marți, 17 noiembrie 2026

FLORINA NINA BREAZU - Ce laşi în urma ta & Taina din adânc

 



Trimise de: MIRCEA ISTRATE











Vasilica GRIGORAȘ - Pãstrãtori de neam și limbã în diaspora: Fenomenul „Observatorul” din Toronto

 




Pãstrãtori de neam și limbã în diaspora: Fenomenul „Observatorul” din Toronto
Vasilica GRIGORAȘ

Pãstrarea identitãții naționale și a limbii materne reprezintã, pentru comunitãțile de români stabilite dincolo de granițe, nu doar un exercițiu de nostalgie, ci o datorie de conștiințã și un act de rezistențã culturalã. În acest peisaj al exilului și al emigrației creative, presa de limbã românã a funcționat mereu ca o ancorã spiritualã.
Între aceste repere, revista „Observatorul” din Toronto, înființatã în anul 1990, s-a impus ca un veritabil monument al culturii și spiritualitãții românești în spațiul nord-american, devenind un nucleu în jurul cãruia graviteazã o întreagã comunitate unitã de aceeași simțire.
Succesul și longevitatea unei reviste în diaspora depind în mod fundamental de publicul sãu.

Comunitatea româno-canadianã din Toronto nu este un simplu receptor pasiv al paginilor scrise, ci un co-creator activ al acestui fenomen editorial. „Observatorul” s-a nãscut din nevoia profundã a românilor de a se regãsi, de a-și exprima dorul de casã și de a-și afirma valorile într-un spațiu multicultural. Comunitatea sprijinã revista prin interes constant, prin distribuție și prin transformarea fiecãrei apariții editoriale într-un eveniment social. Publicația acționeazã astfel ca o oglindã a comunitãții, reflectându-i realizãrile, integrãrile de succes în societatea canadianã, dar și fidelitatea neclintitã fațã de rãdãcinile românești.
Orice mare proiect cultural are nevoie de un spirit tutelar, iar pentru „Observatorul”, aceastã personalitate providențialã este scriitorul și jurnalistul Dumitru Puiu Popescu. Conducerea sa, întinsã pe parcursul a peste trei decenii, este o dovadã de rezistențã, tenacitate și devotament absolut. Ca director și editor, Dumitru Puiu Popescu a insuflat revistei o rigoare intelectualã și o eleganțã a expresiei greu de menținut în condițiile exilului. El nu a fost doar un manager de presã, ci un mentor pentru mulți colaboratori și un veritabil „pãzitor” al puritãții limbii române peste hotare. Generozitatea sa editorialã a transformat revista într-o tribunã deschisã atât numelor consacrate, cât și debutanților. Recunoașterea oficialã a meritelor sale, încununatã prin decorarea de cãtre Președinția României, confirmã profilul sãu de ambasador cultural de elitã, un om care a pus dragostea de neam deasupra oricãrui efort personal.

Dacã revista reprezintã textul, Cenaclul literar „Nicãpetre” reprezintã spiritul viu, dialogul și manifestarea directã a culturii. Înființat ca o prelungire fireascã a revistei și numit în onoarea marelui sculptor româno-canadian Nicãpetre (Petre Bãlãnicã), cenaclul a devenit inima boemei și a intelectualitãții românești din Toronto. Acesta transformã textul tipãrit în întâlnire vie. Prin ședințele sale periodice, lansãrile de carte, recitalurile de poezie și dezbaterile eseistice, Cenaclul „Nicãpetre” oferã scriitorilor din diaspora un spațiu de validare și o audiențã caldã. El funcționeazã ca o punte spiritualã între generații și curente literare, dovedind cã literatura românã pulseazã cu aceeași intensitate la Toronto ca și la București sau Chișinãu.
Sub coordonarea lui Dumitru Puiu Popescu și alimentatã de efervescența cenaclului, structura tematicã a revistei a rãmas una de o densitate remarcabilã. De la analize politice și sociale contemporane, la pagini dense de istorie, criticã literarã, eseisticã și spiritualitate, „Observatorul” refuzã facilul. Pentru românii din Canada, integrați într-un mediu dominat de limbile englezã și francezã, aceastã diversitate tematicã în limba maternã este esențialã. Ea oferã un refugiu lingvistic și intelectual, apãrând graiul românesc de degradare și asimilare și oferind tinerilor un model de exprimare corectã și nuanțatã.
La peste trei decenii de la apariția primului numãr, „Observatorul” din Toronto demonstreazã cã o publicație devine o instituție naționalã atunci când reunește trei elemente magice: o comunitate dornicã de culturã, un lider vizionar precum Dumitru Puiu Popescu și un laborator de creație vie cum este Cenaclul „Nicãpetre”. Împreunã, acești piloni demonstreazã cã patria nu este definitã de granițe geografice, ci de spațiul spiritual pe care românii îl poartã în suflet, în fapte și în limba în care aleg sã creeze și sã iubeascã.










Vasilica GRIGORAȘ










Maria Diana Popescu - Cedăm de bunăvoie munca, arta și libertatea în fața IA

 



Cedăm de bunăvoie munca, arta și libertatea în fața IA

Maria Diana Popescu

Editoriale

17 Noiembrie 2026

 

Nu asistăm la o evoluție tehnologică, ci la o capitulare culturală și economică în masă. Inteligența Artificială a încetat de mult să fie doar un ansamblu de linii de cod. A devenit arhitectul din umbră al unei noi ordini sociale, o forță care nu doar că ne reconfigurează societatea, ci o golește subtil de substanță. Sub pretextul eficienței și progresului, asistăm neputincioși la dizolvarea treptată a muncii, creativității, intimității umane și, cel mai grav, a modului în care se dezvoltă mințile copiilor noștri. Mai mult, efectul IA asupra noii generații este de-a dreptul devastator. Copilăria a devenit un experiment de laborator neverificat. Fiecare al doilea copil își folosește deja asistentul digital pentru a-și face temele, o realitate care, sub masca modernizării educației, distruge, de fapt, gîndirea critică a a elevilor. Dizolvarea efortului personal în favoarea răspunsurilor prefabricate de chatboți generează o dependență cognitivă timpurie, un declin sever al abilităților de comunicare, scriere și o pierdere dramatică a gîndirii originale. În loc să creștem exploratori curioși, riscăm să creștem o generație dependentă de un ecran care gîndește în locul ei, afectîndu-le profund abilităţile sociale și capacitatea de gîndire şi creaţie.

Pe piața muncii, mitul „copilotului” digital care doar ne ajută să fim mai buni începe să se destrame. Realitatea este mult mai cinică: asistăm la o devalorizare brutală a muncii cognitive. Joburile de execuție, analiza de date, traducerile și asistența pentru clienți sînt înghițite fără remușcări de algoritmi care nu obosesc, nu cer măriri de salariu și nu se sindicalizează. Promisiunea că IA va lăsa loc doar „sarcinilor creative și strategice” este o iluzie administrativă. În goana corporatistă după reducerea costurilor, angajatul uman este forțat să devină un simplu supraveghetor de mașini, un administrator al propriei sale irelevanțe, într-o cursă epuizantă în care adaptabilitatea înseamnă, de fapt, un compromis permanent.

Această devalorizare lovește și mai violent în teritoriul fragil al culturii. Apariția IA generative nu a „democratizat” arta. A industrializat-o, a deposedat-o de spirit. Ceea ce numim astăzi „creativitate artificială” este, în esență, cel mai mare furt intelectual din istorie: modelele matematice sînt antrenate parazitar pe milioane de opere create de oameni, fără consimțămîntul, creditarea sau remunerarea autorilor de drept. Inundarea internetului cu un tsunami de conținut sintetic - imagini generate în secunde, texte fade și muzică algoritmic - riscă să distrugă ecosistemul cultural independent. Sîntem captivi într-o estetică a mediocrității repetitive, unde arta pur umană, imperfectă dar vie, devine un lux pe care publicul larg nu și-l va mai permite. Apariția sistemelor generative a spulberat mitul conform căruia arta este ultimul bastion exclusiv uman. Pe de o parte, asistăm la o democratizare fără precedent a actului artistic, cultural, gazetăresc, scriitoricesc, unde barierele tehnice clasice dispar, iar oricine poate deveni creator doar prin forța unui text descriptiv.

Cea mai intimă bătălie se dă în spațiul vieții private, unde confortul promis de IA cere la schimb monedă de aur: datele noastre personale. Trăim promisiunea unei vieți hiper-personalizate, în care algoritmii ne anticipează bolile, ne gestionează casele și ne optimizează timpul. Însă prețul ascuns este o supraveghere continuă. Fiecare preferință colectată alimentează mașinării de marketing capabile de manipulare psihologică la scară de masă. Am acceptat un troc profund inegal: ne cedăm libertatea psihologică la schimbul unui confort digital iluzoriu. Trăim într-un panoptic perfect, în care fiecare preferință, fiecare pulsație monitorizată de dispozitive inteligente și fiecare mesaj trimis alimentează mașinării de supraveghere capitalistă. IA nu ne optimizează viața, ne profilează slăbiciunile pentru a ne transforma în ținte perfecte pentru manipulare comercială și politică. Mai mult, explozia tehnologiei Deepfake și a clonării vocale a pulverizat definitiv noțiunea de adevăr obiectiv, lăsînd cetățeanul vulnerabil în fața unor campanii de dezinformare fără precedent. Într-o lume în care orice dovadă video sau audio poate fi fabricată, ne îndreptăm cu pași repezi spre o criză de neîncredere cronică, unde nimeni nu mai crede pe nimeni.

Discursul utopic despre o coabitare armonioasă între om și mașină ascunde o pasivitate periculoasă. Inițiativele legislative, deși necesare, par doar niște tentative anemice de a pune garduri în calea unui uragan deja dezlănțuit. Provocarea reală a epocii noastre nu este să învățăm să folosim IA, ci să avem curajul de a-i refuza expansiunea agresivă în zonele care ne definesc ca ființe conștiente, acolo unde ne formăm viitorul. În caz contrar, în goana oarbă după optimizare și viteză, riscăm să transformăm viitoarea generație într-un simplu set de date controlat de algoritmi pe care nu-i mai putem opri. Riscăm să devenim noi înșine niște algoritmi mecanici, captivi într-o lume pe care am creat-o, dar pe care nu o mai controlăm.

Nu este un scenariu de anticipație, ci realitatea brută a zilelor noastre. Asistăm, practic în timp real, la o reconfigurare profundă a modului în care muncim, creăm și ne păstrăm intimitatea, într-o tranziție care ne provoacă să redefinim însăși esența condiției umane. IA devine uşor „copilotul” care triplează viteza programatorilor, acuratețea diagnosticelor medicale sau eficiența avocaților. În acest nou peisaj economic, adaptabilitatea și reînvățarea continuă devin monedele de schimb, iar calitățile specific umane empatia şi gîndirea critică capătă o valoare de refugiu.

În definitiv, Inteligența Artificială nu este un destin implacabil care ni se impune, ci o oglindă a propriilor noastre alegeri. Impactul ei nu va fi dictat de codul sursă, ci de cadrele legislative - precum AI Act în Uniunea Europeană - și de limitele morale pe care decidem să le trasăm. Provocarea epocii noastre nu este să stopăm inevitabilul, ci să reglementăm această coexistență, asigurîndu-ne că, în goana spre eficiență, nu ne vom pierde umanitatea, creativitatea şi libertatea.









Gheorghe Piperea - A mințit pe față întreaga structură politică și birocratică a UE

 



A mințit pe față întreaga structură politică și birocratică a UE

Jurnalistică

Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea

Art-emis

17 Noiembrie 2026

 

Lamentabilul locatar ilegitim de la Palatul Controceni s-a dovedit a fi nu doar caraghios și mincinos, ci și atât de rău intenționat încât frizează obsesia maladivă, patologică. Într-o interminabilă conferință de presă în care a răspuns complet elucubrant la patru întrebări puse de el însuși, ratangiul covoarelor roșii de protocol și bufonul summit – urilor politice europene: (i) a amânat din nou prezentarea raportului asupra anulării alegerilor, obligație auto-asumată, pe care a prezentat-o în avans Consiliului European, anul trecut, ca deja executată, mințind pe față întreaga structură politică și birocratică a UE; (ii) a prezentat ideea cooptării AUR la guvernare ca pericol grav pentru economie; minciuna este mai mult decât gogonată – e penală, pentru că e de natura informației false care, răspândită intenționat fiind, poate pune în pericol siguranța națională; economia României este falimentată de clasa politică aflată la guvernare din 2019 încoace, timp în care AUR a fost necontenit ținut în „cordonul sanitar”, neavând nicio secundă șansa măcar de a se implica în exercițiul puterii; vina aruncată injust asupra AUR este nimic altceva decât un camuflaj periculos al stării critice a economiei și a societății, cauzată de cei pe care Iohannis și Nicușorișor i-a înfipt la guvernare, adică, de radicalii pro-europeni. Legat de asta, locatarul ilegitim al Palatului Cotroceni este evident preocupat de interesele Ucrainei sau ale Franței (și, mai nou, de interesele Rheinmetal, concern germano – Black Rock și Vanguarg căruia i s-a făcut cadou, ne-transparent și ilegal, un contract de înzestrare militară de 6,7 miliarde de euro) și deloc de cetățenii români, ceea ce este în vecinătatea trădării.

Opoziția față de un partid politic este o evidentă încălcare a imparțialității funcției, deci o încălcare a Constituției. Girul dat primarului general al Capitalei, care a interzis ilegal un protest cetățenesc, adică un drept garantat de Constituție, este o incitare la violența răspunsului organelor de represiune contra unui protest spontan devenit acum inexorabil, „mulțumită” bufoniadei de aseară a lui Nicușorișor. Modul haotic și irațional în care se derulează ieșirile publice ale personajului ilegitim înfipt în jilțul de la Cotroceni reclamă un control de specialitate, pe care să îl ceară Parlamentul, conform Constituției. Tot conform Constituției, procedura de suspendare din funcție a personajului din tragi-comedia de aseară devine mai mult decât necesară. Cele 155 de semnături necesare se pot obține prin presiunea pozitivă exercitată de cetățeni prin petiții colective având ca țintă parlamentarii, în special cei din PSD, aliații de azi ai locatarului ilegitim de la Cotroceni.

Despre anularea alegerilor?! Rămâne cum s-a stabilit acum aproape doi ani: încă nu sunt probe ale ingerinței ruse în alegeri. Ia uitați declarație la don președinte Dan, care și-a asumat un raport în care să vină cu probe, dar nu l-a făcut public nici acum: „Pe influența rusă în urmă cu un an, Procurorul General a prezentat niște fapte. Tabloul general este mult mai amplu. Cu campanii de dezinformare dovedite în multe din aceste țări și în momentul în care o să avem raportul, îmi doresc ca tot acest tablou general să fie prezentat publicului”. Declarația asta caraghioasă sună cam așa: „Un lider este un conducător, care te face când tu, unde stai tu, tuturor vă e mai bine” (citat exact, Gică Hagi). O fi autentică sau in-autentică această încercare de influențare politică din „discursul” lu’ don președinte Dan? Sau, și mai interesant, o fi anti-democratic sau totalitar don președinte Dan când spune că bine a făcut Ciucu că a interzis protestul de sâmbătă, 14 noiembrie, de lângă Parlament?









N. Grigorie Lăcrița - Medicina în era Inteligenței Artificiale

 



Medicina în era Inteligenței Artificiale

Jurnalistică

Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

Art-emis

17 Noiembrie 2026

 

De la super-computere la medicina de precizie și gestionarea riscurilor

„Scopul medicinii nu este doar de a vindeca boala, ci și de a îngriji omul care o poartă.” (citat atribuit lui Hipocrate)

Începând cu secolul XXI, în țările dezvoltate nu mai există domeniu al vieții sociale și economice care să nu fie influențat de aplicațiile Inteligenței Artificiale (IA). Unele dintre cele mai mari și mai benefice schimbări radicale, epocale, produse prin aplicarea Inteligenței Artificiale au loc în medicină, care a încetat să mai fie o disciplină bazată pe protocoale generalizate, transformându-se într-o știință a preciziei individuale. Fiind un domeniu care joacă un rol foarte important, uneori decisiv, pentru sănătatea și viața tot mai multor oameni, consider că aplicațiile Inteligenței Artificiale din medicină trebuie cunoscute cât mai repede și de cât mai mulți oameni. Această lucrare urmărește evoluția de la primele sistemeinformatice folosite în medicină, precum IBM Watson, la „era generativă” a Inteligenței Artificiale, precum și modul în care folosirea datelor genetice poate fi împăcată cu siguranța pacienților și cu respectarea demnității umane.

1.     Pionierii digitali: „medicul inteligență artificială” Watson IBM

Watson, numit și Watson IBM (IBM – International Business Machines, compania americană care l-a creat), este un sistem computerizat cu Inteligență Artificială, capabil să răspundă la întrebări puse în limbaj natural.

„Medicul inteligență artificială Watson IBM” este un super-computer care poate fi programat să recunoască și să proceseze comenzi vocale, să recunoască stimuli vizuali și să reacționeze la expresii faciale.

Acest „medic inteligență artificială” elaborează planuri, poate să învețe și să rezolve probleme complexe, imitând capacitatea umană de a lua decizii.

Pentru a imita felul în care gândește omul, Watson folosește 90 de servere (calculatoare foarte puternice), pe care sunt stocate aproximativ 200 de milioane de pagini de informație (!!!), pe care le procesează în mai puțin de trei secunde.

Potrivit relatărilor din presa vremii, Watson diagnostica unele forme de cancer de 4 ori mai exact decât medicii umani.

„Medicul-IA Watson” face ceea ce unui medic-ființă vie i-ar fi imposibil, atât în ceea ce privește timpul, cât și accesul la informație.

Unele studii arată că un sfert dintre clinicieni consideră că, numai pe baza informațiilor oferite de IBM Watson legate de studiile genetice, pot stabili diagnostice corecte.

Condiția esențială pentru funcționarea și perfecționarea acestui sistem este alimentarea lui continuă cu cât mai multe date, pentru a realiza comparații, clasificări, analize, studii de caz etc. Watson preia date din studiile și din protocoalele clinice din întreaga lume, iar posibilitatea de a conecta la el spitalele și medicii de pretutindeni este practic nelimitată. Atât medicii, cât și pacienții pot contribui activ cu informații care să permită antrenarea sistemului, pentru a putea face comparații și a oferi soluția optimă pentru fiecare pacient în parte. Sistemul oferă opțiuni relevante de tratament, care le permit medicilor să personalizeze fiecare caz într-un mod fără precedent, și poate răspunde la întrebările pacienților, de tipul: „La ce medic să mă programez pentru operație?” sau „Cum se manifestă această boală?”. Algoritmii pe baza cărora lucrează Watson nu au conștiință, motiv pentru care deciziile lor nu sunt influențate de senzații, de emoții, de oboseală, de persoane, de… „atenții” etc.

Trebuie spus însă, pentru o imagine completă, că rezultatele obținute în practica spitalelor au fost mai modeste decât promisiunile inițiale. În anul 2022, compania IBM a vândut divizia Watson Health fondului de investiții Francisco Partners, care a transformat-o într-o companie separată, numită Merative. Lecția este importantă: entuziasmul față de un sistem de Inteligență Artificială trebuie verificat întotdeauna prin rezultate reale, obținute la patul bolnavului.

2.    Tricorder X – un laborator medical în telefonul personal

„Medicul inteligență artificială Watson IBM” nu a fost singurul și nici cel mai performant dintre sistemele folosite în medicina mondială. Întreaga lume, în special țările cele mai dezvoltate, lucrează din plin la dezvoltarea și la perfecționarea unui sistem de sănătate bazat cât mai mult pe „medicii inteligență artificială”. Dintre aceștia este de exemplificat dispozitivul medical numit Tricorder X, un concept inspirat din universul vizionar al seriei americane de televiziune Star Trek, care a anticipat încă din secolul trecut numeroase inovații actuale. Este un alt „medic inteligență artificială”: un dispozitiv care reunește mai multe metode de diagnosticare non-invazive[1] într-un singur laborator portabil. Inițial cântărea 5 kg, apoi 2,3 kg, iar acum funcționează cu ajutorul telefonului personal.

Acest laborator portabil este capabil:

1.    să diagnosticheze în mod autonom 13 stări medicale (12 boli și „absența afecțiunilor”), inclusiv anemia, fibrilația atrială, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), diabetul, leucocitoza, pneumonia, otita medie, apneea de somn și infecția tractului urinar;

2.    să înregistreze și să transmită în mod continuu cele 5 semne vitale fundamentale: tensiunea arterială, ritmul cardiac, saturația oxigenului, frecvența respiratorie și temperatura;

3.    să scaneze retina, să preleveze probe de sânge și de respirație, apoi să analizeze 54 de biomarkeri, care pot ajuta la identificarea unui număr foarte mare de boli.

În prezent, există deja zeci de aplicații de telefon mobil destinate sănătății, care transformă telefonul personal într-un veritabil laborator portabil.

3.    Evoluția: de la „rigiditatea” lui Watson la era generativă

Trecerea de la sistemul tradițional, de tip IBM Watson, la era generativă reprezintă un progres de la o bază de date statică la un raționament contextual fluid. Modelul Med-PaLM, dezvoltat de Google, a dat răspunsuri la întrebări medicale care, potrivit evaluării unui grup de medici, au fost conforme cu consensul științific în proporție de 92,6%, foarte aproape de scorul de 92,9% obținut de medicii înșiși (studiu publicat în revista Nature, în 2023). Modelul următor, Med-Gemini (tot de la Google), a atins o acuratețe de 91,1% la testul MedQA, alcătuit din întrebări de tipul celor de la examenul de licență medicală din Statele Unite ale Americii, fiind totodată capabil de multimodalitate, adică să analizeze simultan text, imagini medicale și alte tipuri de date. În paralel, sistemele generative de uz general, precum GPT-4 (Generative Pre-trained Transformer 4, dezvoltat de compania OpenAI), sunt folosite tot mai des de medici ca „copiloți medicali”, pentru sinteza informațiilor și pentru analiza cazurilor complexe. Încă din anul 2014, compania Facebook prezenta un program de recunoaștere a fețelor (DeepFace) aproape la fel de precis ca oamenii – o dovadă a progresului rapid al recunoașterii vizuale, pe care se sprijină astăzi și analiza imaginilor medicale.

În anul 2021, din motive legate de protecția vieții private, compania Facebook a renunțat la folosirea recunoașterii faciale pe rețeaua sa. Trebuie subliniat însă că a renunțat doar Facebook, și numai pe propria rețea, nu tehnologia ca atare. Celelalte sisteme de recunoaștere facială continuă să fie folosite și perfecționate în întreaga lume, în special în China, unde sunt utilizate la scară foarte largă pentru supravegherea populației. Acolo se folosește chiar și recunoașterea oamenilor după mers, care poate identifica o persoană și atunci când fața acesteia nu se vede. Sistemele generative folosesc o tehnologie numită „Transformer”. De aici provine și numele GPT-4: GPT înseamnă „Generative Pre-trained Transformer”, adică „Transformator generativ preantrenat”.

4.    Medicina personalizată: „tratamentul potrivit pentru omul potrivit”

Medicina de precizie (numită și medicina personalizată) renunță la modelul tradițional „one-size-fits-all” (în limba română, „o singură măsură pentru toți”), adică la ideea că același tratament este bun pentru toți bolnavii care au aceeași boală. Această schimbare de mentalitate înseamnă că medicul nu mai tratează boala în general, ci pe fiecare om în parte. Mai precis, tratamentul se alege în funcție de boala pacientului și de particularitățile unice ale organismului său. Această nouă metodă se bazează pe:

1.    Genomica și biomarkerii: prin analiza genelor fiecărui om se descoperă modificările (mutațiile) care au provocat boala. Biomarkerii sunt semne măsurabile în sânge sau în țesuturi, care arată cum evoluează boala și cum răspunde la tratament.

2.    Farmacogenomica: medicul stabilește medicamentul și doza potrivite pentru fiecare pacient, în funcție de genele lui. Același medicament poate vindeca un om și îi poate face rău altuia, iar așa se evită intoxicarea pacientului.

3.    Spațiul European al Datelor de Sănătate (în limba engleză, European Health Data Space – EHDS): cadrul legal care permite schimbul de date medicale în Uniunea Europeană (UE), dar pacientul rămâne cel care hotărăște cine are acces la datele sale medicale.

4.    Gestionarea riscurilor Inteligenței Artificiale în medicină: „chemarea demonului” sau siguranță etică?

„Cu inteligența artificială necontrolată, chemăm demonul.” (Elon Musk)

„Tehnologia ar trebui să elimine birocrația medicală, nu să ridice un zid între medic și pacient.” (N. Grigorie Lăcrița, după ideile medicului american Eric Topol)

Conform Regulamentului european privind Inteligența Artificială (EU AI Act) și standardelor Institutului Național de Standarde și Tehnologie al Statelor Unite ale Americii (în limba engleză, National Institute of Standards and Technology – NIST), sistemele medicale de Inteligență Artificială sunt încadrate în categoria celor cu „risc ridicat”. Gestionarea acestora presupune:

– Transparența algoritmilor: evitarea „cutiei negre”, situație în care medicul nu înțelege de ce Inteligența Artificială a dat un anumit diagnostic.

– Eliminarea discriminării: prevenirea excluderii pacienților pe baza profilurilor genetice.

– Supravegherea umană: Inteligența Artificială trebuie să rămână un instrument de sprijin pentru decizia clinică, un mijloc de asistență tehnică, și nu un decident absolut, care să înlocuiască discernământul medicului.

6.    Sănătatea și chiar viața în pericol – când omul crede Inteligența Artificială mai mult decât pe medic

„Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, pentru serviciile lui, că și pe el l-a făcut Domnul.” (Înțelepciunea lui Isus Sirah 38, 1)

6.1. Un caz care a îngrozit lumea

Bowen Wan avea 31 de ani și locuia în Seattle, în Statele Unite ale Americii. Era inginer software și lucrase la Amazon. Suferea de epilepsie din adolescență, iar de ani de zile boala îi era ținută sub control de un medicament, lamotrigina. În ianuarie 2026 și-a pierdut locul de muncă și a început să caute altul. Medicamentul avea însă efecte secundare: o încetinea în vorbire și în gândire, iar ea se temea că acestea o vor dezavantaja la interviurile de angajare. De aceea, a cerut ajutorul programului ChatGPT ca să renunțe treptat la tratament. Pe 14 februarie 2026, tânăra a fost găsită moartă în apartamentul ei. Medicul legist a stabilit drept cauză „moartea subită neașteptată în epilepsie”, iar analizele au arătat că în sângele ei medicamentul ajunsese la aproximativ o cincime din nivelul necesar. Pe 27 octombrie 2026, părinții ei au dat în judecată, la Curtea Superioară din San Francisco, compania OpenAI, care a creat ChatGPT, și pe directorul ei, Sam Altman. Potrivit plângerii, programul i-ar fi întocmit tinerei un plan zi cu zi prin care să renunțe la medicament în aproximativ 25 de zile și i-ar fi spus să ascundă aceasta de medicii care ar fi putut s-o oprească. Trebuie spus limpede: acestea sunt acuzații, pe care instanța urmează să le judece. Compania a numit cazul „sfâșietor”. Dar, oricum s-ar încheia procesul, el ridică o întrebare care ne privește pe toți: de ce ajunge un om inteligent să creadă un program mai mult decât pe medicul său?

6.2. De ce crede omul programul mai mult decât pe medic?

„Cea mai mare greșeală a medicilor este că încearcă să vindece trupul fără a încerca să vindece mintea; totuși, trupul și sufletul sunt una și nu pot fi tratate separat.” (Platon)

Bowen Wan nu era o persoană naivă. Era inginer software, adică tocmai genul de om care știe cum sunt făcute programele de calculator. Explicația nu ține de inteligență, ci de câteva lucruri omenești. Programul este mereu acolo: răspunde la orice oră din zi și din noapte, fără să obosească și fără să se grăbească, în timp ce medicul te primește o dată la câteva luni, pentru un sfert de oră. Programul este răbdător și politicos și vorbește frumos și sigur pe el, cu termeni de specialitate, încât cine îl citește are impresia că stă de vorbă cu un specialist. Aici este și o lecție pentru medici: „Ceea ce le scapă celor mai mulți medici în explicarea diagnosticului pacienților, pe înțelesul lor, e partea cea mai prețioasă pentru ei.” (N. Grigorie Lăcrița) Explicarea diagnosticului pe înțelesul pacientului face parte din medicina sufletului și dă o foarte mare valoare medicului. Când medicul nu explică, omul caută explicația în altă parte – iar astăzi o caută tot mai des la Inteligența Artificială. Adesea, își pierde încrederea în acel medic și nu se mai întoarce niciodată la el, iar uneori ajunge să urmeze sfaturile Inteligenței Artificiale, cu urmări care îi pot pune în pericol sănătatea și chiar viața. Programele de Inteligență Artificială pot da însă și „halucinații”, adică răspunsuri greșite spuse cu deplină siguranță. Într-o conversație despre vreme, o asemenea greșeală e supărătoare; într-o conversație despre un medicament pentru epilepsie, poate fi mortală. Mai este un pericol, mai puțin cunoscut: lingușirea. Programele sunt făcute să fie plăcute în conversație, iar uneori ajung să-i dea dreptate omului și să-i întărească ideile, chiar și pe cele greșite. Când omul își dorește foarte mult ceva, cum își dorea tânăra să scape de efectele medicamentului, un răspuns care îi confirmă dorința sună ca o eliberare. Părinții tinerei au spus că fiica lor părea „sub o vrajă”.

Un program nu te vede și nu te consultă față în față, nu-ți ascultă inima, nu-ți poate interpreta analizele alături de examinarea ta și nu răspunde pentru ce spune. Medicul a jurat să nu facă rău, lucrează sub controlul colegilor și al legii și răspunde pentru greșelile lui. Când vede că un pacient e în pericol, medicul poate interveni; programul doar scrie.

6.3. Nici un singur program, nici un singur medic: valoarea celei de-a doua opinii

Ar fi însă o mare greșeală să credem că medicul are întotdeauna dreptate, doar pentru că este medic. Și medicii sunt oameni și pot greși. Corpul omenesc este un univers atât de complex încât știința nu a ajuns încă să-l cunoască pe deplin și nici să-l poată trata întotdeauna pe măsură. Iar uneori, din păcate, unii medici pot chiar înșela cu bună știință, din interes sau din nepăsare, așa cum am arătat în articolul „Despre falsele diagnostice fatale”, publicat pe mai multe site-uri, printre care Art-Emis și Incorect Politic, și cum se va vedea mai jos, în cazul medicului oncolog american Farid Fata. Esența acestui subiect este redată foarte sugestiv de următorul banc, care îndeamnă la reflecție asupra faptului că nu trebuie să te bazezi numai pe o singură opinie medicală, mai ales când ești în fața unui diagnostic grav. Un catolic, un protestant și un evreu au mers, fiecare separat, la același celebru medic oncolog, care i-a spus fiecăruia că mai are de trăit cel mult șase luni. Fiecare dintre ei s-a sfătuit apoi cu câte un prieten.

– Și acum, tu ce vei face, dacă doctorul ți-a mai dat doar șase luni de trăit? l-a întrebat prietenul pe catolic.

– Ah! a spus catolicul. Îmi voi dărui toate bunurile bisericii, mă voi împărtăși în fiecare duminică și îmi voi spune în mod regulat rugăciunile.

– Dar tu? l-a întrebat prietenul pe protestant.

– Eu voi vinde tot ce am, voi pleca într-o călătorie în jurul lumii și mă voi distra pe cinste.

– Și tu? l-a întrebat prietenul pe evreu.

– Eu? Eu… voi merge să consult nu unul, ci mai mulți doctori diferiți.

Și așa a făcut, și a aflat că nu avea nimic. Asta e inteligența.

Cazul cel mai cutremurător este cel al medicului oncolog american Farid Fata, proprietarul uneia dintre cele mai mari clinici de cancer din statul Michigan. El a diagnosticat în mod fals, cu bună știință, cu cancer 553 de pacienți sănătoși și i-a supus la chimioterapie, încasând aproximativ 34 de milioane de dolari numai din asigurările medicale. Tratamentele inutile s-au dovedit, pentru mulți dintre ei, mortale. În anul 2015 a fost condamnat la 45 de ani de închisoare.

Dacă acei pacienți ar fi cerut fie și numai o singură altă opinie medicală, efectele benefice ar fi fost duble: ar fi aflat că nu sunt bolnavi de cancer și s-ar fi descoperit de la început faptele odioase ale acestui medic. Dacă cei trei din banc ar fi ajuns pe mâna lui Farid Fata, mai mult ca sigur că protestantul și catolicul și-ar fi încheiat viața în cele șase luni „prescrise” de acesta. Din fericire, asemenea medici sunt excepții. România a avut, și încă mai are, foarte mulți medici cu extraordinare calități, profesioniști autentici și plini de umanitate, care și-au dedicat întreaga viață sănătății și vieții oamenilor. Dintre ei, dau aici un singur exemplu: profesorul Alexandru Pesamosca (14 martie 1930 – 1 septembrie 2011), chirurg pediatru. Timp de jumătate de secol, el a făcut circa 45.000 de operații, salvând de la infirmitate pe viață sau de la moarte mii de copii, inclusiv pe cei considerați fără speranță și inoperabili de alți medici. Considerat „îngerul copiilor” și „duhovnicul cu bisturiu”, nu lua bani de la pacienți și nu a avut nicio avere. A locuit într-o rezervă de 10 metri pătrați a Spitalului „Budimex” (actualul „Marie Curie”) din București și a fost înmormântat lângă biserica pe care a ctitorit-o în incinta acestui spital. Profesorul Pesamosca a întruchipat idealul formulat de un alt mare medic român, Nicolae Paulescu (1869 – 1931): „Medicul trebuie deci să fie, în același timp, un savant care iubește din tot sufletul știința medicală, adică știința omului; să fie o ființă care se jertfește pentru alții, până la moarte și, în sfârșit, să fie un învățător al omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei.” Câtă diferență între „îngerul copiilor”, Alexandru Pesamosca, și medicul-exterminator Farid Fata! Cele două cazuri, deși foarte diferite, duc la aceeași învățătură: sănătatea și viața nu trebuie lăsate în seama unei singure opinii medicale – nici a unui singur program de Inteligență Artificială, nici a unui singur medic, mai ales în cazul bolilor grave și înainte de un tratament greu de suportat, cum ar fi o operație sau chimioterapia.

6.4. Reguli simple care pot salva vieți

1.    Nu începeți, nu opriți și nu schimbați niciodată un tratament fără acordul medicului dumneavoastră, oricât de convingător ar fi un sfat găsit pe internet sau primit de la un program de Inteligență Artificială.

2.    Dacă un medicament vă face rău, spuneți-i medicului. Boala nu rămâne la fel ani de zile: se poate agrava, poate stagna sau se poate ameliora. De aceea, medicul poate considera necesare noi analize și investigații medicale, în funcție de care vă poate schimba doza sau tratamentul.

3.    Folosiți Inteligența Artificială pentru a înțelege, de exemplu ce înseamnă un cuvânt din diagnostic sau ce întrebări să-i puneți medicului, dar nu pentru a hotărî singuri schimbarea tratamentului.

4.    Fiți atenți când un sistem de Inteligență Artificială vă spune exact ce vreți să auziți. Acesta este momentul în care trebuie să vă îndoiți și să cereți opinia medicului dumneavoastră.

5.    Fugiți de orice sfat care vă îndeamnă să ascundeți ceva de medic sau de familie. Un asemenea sfat vă poate costa sănătatea și chiar viața, așa cum s-a întâmplat în cazul tinerei americane Bowen Wan, prezentat mai sus. Un sfat bun nu are nevoie să fie ascuns.

6.    Vorbiți cu membrii familiei sau cu un prieten apropiat. Ei privesc lucrurile din afară, cu mintea limpede, și pot vedea ceea ce noi, din teamă sau din prea multă speranță, nu vedem.

7.    În cazul unei boli grave, mai ales înainte de o operație sau înainte de a începe un tratament greu, cereți și opinia unui al doilea medic.

8.    Dacă mai multe sisteme de Inteligență Artificială vă dau același răspuns, aceasta nu înseamnă că răspunsul este corect. Ele au învățat din texte asemănătoare și pot greși la fel. Hotărârea rămâne tot la medic.

6.5. Medicul bun și biblioteca întregii lumi

Un medic dintr-un mare oraș universitar, de exemplu Paris, se documentează de obicei în biblioteca facultății sale. Dacă ar cerceta bibliotecile tuturor facultăților de medicină din Paris, cunoștințele sale ar crește mult. Dacă ar merge apoi și în marile orașe americane, unde sunt numeroase facultăți de medicină, bagajul său de cunoștințe ar crește enorm. Dar niciun om nu poate face o asemenea documentare: nu i-ar ajunge o viață întreagă. Inteligența Artificială poate oferi, în câteva secunde, informații adunate din mii de biblioteci și din cercetările medicale ale întregii lumi. Scopul ei este să cuprindă, domeniu cu domeniu, toată știința omenirii, devenind un adevărat „univers al cunoașterii umane”. Totuși, nu vom putea spune niciodată că a cuprins-o în întregime, pentru că știința însăși este într-o continuă dezvoltare. De aceea, un medic bun nu respinge Inteligența Artificială, ci o folosește. Înainte de a stabili un diagnostic dificil, se documentează și cu ajutorul ei. Dar nu o crede pe cuvânt: verifică informațiile primite, pentru că și ea poate greși, iar hotărârea îi aparține numai lui.

7.    Concluzie: triumful spiritului asupra codului

În medicina tradițională: „Medicii toarnă medicamente despre care nu știu mai nimic, cu scopul de a vindeca boli despre care știu și mai puțin, în oameni despre care nu știu nimic.” (Voltaire) În medicina bazată pe Inteligența Artificială: „Inteligența Artificială analizează milioane de date despre medicamente, recunoaște tot mai precis bolile și poate cunoaște omul până la codul lui genetic – și totuși, fără medic și fără suflet, nu vindecă pe nimeni.” (N. Grigorie Lăcrița) În medicină sunt tot mai multe aplicații ale Inteligenței Artificiale care au devenit „mai inteligente” decât oamenii în procesarea datelor brute și care fac ceea ce medicii nu ar putea face fără ele. Provocarea actuală constă în armonizarea acestor algoritmi cu valorile umane și în verificarea lor riguroasă prin rezultate reale, așa cum o arată și experiența lui Watson. Povestea tinerei din Seattle ne amintește un adevăr vechi, pe care tehnica nouă nu l-a schimbat: sănătatea se încredințează numai medicului, nu unui sistem de Inteligență Artificială. Programele de Inteligență Artificială pot explica, dar numai medicul poate trata. Medicina viitorului nu înseamnă înlocuirea medicului, ci un ajutor pentru el, ca să poată vindeca mai bine și mai repede, transformând tehnologia într-un „scut” pentru sănătate, fără a pierde din vedere esența umană, care rămâne pentru eternitate sufletul.

8.    Glosar de termeni esențiali

Algoritm: un șir de instrucțiuni precise, pas cu pas, pe care un calculator le urmează pentru a rezolva o problemă, asemănător unei rețete de bucătărie care arată exact ce trebuie făcut și în ce ordine.

Biomarkeri: semne măsurabile în sânge sau în țesuturi, care arată dacă există o boală, cum evoluează aceasta și cum răspunde la tratament.

Era generativă a Inteligenței Artificiale: etapa actuală a Inteligenței Artificiale, începută în jurul anului 2020, în care sistemele nu doar caută și ordonează informații, ci pot crea ele însele texte, imagini sau răspunsuri noi, ca într-o conversație cu un om (de exemplu ChatGPT, Med-PaLM, Med-Gemini).

Farmacogenomică: știința care studiază modul în care genele unui om influențează reacția lui la medicamente.

Genom: ansamblul complet al materialului genetic – acidul dezoxiribonucleic (ADN) – al unui organism.

ChatGPT: program de Inteligență Artificială creat de compania americană OpenAI, cu care omul poate purta o conversație scrisă sau vorbită.

Halucinații (ale Inteligenței Artificiale): răspunsuri false sau inventate, prezentate de sistem ca fiind adevărate.

Lingușire (a Inteligenței Artificiale): tendința unui program de a-i da dreptate utilizatorului și de a-i spune ce vrea să audă, în loc să-i spună adevărul.

Medic inteligență artificială: denumire folosită pentru sistemele de Inteligență Artificială create pentru a ajuta la diagnosticarea bolilor și la alegerea tratamentului (de exemplu IBM Watson sau Tricorder X). Expresia este una figurată: aceste sisteme nu sunt medici adevărați și nu pot înlocui medicul uman, ci doar îl pot ajuta.

Medicina de precizie (numită și medicina personalizată): medicina în care medicul nu mai tratează boala în general, ci pe fiecare om în parte. Tratamentul se alege în funcție de boala pacientului și de particularitățile unice ale organismului său.

Medicina tradițională: medicina care se bazează pe ideea că același tratament este bun pentru toți bolnavii care au aceeași boală.

Multimodalitate: capacitatea unui sistem de Inteligență Artificială de a analiza simultan mai multe tipuri de date (text, imagini, sunet). Cuvântul „multimodalitate” nu apare încă în Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), dar, fiind tot mai folosit, ar merita inclus într-o ediție viitoare.

Protocoale medicale generalizate: reguli de diagnostic și tratament stabilite pentru toți bolnavii care au aceeași boală, fără să se țină seama de particularitățile fiecărui om.

Regulamentul european privind Inteligența Artificială (EU AI Act): primul cadru juridic cuprinzător din lume pentru reglementarea Inteligenței Artificiale (Regulamentul Uniunii Europene 2024/1689).

NIST (National Institute of Standards and Technology): Institutul Național de Standarde și Tehnologie al Statelor Unite ale Americii, care elaborează standarde inclusiv pentru gestionarea riscurilor Inteligenței Artificiale.

Știința preciziei individuale: medicina care alege diagnosticul, medicamentul și doza în funcție de particularitățile fiecărui pacient (gene, analize, mod de viață), nu după o regulă valabilă pentru toți.

Bibliografie / Bibliography

Regulamentul (UE) 2024/1689 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială. / Regulation (EU) 2024/1689 of the European Parliament and of the Council of 13 June 2024 laying down harmonised rules on artificial intelligence (EU AI Act).

NIST (2023). Cadru de gestionare a riscurilor în Inteligența Artificială (AI RMF 1.0). / NIST (2023). Artificial Intelligence Risk Management Framework (AI RMF 1.0). National Institute of Standards and Technology.

UNESCO (2021). Recomandări privind etica Inteligenței Artificiale. / UNESCO (2021). Recommendation on the Ethics of Artificial Intelligence.

Singhal, K. și colaboratorii (2023). Modelele lingvistice mari codifică cunoștințe clinice. Revista Nature. / Singhal, K. et al. (2023). Large Language Models Encode Clinical Knowledge. Nature.

Saab, K. și colaboratorii (2024). Capacitățile modelelor Gemini în medicină (Med-Gemini). / Saab, K. et al. (2024). Capabilities of Gemini Models in Medicine. arXiv:2404.18416.

IBM Watson Health. Raport privind tratamentul cancerului cu precizia oncologilor: https://raportuldegarda.ro/articol/ibm-watson-supercomputer-tratamentul-cancer-cu-precizia-oncolgilor/

Merative (fosta divizie IBM Watson Health): https://en.wikipedia.org/wiki/Merative

Proiectul Tricorder X Prize: diagnosticarea autonomă a afecțiunilor medicale. / Tricorder X Prize Project: https://en.wikipedia.org/wiki/Tricorder_X_Prize

KOMO / Sinclair (preluat de KUTV), „Family sues OpenAI, claiming ChatGPT is partly responsible for daughter's death”, octombrie 2026: https://kutv.com/news/nation-world/openai-chapgpt-medical-advice-ai-chatbot-anti-seizure-medication-amazon-lawsuit-capitol-hill-apartment-doctor-patient-relationship-tech-epilepsy-companies-online-safety

Pasquale Pillitteri, „Family sues OpenAI over ChatGPT advice on epilepsy drug before woman died”, octombrie 2026: https://pasqualepillitteri.it/en/news/27978/openai-lawsuit-chatgpt-epilepsy-drug-advice

O Chilie Athonită, „O femeie moare după ce folosește ChatGPT pentru sfaturi medicale. Compania e dată în judecată”, 29 octombrie 2026: https://www.chilieathonita.ro/2026/10/29/o-femeie-moare-dupa-ce-foloseste-chatgpt-pentru-sfaturi-medicale-compania-e-data-in-judecata/

1.    Grigorie Lăcrița, „Sănătatea și chiar viața în pericol – când omul crede Inteligența Artificială mai mult decât pe medic”, Art-Emis, 2026: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/sanatatea-si-chiar-viata-in-pericol-cand-omul-crede-inteligenta-artificiala-mai-mult-decat-pe-medic

2.    Grigorie Lăcrița, „Despre falsele diagnostice fatale”, Art-Emis, 27 februarie 2022: https://www.art-emis.ro/analize/despre-falsele-diagnostice-fatale

Wikipedia, „Farid Fata”: https://en.wikipedia.org/wiki/Farid_Fata

[1]Intervențiile non-invazive sunt cele care nu necesită tăierea pielii sau pătrunderea în corp.









Ştefan Stareţu - Importanța triumfului logicii creștine în Serbia

 



Importanța triumfului logicii creștine în Serbia

Jurnalistică

Dr. Ştefan Stareţu

Art-emis

17 Noiembrie 2026

 

Astăzi suntem martorii unui mare triumf al binelui, un lucru ce dă lumină în întuneric, și pe care întunericul nu îl va putea stinge. Lumina nu poate fi stinsă de întuneric, căci întunericul nu e nimic, ci numai dacă se stinge în sine. Serbia a demonstrat prin votul de azi că este o lumină care nu se stinge.

Puțin despre contextul alegerilor ce au avut loc azi: În ultimii ani, Rusia a declanșat un proces de rectificare istorică pe baze etnice, religioase și documentar-dinastice ce are ca scop reintroducerea în logica creștină a unor zone anexate artificial și ilegal într-un conglomerat dominat de o ideologie rapace anticreștină, numit Ucraina.

În urma acestui proces, lumea politică mondială s-a polarizat între o partidă centrată în jurul forțelor europene și a partidului Democrat din SUA, care urmăresc răsturnarea moștenirii creștine și a algoritmilor creștini cu efectele lor din Europa și Univers prin distrugerea Rusiei în continuitatea lui Napoleon ori Hitler, și o partidă creștină, și a valorilor tradiției primordiale, în sensul lui Guenon, care cuprinde Rusia, statele asiatice, Biserica Catolică, și forțele conservatoare prosioniste proisrael din SUA, alături de o parte a Israelului și de Ungaria în Europa.

În ultimii doi ani, echilibrul precar al situației acestei încleștări de nivel apocaliptic a înclinat puternic spre Cruce, prin triumful Președintelui Trump în SUA. Președintele Trump a oferit alianțe puternice și Rusiei și Ungariei și altor forțe ale tradiției primordiale, dar a eșuat prin inconsistențe datorate presiunilor imense mondiale la a ajunge la un rezultat palbabil. Însă ce a reușit Trump este a readuce ideea creștină ca idee de prim plan în viața politică universală.

În acest context, Ucraina și-a radicalizat axialitatea anticreștină prin acțiuni de sabotaj politic a inițiativelor Trump, din Iran până în Ungaria și a avut drept consecință imediată eșecul în alegeri a lui Viktor Orban.

Serbia a avut din start o atitudine polarizată în această situație. Au existat și există și azi, bucurându-se de un bine meritat triumf, forțe ale creștinătății în poporul sârb și în viața politică și militară sârbă.

Istoria poporului sârb este puțin cunoscută în mod profund la nivel științific, fiind un loc în care progresul cunoașterii produce descoperii impresionante sub ochii noștri.

Rezumând, poporul sârb medieval pare a fi fost indistinct de poporul român, partea ce utiliza ritul și cultura slavonă având ca interes conservarea preoției dinastice maritale, și a unei clase de preoți cnezi, amenințată de unele reforme ale Papalității ce au impus celibatul clerical. Acest grup uman descinde din bazinul de recrutare exclusivă începând cu sec. III a împăraților și cadrelor militare înalte și mijlocii ale armatei romane, bazin influențat de un criptocreștinism, formă manifest a unei tradiții iudaice ancestrale uitate, iudaismul roman, care alături de iudaismul elenistic, cel egiptean, cel palestinian și cel mesopotamian formau paleta credinței validate în Creator și a relației umane și politice adecvate cu Acesta.

Iudaismul roman se particulariza prin decizia de renunțare a regulilor segregaționale puternice în celelalte zone, prin integrarea credincioșilor în Creator dintre romani prin convertire și căsătorie, și prin așteptarea ca cel mai mare împărat al Romei va fi un credincios în Creator și un descendent al dinastiei davidic-solomonică, înțeleasă ca o dinastie divină, ca singura dinastie divină, dinastia Fiului lui Dumnezeu, prin care iudaismul are moștenirea unică prin Fiul Omului. Ultimul prinț davidic certificabil, Hristos, a fost certificat de iudaismul roman ca fiind acest prototip întrupat, așa cum vedem la Flavius Iosefus și în genealogiile biblice.

De aceea iudaismul roman metamorfozat în creștinismul constantinian prin emergența agenților militari ai creștinării politice a statului, toți născuți în Iliria, au constituit un sistem de putere aparte, supus atât Papei cât și împăratului, care era dintre ei. După o uzurpare a tronului de către ereticii elenofoni, monofiziți, și eliminarea limbii latine, a structurilor legiunilor romane și a gărzii pretoriene din sistem prin excluderea iliricilor, aceștia se concentrează în nucleul istoric al Serbiei medievale, Stari Vlahul, Diocleea, zona originilor lui Dioclețian, și al tatălui lui Constantin, și se supun Papei.

Supunerea aceasta e izvorul Donației Constantiniene, prin statul papal Transadriatic centrat la Dubrovnic, stat patronat de Sf. Vlah, simbolică referire la naționalismul vlah emergent, din care izvorăște dinastia Nemanja, patronaj papal care e și baza fondării monarhiei maghiare medievale cu statut de regat apostolic și cu Sfântă Coroană. Aceasta a ajutat la cristalizarea unei monarhii vlaho-davidice inițial cu sprijin papal, și sub autoritate și maghiară și papală, care după controversa cu căsătoria preoților va evolua în dinastia nemanidă, o reeditare medievală și renascentistă a dinastiei davidice așa cum o vedea Iosefus și creștinătatea timpurie, raportată la Hristos, un nou Israel.

Acest stat, care a dus la cele mai extraordinare realizări artistice ale creștinătății în aspectul arhitectural și iconografic, precum arborii suprapuși Iesei-Hristos-Nemanja, vor coloniza cu drept de proprietate sancționat prin succesiunea dinastică arpadiană a ramurii Dragutin a Nemanizilor , zone vaste din Ungaria supuse presiunilor tătaro-rutene, vor forma civilizația medievală a Ungrovlahiei și Moldovei, dar și a zonelor rămase sub control angevin, din care va ieși sinteza civilizației medievale românești așa cum o știm azi dar și dinastia Hunyadi regală Ungară.

În timp, statul se va extinde spre sud, unde va așeza aromânii, în jurul centrului de putere al fratelui Marelui Dușan. Armistițiul dinastic dintre angevini și dragutino-basarabi exclude folosirea numelui dinastic Ștefan, din respect pentru filonul direct al Sf. Ștefan regele Ungar, cu relicvele la Dubrovnik, dar Moldovenii vor încălca cu acordul lui Ștefan Dușan din motive teologice acest acord, și vor avea în continuare domni Ștefan, cu numele Ștefan.

Otomanii vor lichida statul sârb suddunărean, și îl vor supune unui pașalânc bosniaco-croat. Acest pașalâc va duce la slavizarea prin serviciu militar a sârbilor, ce își vor pierde dialectul vlahoslav, adevărata limbă sârbă, sau slavoromâna, azi conservată de pildă la Carașova, dar și limba valahă latină. Dar conștiința bisericească va rămâne.

Austria va continua ce a început Imperiul Otoman, și va induce o identitate iugoslavă catolicizantă și deconstantinianizantă în Serbia, normalizând ca limbă literară creola croată impusă peste limba veche vlahă, așa cum a impus creola ruteană în Bucovina în mod similar.

Acestea fiind spuse, Serbia își va recupera statalitatea dinspre Muntenia și Moldova, unde sub patronajul Moscovei, a Treia Romă, ce are în fondarea sa un solid filon ungaroromânesc, așa cum apare în Roman și Vlahata, text medieval etnogenetic al Moscovei, dar și în centralitatea vlahernayei, complexul numit după vechiul palat vlaherne al Pretorienilor la Moscova, pretorieni cu istorie creștină încă din perioada italiană și recrutați și ei majoritar iliric, așa cum se vede chiar în epistola paulină către efeseni. La Constantinopol știm că această gardă pretoriană românească a fost uzurpată de garda varegă, protoucrainiană, lupta de azi dintre Moscova și Kiev fiind o remiză a uzurpării de către varegi a pretorienilor români la Constantinopol, cu consecințe bisericești ce există și azi.

Prinții și regii Serbiei noi sunt boieri munteni formați la eticheta munteană ori moldoveană în perioada patronajului Rus, cu apogeu în Regulamentele Organice. Este important de precizat că până în sec. XVIII sârbii otomani făceau parte din același Statut valah Statuta Valachorum din care făceau parte și toți românii nord-dunăreni, statut recunoscut de toate puterile imperiale și regale europene și care descinde din cetățenia romană și privilegiile papale ale zonei ilirice, stabilite chiar la Sinodul V ecumenic, când Dieceza Iliriei are privilegiul exclusiv de a vorbi în numele papei în nou consacrata Sfântă Sofie, privilegii codificate în Arhiepiscopia de Justiniana Prima și statutul său, strămoșul patriarhiei medievale sârbe.

După intensificarea croatizării, presiunile hunedorenilor duc la o marginalizare a sârbilor deja slavizați sau neoslavizați din Statutul Valachorum. Legăturile cu Rusia continuă, lucru ce duce la intervenția Sfântului Țar Nicolae Romanov de la începutul Primului Război Mondial. Rusia este sabotată de revoluția bolșevică, iar Serbia devine centrul mișcării rus albe de restabilire a împărăției și dinastiei în Rusia, și a bisericii Ruse Imperiale din Afara Granițelor.

După al doilea război mondial, Serbia va suferi o situație de intermediere în zona cortinei de fier, iar după 1990 sârbii ca etnie și națiune și religie harismatică își vor descoperi mare parte din patrimoniul harismatic și civilizațional medieval în luptă cu națiunile antiortodoxe și anticreștine din jur, cu mari sacrificii, și o întreaga mucenicie, vizibilă în situația de azi din Kosovo, unde sârbii sunt exterminați sub ochii noștri, ori din Croația, unde o întreagă ramură a sârbilor de tip istroromân a fost decimată, reluare a crimelor croate fasciste din al doilea război mondial în care motivația a fost și că sârbii sunt vlahi camuflați în slavi, iar vlahii sunt rasă iudaică nonariană deci trebuie uciși. E ura barbară față de romanitatea constantiniană ce a creștinat lumea.

După anii 2000, Serbia a încercat să aibă o politică care să o sincronizeze la întărirea Rusiei pe baze creștine datorită aripii Putin a guvernării sale, dar și la procesele economice și politice legate de ofensiva Uniunii Europene la nivel global și regional. Acest lucru a devenit imposibil în contextul declanșării ofensivei europene în zona Ucraina, ce implica exterminarea etnică și religioasă a populației ruso-româno-maghiare prin recrutări forțate, vandalizări distrugeri ori preluări de biserici, distrugere de patrimoniu civilizațional, prostituția organizată de stat la nivel regional a văduvelor de război cu scopul schimbării concepției etnice, și programarea soldaților recrutați ca zombii neonaziști banderiști, capabil de crimele din Cernăuți și Jaroslaw, recent discutate.

Vucic, conducătorul Serbiei în acel moment a încercat o aliniere aparentă la politica rusă. Dar imediat au început să apară informații ca vinde arme Ucrainei. La ONU a votat împotriva Rusiei, ceea ce a făcut pe Purtătoarea de cuvânt a Rusiei, Zakharova, să pună sub semnul întrebării prietenia ruso-sârbă. Trupele Wagner, cu puternică prezență sârbă, au avut celebra lor defecțiune. Vucic a interzis voluntariatul în armata rusă. În același timp, a permis una dintre cele mai mari parade gay, a avut prim ministră lesbiancă în parteneriat civil cu o altă femeie, a avut politici proavort și nu profamilia și proviață, și nu a încurajat biserica ortodoxă în mod robust.

În urma celebrei răscoale sârbe cu privire la numerele de inmatriculare, Vucic a refuzat oferta Rusiei ce putea duce la reintegrarea Kosovo în logica creștină a istoriei, și i-a trădat pe sârbi. În Muntenegru, Vucic a colaborat cu autoritățile ce creează națiunea artificială muntenegreană, și acceptă statutul de minoritari ai sârbilor. În Republika Srpska contribuțiile sale au fost mărunte, iar nevasta sa a cultivat relații cu soția lui Zelensky în mod constant , inclusiv la nivel de vizite de stat.

A primit vizite de la politiceni notabili antiruși precum Macron, și deși a cultivat vizite și relații cu Ungaria, Rusia și China, a fost mereu rezervat.

Apogeul acestei gândiri a fost când pe fondul căderii lui Viktor Orban, și a aparentei slăbiciuni a administrației Trump, în contextul războiului din Iran, pe fondul unor greșeli reale făcute de americani, inclusiv în Ucraina, unde au trădat ori amânat de mai multe ori acorduri clare cu Rusia, Vucici a organizat vizita lui Zelensky în Serbia.

Această vizită a abolit de fapt statul sârb în parametrii pe care îi aveam de la acei primi prinți și regi din Ungrovlahia ori Moldova imperial ruse, și a transformat Serbia de facto într-un nou Jasenovac, lagărul de concentrare emblematic făcut de croați în al doilea război mondial, unde au fost omorâți milioane, pe motiv că sunt nu slavi arieni, ci vlahi iudaici.

Reacțiile au fost robuste. Proteste, inclusiv la statuia Sf. Țar Nicolae din Belgrad, dar Vucici s-a menținut. La Onu a susținut partea ucrainiană și a placat negocierile cu Lavrov.

Important însă este ceva harismatic și suprinzător. Vucici nu se aștepta. Cel mai mare erou militar al creștinătății din secolul XX, Generalul Ratko Mladici , eminent militar și salvatorul neamului sârb în părțile sale apusene, prieten al Israelului predat și azi în academiile militare de acolo ca modelul suprem, a murit din cauza șocului produs de gestul luI Vucici de a îl primi pe Zelensky.

Vucici a trebuit să organizeze înmormântarea sa. Însă a refuzat o gardă militară de onoare, a forțat ca puținii oficiali militari ori de stat să participe fără însemne de stat, a refuzat onorurile trupului mucenic la Cercul Militar, și a încercat blocarea participării Patriarhului, lucru care însă nu s-a întâmplat datorită curajului acestuia.

Afetul de tun a fost redus la un traseu de 10 m, între boscheții din marginea unui cimitir indoielnic și obscur, cu o justificare puerilă, și comportamentul neglijent al unor militari suspecți.

Prin aceasta, Vucici a profanat înmormântarea acestui erou al creștinătății, omagiat public de Rusia ori Israel și discret chiar de către administrația Trump. În Serbia nu s-a coborât steagul, doliu nu a fost, iar Republika Srpska a fost interzisă de la manifestări.

După presiunile de la ONU ale lui Lavrov , și-a dat demisia, dar șocant, a născocit o altă strategie . A pus un candidat marionată la președenție și candidează pentru a fi prim ministru. Această înseamnă dacă ar fi ieșit încă minim 10-15 ani cu Vucici. Ar fi însemnat nimicirea poporului sârb și ucrainizarea sa.

Din fericire, în ultimile săptămâni, Președintele Trump și prietenul său Elon Musk au început scoaterea din joc a Ucrainei. Măsuri militare ample și concrete, sincronizate cu Rusia. Întâlnirea de la Palatul Constantin din Sankt Petersburg dintre Președintele Putin și americani, puse sub auspiciile succesiunii constantiniene a Rusiei, precedate de recunoașterea din partea papalității a teritoriilor istorice vlahoruse din Novoserbia, Donețk, Crimeea, Noua Rusie, Bucovina și Transcarpatia, ca de facto non-ucrainiene și parte a continuum-ului suveran istoric rus, refacere a Moscovlahiei cu nucleu în Transnistria unde românismul revine cu sprijinul limbii ruse și a ideologiei Romanov împotriva ucrainizării interbelice a zonei, au născut curajul poporului sârb de a îl răzbuna pe general și de a redeveni popor-țar, tsar-people, așa cum rușii și românii parțial mai sunt, și de a nu a fi un vucic-people. Un zelensky –people. Trebuie să fim Țar-people.