Stelian Tănase - In vremuri de urgie poezia il poate devora pe creator...

 

TREI AMORURI RUSEȘTI TRAGICE ! ! !

In vremuri de urgie poezia il poate devora pe creator...

 

TREI AMORURI RUSEȘTI TRAGICE

1.        Auzisem la Europa liberă despre un cânţăreţ rus, Vladimiri Vâsoțki. Când a murit, în 1980, s-a vorbit mai mult de el la o emisiune culturală. Unul dintre amicii mei avea o înregistrare şi i-am ascultat câteva cântece, foarte curios. Cum nu ştiu rusa, nu am înţeles mare lucru. Era poet, cântăreţ cu o ghitară şi cel mai mare star din URSS; o mare figură underground. Am reţinut vocea, răguşită. De beţiv! a zis cineva. Ştiam că este actor la Taganka şi juca Hamlet, printre alte roluri. Personaj extrem de interesant. Popularitatea lui era formidabilă. Era cenzurat, dar din cauza popularităţii acestui „fenomen”, cântecele, versurile ajungeau pretutindeni. I se interziceau turnee, spectacole, cântece, poezii, dar apoi reapărea. Nu era difuzat la radio nici la tv. Era epoca Brejnev. Nu era un disident, dar nu era nici un personaj comod pentru autorităţi. Ce să aibă în comun Vâsoțki (n. 1938 la Moscova ) cu Marina Vlady?

              

             Marina Vlady (n. 1938 lângă Paris ), cu origini ruseşti (se numea Poliakov-Baidarov) o frumusețe exotică, de tip rusesc – blondă, „fecioară”. A făcut carieră încă în adolescenţă, distribuită de Robert Hossein, cu care s-a şi măritat, dar şi de Luc Godard, şi alţi regizori importanţi. A jucat cu Orson Welles, Ugo Tognazzi, etc. A luat la Cannes în 1963 pentru rolul din „Patul conjugal” premiul de interpretare feminină. A făcut un rol şi la Bucureşti, Mona, din „Steaua fără nume”, după piesa lui Mihail Sebastian, alături de Claude Rich şi Cristea Avram.

            Marina Vlady şi Vladimir Vâsoțki, două personaje cu destine total diferite. Întâmplarea a făcut să se întâlnească la Moscova în timp ce ea turna un film în 1967. A fost începutul unei poveşti de iubire pasionate care a dus la căsătorie în 1969 şi a durat până la sfârşitul vieții lui. A fost o poveste încurcată. Marina Vlady a făcut naveta Paris-Moscova, fapt care i-a afectat mult cariera profesională, fiind obligată să refuze contracte. A preferat să petreacă lungi perioade alături de Vâsoțki în micul lui apartament moscovit. Lui, Kremlinul nu i-a permis să călătorească decât rar în afara URSS. Singura soluţie a fost să vină ea să stea cu el.

            Marina Vlady s-a înscris în Partidul Comunist Francez ca să poată beneficia de călătorii în număr nelimitat la Moscova. Trebuie spus că prezenţa ei, faptul că era soţia lui, o celebritate mondială, i-a asiguratluI Vâsoțki o protecţie în faţa autorităţilor.

 

             Vladimir Vâsoțki a murit în somn de un atac de inimă în 25 iulie 1980, în timpul Olimpiadei. Era dependent de medicamente de mai multă vreme. Ducea o viaţă foarte intensă, epuizantă prin numărul de spectacole, turnee nesfârşite, apariţii. Lua masiv energizante şi sedative. Era dependent şi de alcool. Marina Vlady, a aflat la Paris, de la un prieten moscovit care a sunat-o. Pravda, Izvestia nu au scris nimic. Televiziunea şi radioul au păstrat tăcerea.Totuşi la funeraliile lui au participat peste un milion de oameni – cea mai mare manifestație neautorizată de regim în secolul XX.

 

**

 

 

2.        Isadora Duncan și Serghei Esenin s-au cunoscut în 1922 la Paris. Isadora Duncan era o dansatoare americană, aflată în turneu în Franța, iar Esenin venise din Rusia într-o epocă în care se mai putea ieși de acolo. Erau foarte diferiți. Ea era născută la San Francisco în 1877. Era celebră, avea mari succese cu spectacolele pe care le prezenta prin Europa. Se afla veșnic pe prima pagină a ziarelor, prin excentricitățile ei. Era cert un mare star. Esenin, și el un poet de succes la el acasă. Necunoscut însă în Europa. Isadora Duncan era mai în vârstă cu 17 ani decât tânărul Esenin (n.1895)

 

                        

            Relația lor amoroasă va debuta furtunos, chiar în seara când s-au întilnit în atelierul unui pictor și a continuat la fel. A fost o poveste plină de pasiune, tulbure, desfășurată între beții, scene frenetice de amor, spectacole, turnee, jurăminte, droguri, disperare. În prima fază Esenin a urmat-o pe Duncan în turneele ei din Europa și Statele Unite. Apoi Isadora Duncan, s-a mutat în Rusia, la Moscova unde a deschis un studio de balet. El nu putea trăi în afara Rusiei. Aici devin repede personajele centrale ale boemei artistice moscovite. Rusia se afla în anii agoniei lui Lenin și nu punea mari opreliști artiștilor, culturii, deși începea deja să se simtă ceea ce va fi înghețul stalinist. Încă se putea respira. Mai erau artiști occidentali care se gândeau chiar să se stabilească în Rusia, sau priveau cu admirație spre curentele artistice născute acolo începând cu secolul XX.

            Esenin, avea origini țărănești. A fost crescut de bunici, după ce a fost abandonat de părinți din cauza sărăciei. Poet precoce, s-a mutat la Moscova, unde devine cunoscut prin geniul său. A început studii universitare repede abandonate. A debutat în 1915, au urmat alte volume, mereu bine primite de cititori si critică. Era foarte popular mai ales datorită stilului său accesibil care amintește de folclorul rus. A fost în război, apoi s-a alăturat bolșevicilor, despre ale căror isprăvi a scris laudativ. Apoi dezamăgit, a luat distanțe. A fost căsătorit de 5 ori. Avea apariția unui tânăr rebel, angelic, mereu îndrăgostit și furios pe lumea din jur.

 

           

            În toamna anului 1921, a cunoscut-o pe Isadora Duncan și în mai 1922, s-au căsătorit. Esenin face figură de prinț consort pe lângă această dansatoare supercelebră, subiect veșnic de presă din cauza vieții ei scandaloase. Scenele dintre ei, multe dintre ele petrecute în public, erau redate de ziarele de mare tiraj. Apar mereu știri – că s-au despărtit, că ea a fugit, că el a incediat camera hotelului în care locuiau etc. Căsătoria lor nu a durat. După un an s-au despărțit. Esenin s-a întors la Moscova. Divorțat de Isadora Duncan s-a recăsătorit. Căderea sa în alcoolism a continuat.

 

            În decembrie 1925 Esenin s-a sinucis în condiții dramatice. Și-a tăiat venele de la mână și cu sângele a scris pe pereții camerei de hotel din Sankt Petersburg unde ședea, un ultim poem. Apoi s-a spânzurat de țevile caloriferului. Voia să fie sigur că nu supraviețuiește. Alcoolismul să fi fost cauza? Însingurarea? Dezamăgirea pe care i-o produsese Rusia? Ipotezele și explicațiile nu au încetat de atunci până azi.

            Isadora Ducnan nu a supraviețuit multă vreme. În 1927 la Nisa, a murit strangulată cu eșarfa pe care o avea la gât – agățată sub o roată – atunci când a pornit automobilul. Moartea ei stupidă și dramatică, a fost aidoma vieții imprevizibile pe care o dusese.

 

**

 

3.        La 19 iulie 1893 s-a născut poetul Vladimir Maiakovski. În 1930, 14 aprilie, s-a sinucis. Între aceste date un destin dramatic, mânat de pasiune şi de mari iluzii. Iată povestea lui şi a iubitei lui Lili Brik. Maiakovski, a fost poet, mare animator al artei ruse şi sovietice. A debutat ca poet futurist, campion al avangardei ruseşti. În anii 1920 ai bolşevismului galopant, a devenit un campion al propagandei oficiale, bucurându-se de privilegiile acordate de regim, premii, bani, călătorii în strainătate, de o maşinărie de propagandă uriaşă care îl zeifica. A scris în 1924 un poem despre Lenin pe care l-a citit în mari mitinguri şi l-a tipărit în milionae de exemplare. Vladimir Maiakovski a fost un star al acelor ani, considerat un geniu în viaţă. În ciuda succesului său extraorcdinar, al statutului său privilegiat, de poet oficial, s-a sinucis (n. 1893).

              

  

            A fost o epocă tulbure, a unor mari violenţe, de răsturnări sociale. Avusese loc un război cu milioane de victime, apoi un alt război, civil, care însângerase din nou Rusia. Pacea nu a fost nici ea ce ar fi putut să fie. Rusia a fost traversată în continuare de nenorociri. De turbulenţe, de masacre, de foamete, de marea minciună care a fost bolşevismul. Când Maiakovski a înţeles zădărnicia artei sale, de drumul înfundat în care intrase, când a înţeles că se lăsase folosit, când a văzut că speranţele şi iluziile sale se spulberau, s-a retras în apartamentul lui, a luat un pistol şi s-a împuşcat.

            Probabil că lucrul cel mai frumos care i s-a întâmplat în viaţă, dincolo de poezia din anii de început, când se anunţa a fi un mare poet, a fost povestea de dragoste cu Lili Brik. S-au cunoscut în vara 1915, prin mijlocirea surorii mai mici, Elsa (mai târziu soţia lui Louis Aragon). Lili era măritată cu Ossip Brik. Vladimir Maiakovski făcea figură de rebel, tânără speranţă a marii poeziei ruse. A fost o relaţie, cum spunem azi, în zig-zag, cu certuri, despărţiri etc., dar vreme de 15 ani Lili Brik, în ciuda tuturor situaţiilor neprevăzute, a fost muza lui. Lili Brik a inspirat şi alţi artişti ai vremii. S-a aflat în mijlocul avangardei ruseşti din acei ani. În anturajul ei se găseau Meyerhold, Eisenstein, Pasternak, Roman Jakobson. În apartamentul celor doi din Petrograd apoi din Moscova, erau mereu serate literare, întâlniri, cenacluri. Aici se pregăteau reviste, evenimente, cabale literare. Se aranjau spectacole de teatru, filme, turnee. Cele mai importante figuri se regăseau acolo atrase ca un magnet de energia, histrionismul, de geniul lui Maiakovski. Era cel mai influent artist, trecea drept poetul oficial al regimului. Era foarte apreciat la Kremlin, care îl folosea ca armă propagandistică.

            Maiakovski mergea frecvent prin oraşele Rusiei unde recita şi conferenţia despre Lenin, bolşevism, despre marile victorii şi viitorul luminos. În anii 20 a călătorit mult în Franţa, în Germania, în SUA, în Italia etc. Ce a intrigat în povestea de dragose între poet şi muza lui, a fost faptul ca Ossip și Lili Brik nu au divorţat. A fost un „menage a trois”? Poate la început, dar e cert că atunci când Maiakovski îşi găsea altă muză, cei doi soţi se reconciliau. Au rămas în bune relaţii până la sfârşit. Îi vedem în fotografii de epocă pe toţi trei – Maiakovski, Ossip Brik, Lili împreună.

            De ce s-a sinucis Maiakovski? Lili Brik sugerează în cartea ei de interviuri înregistrată în anii 70 la Moscova, „Avec Maiakovski”/1980, că se temea de bătrâneţe. Foarte probabil, mai mulți au remarcat în amintirile lor asta.

            Dar mai era ceva, Maiakovski simţea că îi trecuse vremea. Rusia o lua – sub pumnul de fier al lui Stalin – spre alte orizonturi. Dictatura se instala tot mai vădit şi controla deja literatura. Cenzura şi KGB făceau restul. În anii preluării puterii de Lenin şi bolşevicii lui, Maiakovski fusese foarte util, şi de aceea, preţuit. Acum nu mai era nevoie de el. În lumea literară îşi făcuseră loc activişti duri, scriitori duplicitari, servili, slugi ale partidului. Ei făceau jocurile. Maiakovski era omul anilor 20, al NEP-ului leninist. Pentru el nu mai era loc şi oricum nu ca un privilegiat. Dacă ar fi supravieţuit anului 1930 îl aştepta Gulagul. Singura opţiune era să devina un propagandist al lui Stalin. Cred că Maiakovski, mai avea în suflet anii de început ai futurismului şi avangardei. El crezuse că bolşevismul va elibera omul, că viitorul aparţine libertăţii. Aflase la sfişitul anilor 20 că era exact pe dos. În acest context s-a sinucis. Era de prisos.

            Lili Brik i-a supravieţuit lui Vladimir Maiakovski. S-a sinucis în 1978, din cauza unei boli plină de suferinţe(n. 1891).

https://www.stelian-tanase.ro/trei-amoruri-rusesti-incheiate-tragic/

Sursa: POT LOGARU (MI)