ca să se împlinească, acolo Sus, o troică poetică de maximă vigoare românească. Firește, pentru pledoaria Pro Basarabia la Domnul.

 

Fie-i (Fie-le) misiunea ușoară!

 

Gheorghe Pârlea, Miroslovești, judetul Iași

 

 

 

 

A MURIT ACADEMICIANUL NICOLAE DABIJA

Cristina Ştefan

 

 

S-a stins din viață scriitorul Nicolae Dabija. Acesta a fost internat luni, 9 martie, în Spitalul de Urgență, fiind infectat cu virusul COVID-19. 

 

Nicolae Dabija avea 72 de ani. Originar din localitatea Codreni, raionul Cimișlia, a fost un scriitor, istoric literar și om politic din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, din 2012. 

 

Ireparabilă pierdere a literaturii române, a Academiei Române, a ideilor de unire a Basarabiei cu România, a cititorilor și în primul rând a Filialei noastre USR-Bacău. Nicolae Dabija a fost un mare prieten al scriitorilor din Bacău, din Moldova, în general, fiind prezent la toate marile evenimente culturale din ultimii ani. Este Membru de Onoare al Comunitatii Academice „George Bacovia”. 

 

Iată-l la Evenimentul Caravana Scriitorilor, Roman, 2019, la care a fost prezent pe tot parcursul celor 3 zile culturale cu zeci de conferințe și lansări de carte. 

 

Iată-l la Târgul de carte de la Piatra Neamț în 2018, despre care avem cele mai frumoase amintiri: „Prezența academicianului Nicolae Dabija la evenimentul lansarii cărții Contra amneziei, editura Papirus media, 2018, volum susținut de criticul Lucian Strochi, dar și de părintele Cornel Paiu, a realizat ca viu simbolul Unirii Basarabiei cu țara mamă…”Noi nu suntem moldoveni sau basarabeni, sau găgăuzi, sau transnitreni. Noi suntem români rupți din țara noastră”, spunea Nicolae Dabija în discursul său cutremurător. Discursul lui Nicolae Dabija, acest erou al unirii Basarabiei cu țara mamă, cutremură și pietrele din Prut nu numai albia hotar dintre noi. Am fost iar înlăcrimați de emoție…am fost bucuroși să-i dăruim volumul simbol al unirii și al nesfârșitului amar al despărțirii “O lumânare pe malul Prutului” al lui Victor Enășoae… Așa sună o întâlnire între scriitori, dincolo de spații și timp…” Cristina Ștefan, atunci… 

 

Odată cu academicianul Nicolae Dabija pierdem un erou al iubirii de țară și de literatură românească. Spunea într-un interviu dat ziarului Adevărul: 

 

„Aveam cărţi româneşti. Am spus şi cu altă ocazie: m-am născut într-o bibliotecă! Pentru că am deschis ochii pe nişte cărţi. Toată casa era plină cu cărţi, pe sub masă, pe sub pat. Ce se întâmplase? Părintele arhimandrit Serafim Dabija, stareţul Mănăstirii Zloţi, înainte de a fi arestat în 1947 şi trimis în Siberia – a fost condamnat la 25 de ani de închisoare fiindcă, citez, „a construit o mănăstire în scopuri antisovietice“ -, a salvat biblioteca mănăstirii şi a dus-o în casa bunicilor mei, unde am văzut lumina zilei. Eu nici nu ştiam alfabetul chirilic, rusesc. Citeam după alfabetul latin. În clasa întâi am avut note de 1, de 2, pentru că confundam literele alfabetului. Ţin minte şi acum că am citit prima dată din Abecedar: „Mi-e «dop» de Lenin“, în loc de „mi-e dor de Lenin“. Învăţătorul, un transnistrean, Nicolae Coconu, mă certa mereu că nu ştiam bine literele. M-am dus la bunica şi i-am spus: „Alfabetul matale nu este bun“ – că doar ea m-a învăţat. Şi bunica mi-a răspuns: „Alfabetul vostru nu este bun, ăsta e alfabetul în care a scris Eminescu, în care a scris Alecsandri“. Era o femeie cultă, deşi avea doar patru clase româneşti în perioada interbelică. Bunicul meu, la fel, păstra după icoană o carte mică de Eminescu. Ne îmbrăca în haine de duminică, cobora cartea de după icoană şi ne citea versuri. Eu credeam de fiecare dată că el ne citeşte rugăciuni: „O, rămâi, rămâi la mine,/ Te iubesc atât de mult!“. Mult timp am crezut că aceste poezii sunt rugăciuni, nu versuri de Eminescu.” 

 

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Condoleanțe, literatură română! 

 

Cristina Ștefan 

 

 

Nicolae Dabija, in memoriam!

S-a stins un mare Literat și plânge Literatura, s-a stins un mare Scriitor și plânge Uniunea Scriitorilor, s-a stins un mare Intelectual și plânge întreaga Lume Cultă, s-a stins un mare Academician și plâng Academia Moldovei și Academia Română, s-a stins un mare Om și plânge toată Omenirea. Dar, când acest Literat, Scriitor, Intelectual, Academician și Om este și un Mare Patriot Român, plânge întreaga Fire Românească, iar atunci jalea devine copleșitoare. Atunci, „jale duce Mureșul și duc tustrele Crișuri”, iar Prutul și Nistrul se-înfioară și „plânge Mănăstirea Putna”, ca de amintirea unui Titan, implorând: „Cui ne lași pe noi, Stăpâne?”. Simțim o tot mai mare lipsă de patrioți, care se mută de la noi tot mai des, sub ochii noștri, iar Nicolae Dabija a fost un astfel de patriot român rar, dăruit limbii noastre, alfabetului latin, dangătului Căprianei, „literaturii și artei”, părinților și buneilor, tuturor celor care ne-au hărăzit pe lumea asta ca neam. Suntem pe zi ce trece mai săraci și numai Dumnezeu știe cum vom apăra de-acum „limba vechilor cazanii,/ care-o plâng și care-o cântă/ pe la vatra lor țăranii”. Ne pierdem și ne rătăcim tot mai mulți dintre noi și nu mai avem har, ca Nicolae Dabija, ca să îndepărtăm răul, să veștejim deportările, să dăm în vileag cotropirile și să ne împărtășim din „acel farmec sfânt”, privilegiind eterna iubire pe pământ. Nicolae Dabija s-a dus spre o lume mai bună și îl rugăm să ne vegheze cu drag și dor, de acolo din înalturi și să pogoare asupra noastră duhul binelui, binecuvântând pământul nostru și națiunea noastră, „în veacul vecilor”.

Să-i fie țărâna ușoară și amintirea binecuvântată și veșnică!

IOAN AUREL POP

Sursa: VIRGIL CIUCA, USA