Trimise de: MIRCEA ISTRATE
Pãstrãtori
de neam și limbã în diaspora: Fenomenul „Observatorul” din Toronto
Vasilica GRIGORAȘ
Pãstrarea identitãții naționale și a
limbii materne reprezintã, pentru comunitãțile de români stabilite dincolo de
granițe, nu doar un exercițiu de nostalgie, ci o datorie de conștiințã și un
act de rezistențã culturalã. În acest peisaj al exilului și al emigrației
creative, presa de limbã românã a funcționat mereu ca o ancorã spiritualã.
Între aceste repere, revista „Observatorul” din Toronto, înființatã în anul
1990, s-a impus ca un veritabil monument al culturii și spiritualitãții
românești în spațiul nord-american, devenind un nucleu în jurul cãruia
graviteazã o întreagã comunitate unitã de aceeași simțire.
Succesul și longevitatea unei reviste în diaspora depind în mod fundamental de
publicul sãu.
Comunitatea româno-canadianã din Toronto nu este un simplu receptor pasiv al
paginilor scrise, ci un co-creator activ al acestui fenomen editorial.
„Observatorul” s-a nãscut din nevoia profundã a românilor de a se regãsi, de
a-și exprima dorul de casã și de a-și afirma valorile într-un spațiu
multicultural. Comunitatea sprijinã revista prin interes constant, prin
distribuție și prin transformarea fiecãrei apariții editoriale într-un
eveniment social. Publicația acționeazã astfel ca o oglindã a comunitãții,
reflectându-i realizãrile, integrãrile de succes în societatea canadianã, dar
și fidelitatea neclintitã fațã de rãdãcinile românești.
Orice mare proiect cultural are nevoie de un spirit tutelar, iar pentru
„Observatorul”, aceastã personalitate providențialã este scriitorul și
jurnalistul Dumitru Puiu Popescu. Conducerea sa, întinsã pe parcursul a peste
trei decenii, este o dovadã de rezistențã, tenacitate și devotament absolut. Ca
director și editor, Dumitru Puiu Popescu a insuflat revistei o rigoare
intelectualã și o eleganțã a expresiei greu de menținut în condițiile exilului.
El nu a fost doar un manager de presã, ci un mentor pentru mulți colaboratori
și un veritabil „pãzitor” al puritãții limbii române peste hotare.
Generozitatea sa editorialã a transformat revista într-o tribunã deschisã atât
numelor consacrate, cât și debutanților. Recunoașterea oficialã a meritelor
sale, încununatã prin decorarea de cãtre Președinția României, confirmã
profilul sãu de ambasador cultural de elitã, un om care a pus dragostea de neam
deasupra oricãrui efort personal.
Dacã revista reprezintã textul, Cenaclul literar „Nicãpetre” reprezintã
spiritul viu, dialogul și manifestarea directã a culturii. Înființat ca o
prelungire fireascã a revistei și numit în onoarea marelui sculptor
româno-canadian Nicãpetre (Petre Bãlãnicã), cenaclul a devenit inima boemei și
a intelectualitãții românești din Toronto. Acesta transformã textul tipãrit în
întâlnire vie. Prin ședințele sale periodice, lansãrile de carte, recitalurile
de poezie și dezbaterile eseistice, Cenaclul „Nicãpetre” oferã scriitorilor din
diaspora un spațiu de validare și o audiențã caldã. El funcționeazã ca o punte
spiritualã între generații și curente literare, dovedind cã literatura românã
pulseazã cu aceeași intensitate la Toronto ca și la București sau Chișinãu.
Sub coordonarea lui Dumitru Puiu Popescu și alimentatã de efervescența
cenaclului, structura tematicã a revistei a rãmas una de o densitate
remarcabilã. De la analize politice și sociale contemporane, la pagini dense de
istorie, criticã literarã, eseisticã și spiritualitate, „Observatorul” refuzã
facilul. Pentru românii din Canada, integrați într-un mediu dominat de limbile
englezã și francezã, aceastã diversitate tematicã în limba maternã este
esențialã. Ea oferã un refugiu lingvistic și intelectual, apãrând graiul românesc
de degradare și asimilare și oferind tinerilor un model de exprimare corectã și
nuanțatã.
La peste trei decenii de la apariția primului numãr, „Observatorul” din Toronto
demonstreazã cã o publicație devine o instituție naționalã atunci când reunește
trei elemente magice: o comunitate dornicã de culturã, un lider vizionar precum
Dumitru Puiu Popescu și un laborator de creație vie cum este Cenaclul
„Nicãpetre”. Împreunã, acești piloni demonstreazã cã patria nu este definitã de
granițe geografice, ci de spațiul spiritual pe care românii îl poartã în
suflet, în fapte și în limba în care aleg sã creeze și sã iubeascã.
Vasilica GRIGORAȘ
Cedăm de bunăvoie munca, arta și libertatea în fața IA
Maria Diana
Popescu
Editoriale
17 Noiembrie 2026
Nu asistăm la o evoluție
tehnologică, ci la o capitulare culturală și economică în masă. Inteligența
Artificială a încetat de mult să fie doar un ansamblu de linii de cod. A
devenit arhitectul din umbră al unei noi ordini sociale, o forță care nu doar
că ne reconfigurează societatea, ci o golește subtil de substanță. Sub
pretextul eficienței și progresului, asistăm neputincioși la dizolvarea
treptată a muncii, creativității, intimității umane și, cel mai grav, a modului
în care se dezvoltă mințile copiilor noștri. Mai mult, efectul IA asupra noii
generații este de-a dreptul devastator. Copilăria a devenit un experiment de
laborator neverificat. Fiecare al doilea copil își folosește deja asistentul
digital pentru a-și face temele, o realitate care, sub masca modernizării
educației, distruge, de fapt, gîndirea critică a a elevilor. Dizolvarea
efortului personal în favoarea răspunsurilor prefabricate de chatboți generează
o dependență cognitivă timpurie, un declin sever al abilităților de comunicare,
scriere și o pierdere dramatică a gîndirii originale. În loc să creștem
exploratori curioși, riscăm să creștem o generație dependentă de un ecran care
gîndește în locul ei, afectîndu-le profund abilităţile sociale și capacitatea
de gîndire şi creaţie.
Pe piața muncii, mitul
„copilotului” digital care doar ne ajută să fim mai buni începe să se destrame.
Realitatea este mult mai cinică: asistăm la o devalorizare brutală a muncii
cognitive. Joburile de execuție, analiza de date, traducerile și asistența pentru
clienți sînt înghițite fără remușcări de algoritmi care nu obosesc, nu cer
măriri de salariu și nu se sindicalizează. Promisiunea că IA va lăsa loc doar
„sarcinilor creative și strategice” este o iluzie administrativă. În goana
corporatistă după reducerea costurilor, angajatul uman este forțat să devină un
simplu supraveghetor de mașini, un administrator al propriei sale irelevanțe,
într-o cursă epuizantă în care adaptabilitatea înseamnă, de fapt, un compromis
permanent.
Această devalorizare lovește și
mai violent în teritoriul fragil al culturii. Apariția IA generative nu a
„democratizat” arta. A industrializat-o, a deposedat-o de spirit. Ceea ce numim
astăzi „creativitate artificială” este, în esență, cel mai mare furt
intelectual din istorie: modelele matematice sînt antrenate parazitar pe
milioane de opere create de oameni, fără consimțămîntul, creditarea sau
remunerarea autorilor de drept. Inundarea internetului cu un tsunami de
conținut sintetic - imagini generate în secunde, texte fade și muzică
algoritmic - riscă să distrugă ecosistemul cultural independent. Sîntem captivi
într-o estetică a mediocrității repetitive, unde arta pur umană, imperfectă dar
vie, devine un lux pe care publicul larg nu și-l va mai permite. Apariția
sistemelor generative a spulberat mitul conform căruia arta este ultimul
bastion exclusiv uman. Pe de o parte, asistăm la o democratizare fără precedent
a actului artistic, cultural, gazetăresc, scriitoricesc, unde barierele tehnice
clasice dispar, iar oricine poate deveni creator doar prin forța unui text
descriptiv.
Cea mai intimă bătălie se dă în
spațiul vieții private, unde confortul promis de IA cere la schimb monedă de
aur: datele noastre personale. Trăim promisiunea unei vieți
hiper-personalizate, în care algoritmii ne anticipează bolile, ne gestionează
casele și ne optimizează timpul. Însă prețul ascuns este o supraveghere
continuă. Fiecare preferință colectată alimentează mașinării de marketing
capabile de manipulare psihologică la scară de masă. Am acceptat un troc
profund inegal: ne cedăm libertatea psihologică la schimbul unui confort
digital iluzoriu. Trăim într-un panoptic perfect, în care fiecare preferință,
fiecare pulsație monitorizată de dispozitive inteligente și fiecare mesaj
trimis alimentează mașinării de supraveghere capitalistă. IA nu ne optimizează
viața, ne profilează slăbiciunile pentru a ne transforma în ținte perfecte
pentru manipulare comercială și politică. Mai mult, explozia tehnologiei
Deepfake și a clonării vocale a pulverizat definitiv noțiunea de adevăr
obiectiv, lăsînd cetățeanul vulnerabil în fața unor campanii de dezinformare
fără precedent. Într-o lume în care orice dovadă video sau audio poate fi
fabricată, ne îndreptăm cu pași repezi spre o criză de neîncredere cronică,
unde nimeni nu mai crede pe nimeni.
Discursul utopic despre o
coabitare armonioasă între om și mașină ascunde o pasivitate periculoasă.
Inițiativele legislative, deși necesare, par doar niște tentative anemice de a
pune garduri în calea unui uragan deja dezlănțuit. Provocarea reală a epocii
noastre nu este să învățăm să folosim IA, ci să avem curajul de a-i refuza
expansiunea agresivă în zonele care ne definesc ca ființe conștiente, acolo
unde ne formăm viitorul. În caz contrar, în goana oarbă după optimizare și
viteză, riscăm să transformăm viitoarea generație într-un simplu set de date
controlat de algoritmi pe care nu-i mai putem opri. Riscăm să devenim noi
înșine niște algoritmi mecanici, captivi într-o lume pe care am creat-o, dar pe
care nu o mai controlăm.
Nu este un scenariu de
anticipație, ci realitatea brută a zilelor noastre. Asistăm, practic în timp
real, la o reconfigurare profundă a modului în care muncim, creăm și ne păstrăm
intimitatea, într-o tranziție care ne provoacă să redefinim însăși esența condiției
umane. IA devine uşor „copilotul” care triplează viteza programatorilor,
acuratețea diagnosticelor medicale sau eficiența avocaților. În acest nou
peisaj economic, adaptabilitatea și reînvățarea continuă devin monedele de
schimb, iar calitățile specific umane empatia şi gîndirea critică capătă o
valoare de refugiu.
În definitiv, Inteligența
Artificială nu este un destin implacabil care ni se impune, ci o oglindă a
propriilor noastre alegeri. Impactul ei nu va fi dictat de codul sursă, ci de
cadrele legislative - precum AI Act în Uniunea Europeană - și de limitele morale
pe care decidem să le trasăm. Provocarea epocii noastre nu este să stopăm
inevitabilul, ci să reglementăm această coexistență, asigurîndu-ne că, în goana
spre eficiență, nu ne vom pierde umanitatea, creativitatea şi libertatea.
A mințit pe față întreaga structură politică și
birocratică a UE
Jurnalistică
Prof. univ.
dr. Gheorghe Piperea
Art-emis
17 Noiembrie 2026
Lamentabilul locatar ilegitim de
la Palatul Controceni s-a dovedit a fi nu doar caraghios și mincinos, ci și
atât de rău intenționat încât frizează obsesia maladivă, patologică. Într-o
interminabilă conferință de presă în care a răspuns complet elucubrant la patru
întrebări puse de el însuși, ratangiul covoarelor roșii de protocol și bufonul
summit – urilor politice europene: (i) a amânat din nou prezentarea raportului
asupra anulării alegerilor, obligație auto-asumată, pe care a prezentat-o în
avans Consiliului European, anul trecut, ca deja executată, mințind pe față
întreaga structură politică și birocratică a UE; (ii) a prezentat ideea
cooptării AUR la guvernare ca pericol grav pentru economie; minciuna este mai
mult decât gogonată – e penală, pentru că e de natura informației false care,
răspândită intenționat fiind, poate pune în pericol siguranța națională;
economia României este falimentată de clasa politică aflată la guvernare din
2019 încoace, timp în care AUR a fost necontenit ținut în „cordonul sanitar”,
neavând nicio secundă șansa măcar de a se implica în exercițiul puterii; vina
aruncată injust asupra AUR este nimic altceva decât un camuflaj periculos al
stării critice a economiei și a societății, cauzată de cei pe care Iohannis și
Nicușorișor i-a înfipt la guvernare, adică, de radicalii pro-europeni. Legat de
asta, locatarul ilegitim al Palatului Cotroceni este evident preocupat de
interesele Ucrainei sau ale Franței (și, mai nou, de interesele Rheinmetal,
concern germano – Black Rock și Vanguarg căruia i s-a făcut cadou,
ne-transparent și ilegal, un contract de înzestrare militară de 6,7 miliarde de
euro) și deloc de cetățenii români, ceea ce este în vecinătatea trădării.
Opoziția față de un partid
politic este o evidentă încălcare a imparțialității funcției, deci o încălcare
a Constituției. Girul dat primarului general al Capitalei, care a interzis
ilegal un protest cetățenesc, adică un drept garantat de Constituție, este o
incitare la violența răspunsului organelor de represiune contra unui protest
spontan devenit acum inexorabil, „mulțumită” bufoniadei de aseară a lui
Nicușorișor. Modul haotic și irațional în care se derulează ieșirile publice
ale personajului ilegitim înfipt în jilțul de la Cotroceni reclamă un control
de specialitate, pe care să îl ceară Parlamentul, conform Constituției. Tot
conform Constituției, procedura de suspendare din funcție a personajului din
tragi-comedia de aseară devine mai mult decât necesară. Cele 155 de semnături
necesare se pot obține prin presiunea pozitivă exercitată de cetățeni prin
petiții colective având ca țintă parlamentarii, în special cei din PSD, aliații
de azi ai locatarului ilegitim de la Cotroceni.
Despre anularea alegerilor?!
Rămâne cum s-a stabilit acum aproape doi ani: încă nu sunt probe ale ingerinței
ruse în alegeri. Ia uitați declarație la don președinte Dan, care și-a asumat
un raport în care să vină cu probe, dar nu l-a făcut public nici acum: „Pe
influența rusă în urmă cu un an, Procurorul General a prezentat niște fapte.
Tabloul general este mult mai amplu. Cu campanii de dezinformare dovedite în
multe din aceste țări și în momentul în care o să avem raportul, îmi doresc ca
tot acest tablou general să fie prezentat publicului”. Declarația asta
caraghioasă sună cam așa: „Un lider este un conducător, care te face când tu,
unde stai tu, tuturor vă e mai bine” (citat exact, Gică Hagi). O fi autentică
sau in-autentică această încercare de influențare politică din „discursul” lu’
don președinte Dan? Sau, și mai interesant, o fi anti-democratic sau totalitar
don președinte Dan când spune că bine a făcut Ciucu că a interzis protestul de
sâmbătă, 14 noiembrie, de lângă Parlament?
Medicina în era Inteligenței Artificiale
Jurnalistică
Conf. univ.
dr. N. Grigorie Lăcrița
Art-emis
17 Noiembrie 2026
De la super-computere
la medicina de precizie și gestionarea riscurilor
„Scopul medicinii nu
este doar de a vindeca boala, ci și de a îngriji omul care o poartă.” (citat atribuit lui Hipocrate)
Începând cu secolul XXI, în
țările dezvoltate nu mai există domeniu al vieții sociale și economice care să
nu fie influențat de aplicațiile Inteligenței Artificiale (IA). Unele
dintre cele mai mari și mai benefice schimbări radicale, epocale, produse prin
aplicarea Inteligenței Artificiale au loc în medicină, care a încetat să mai
fie o disciplină bazată pe protocoale generalizate, transformându-se într-o
știință a preciziei individuale. Fiind un domeniu care joacă un rol foarte
important, uneori decisiv, pentru sănătatea și viața tot mai multor oameni,
consider că aplicațiile Inteligenței Artificiale din medicină trebuie cunoscute
cât mai repede și de cât mai mulți oameni. Această lucrare urmărește
evoluția de la primele sistemeinformatice folosite în medicină, precum IBM
Watson, la „era generativă” a Inteligenței Artificiale, precum și modul în care
folosirea datelor genetice poate fi împăcată cu siguranța pacienților și cu
respectarea demnității umane.
1. Pionierii digitali: „medicul inteligență
artificială” Watson IBM
Watson, numit și Watson IBM (IBM
– International Business Machines, compania americană care l-a creat), este un
sistem computerizat cu Inteligență Artificială, capabil să răspundă la
întrebări puse în limbaj natural.
„Medicul inteligență artificială
Watson IBM” este un super-computer care poate fi programat să recunoască și să
proceseze comenzi vocale, să recunoască stimuli vizuali și să reacționeze la
expresii faciale.
Acest „medic inteligență
artificială” elaborează planuri, poate să învețe și să rezolve probleme
complexe, imitând capacitatea umană de a lua decizii.
Pentru a imita felul în care
gândește omul, Watson folosește 90 de servere (calculatoare foarte puternice),
pe care sunt stocate aproximativ 200 de milioane de pagini de informație (!!!),
pe care le procesează în mai puțin de trei secunde.
Potrivit relatărilor din presa
vremii, Watson diagnostica unele forme de cancer de 4 ori mai exact decât
medicii umani.
„Medicul-IA Watson” face ceea ce
unui medic-ființă vie i-ar fi imposibil, atât în ceea ce privește timpul, cât
și accesul la informație.
Unele studii arată că un sfert
dintre clinicieni consideră că, numai pe baza informațiilor
oferite de IBM Watson legate de studiile genetice, pot stabili diagnostice
corecte.
Condiția esențială pentru
funcționarea și perfecționarea acestui sistem este alimentarea lui continuă cu
cât mai multe date, pentru a realiza comparații, clasificări, analize, studii
de caz etc. Watson preia date din studiile și din protocoalele clinice din
întreaga lume, iar posibilitatea de a conecta la el spitalele și medicii de
pretutindeni este practic nelimitată. Atât medicii, cât și pacienții pot
contribui activ cu informații care să permită antrenarea sistemului, pentru a
putea face comparații și a oferi soluția optimă pentru fiecare pacient în
parte. Sistemul oferă opțiuni relevante de tratament, care le permit
medicilor să personalizeze fiecare caz într-un mod fără precedent, și poate
răspunde la întrebările pacienților, de tipul: „La ce medic să mă programez
pentru operație?” sau „Cum se manifestă această boală?”. Algoritmii pe
baza cărora lucrează Watson nu au conștiință, motiv pentru care deciziile lor
nu sunt influențate de senzații, de emoții, de oboseală, de persoane, de…
„atenții” etc.
Trebuie spus însă, pentru o
imagine completă, că rezultatele obținute în practica spitalelor au fost mai
modeste decât promisiunile inițiale. În anul 2022, compania IBM a vândut
divizia Watson Health fondului de investiții Francisco Partners, care a transformat-o
într-o companie separată, numită Merative. Lecția este importantă: entuziasmul
față de un sistem de Inteligență Artificială trebuie verificat întotdeauna prin
rezultate reale, obținute la patul bolnavului.
2. Tricorder X – un laborator medical în telefonul personal
„Medicul inteligență artificială
Watson IBM” nu a fost singurul și nici cel mai performant dintre sistemele
folosite în medicina mondială. Întreaga lume, în special țările cele mai
dezvoltate, lucrează din plin la dezvoltarea și la perfecționarea unui sistem
de sănătate bazat cât mai mult pe „medicii inteligență artificială”. Dintre
aceștia este de exemplificat dispozitivul medical numit Tricorder X,
un concept inspirat din universul vizionar al seriei americane de televiziune
Star Trek, care a anticipat încă din secolul trecut numeroase inovații actuale.
Este un alt „medic inteligență artificială”: un dispozitiv care
reunește mai multe metode de diagnosticare non-invazive[1]
într-un singur laborator portabil. Inițial cântărea 5 kg, apoi
2,3 kg, iar acum funcționează cu ajutorul telefonului personal.
Acest laborator
portabil este capabil:
1. să diagnosticheze în mod autonom 13 stări medicale (12
boli și „absența afecțiunilor”), inclusiv anemia, fibrilația atrială, boala
pulmonară obstructivă cronică (BPOC), diabetul, leucocitoza, pneumonia, otita
medie, apneea de somn și infecția tractului urinar;
2. să înregistreze și să transmită în mod continuu cele 5
semne vitale fundamentale: tensiunea arterială, ritmul cardiac, saturația
oxigenului, frecvența respiratorie și temperatura;
3. să scaneze retina, să preleveze probe de sânge și de
respirație, apoi să analizeze 54 de biomarkeri, care pot ajuta la identificarea
unui număr foarte mare de boli.
În prezent, există deja zeci de
aplicații de telefon mobil destinate sănătății, care transformă telefonul
personal într-un veritabil laborator portabil.
3. Evoluția: de la „rigiditatea” lui Watson la era
generativă
Trecerea de la sistemul
tradițional, de tip IBM Watson, la era generativă reprezintă un progres de la o
bază de date statică la un raționament contextual fluid. Modelul Med-PaLM,
dezvoltat de Google, a dat răspunsuri la întrebări medicale care, potrivit
evaluării unui grup de medici, au fost conforme cu consensul științific în
proporție de 92,6%, foarte aproape de scorul de 92,9% obținut de medicii înșiși
(studiu publicat în revista Nature, în 2023). Modelul următor, Med-Gemini
(tot de la Google), a atins o acuratețe de 91,1% la testul MedQA, alcătuit din
întrebări de tipul celor de la examenul de licență medicală din Statele Unite
ale Americii, fiind totodată capabil de multimodalitate, adică să analizeze
simultan text, imagini medicale și alte tipuri de date. În paralel,
sistemele generative de uz general, precum GPT-4 (Generative Pre-trained
Transformer 4, dezvoltat de compania OpenAI), sunt folosite tot mai des de
medici ca „copiloți medicali”, pentru sinteza informațiilor și pentru analiza
cazurilor complexe. Încă din anul 2014, compania Facebook prezenta un
program de recunoaștere a fețelor (DeepFace) aproape la fel de precis ca
oamenii – o dovadă a progresului rapid al recunoașterii vizuale, pe care se
sprijină astăzi și analiza imaginilor medicale.
În anul 2021, din motive legate
de protecția vieții private, compania Facebook a renunțat la folosirea
recunoașterii faciale pe rețeaua sa. Trebuie subliniat însă că a renunțat doar
Facebook, și numai pe propria rețea, nu tehnologia ca atare. Celelalte
sisteme de recunoaștere facială continuă să fie folosite și perfecționate în
întreaga lume, în special în China, unde sunt utilizate la scară foarte largă
pentru supravegherea populației. Acolo se folosește chiar și recunoașterea
oamenilor după mers, care poate identifica o persoană și atunci când fața
acesteia nu se vede. Sistemele generative folosesc o tehnologie numită
„Transformer”. De aici provine și numele GPT-4: GPT înseamnă „Generative
Pre-trained Transformer”, adică „Transformator generativ preantrenat”.
4. Medicina personalizată: „tratamentul potrivit pentru omul
potrivit”
Medicina de precizie (numită și
medicina personalizată) renunță la modelul tradițional „one-size-fits-all” (în
limba română, „o singură măsură pentru toți”), adică la ideea că același
tratament este bun pentru toți bolnavii care au aceeași boală. Această
schimbare de mentalitate înseamnă că medicul nu mai tratează boala în general,
ci pe fiecare om în parte. Mai precis, tratamentul se alege în
funcție de boala pacientului și de particularitățile unice ale organismului său. Această
nouă metodă se bazează pe:
1. Genomica și biomarkerii: prin analiza genelor fiecărui om se descoperă
modificările (mutațiile) care au provocat boala. Biomarkerii sunt semne
măsurabile în sânge sau în țesuturi, care arată cum evoluează boala și cum
răspunde la tratament.
2. Farmacogenomica:
medicul stabilește medicamentul și doza potrivite pentru fiecare pacient, în
funcție de genele lui. Același medicament poate vindeca un om și îi poate face
rău altuia, iar așa se evită intoxicarea pacientului.
3. Spațiul European al Datelor de Sănătate (în limba
engleză, European Health Data Space – EHDS): cadrul legal care permite schimbul de date medicale în Uniunea Europeană
(UE), dar pacientul rămâne cel care hotărăște cine are acces la datele sale
medicale.
4. Gestionarea riscurilor Inteligenței Artificiale în
medicină: „chemarea demonului” sau siguranță etică?
„Cu inteligența
artificială necontrolată, chemăm demonul.” (Elon Musk)
„Tehnologia ar
trebui să elimine birocrația medicală, nu să ridice un zid între medic și
pacient.” (N. Grigorie
Lăcrița, după ideile medicului american Eric Topol)
Conform Regulamentului european
privind Inteligența Artificială (EU AI Act) și standardelor Institutului
Național de Standarde și Tehnologie al Statelor Unite ale Americii (în limba
engleză, National Institute of Standards and Technology – NIST), sistemele
medicale de Inteligență Artificială sunt încadrate în categoria celor cu „risc
ridicat”. Gestionarea acestora presupune:
– Transparența algoritmilor:
evitarea „cutiei negre”, situație în care medicul nu înțelege de ce Inteligența
Artificială a dat un anumit diagnostic.
– Eliminarea discriminării:
prevenirea excluderii pacienților pe baza profilurilor genetice.
– Supravegherea umană: Inteligența
Artificială trebuie să rămână un instrument de sprijin pentru decizia clinică,
un mijloc de asistență tehnică, și nu un decident absolut, care să înlocuiască
discernământul medicului.
6. Sănătatea și chiar viața în pericol – când omul crede
Inteligența Artificială mai mult decât pe medic
„Cinstește pe
doctor cu cinstea ce i se cuvine, pentru serviciile lui, că și pe el l-a făcut
Domnul.” (Înțelepciunea lui
Isus Sirah 38, 1)
6.1. Un caz care a
îngrozit lumea
Bowen Wan avea 31 de ani și
locuia în Seattle, în Statele Unite ale Americii. Era inginer software și
lucrase la Amazon. Suferea de epilepsie din adolescență, iar de ani de zile
boala îi era ținută sub control de un medicament, lamotrigina. În ianuarie
2026 și-a pierdut locul de muncă și a început să caute altul. Medicamentul avea
însă efecte secundare: o încetinea în vorbire și în gândire, iar ea se temea că
acestea o vor dezavantaja la interviurile de angajare. De aceea, a cerut
ajutorul programului ChatGPT ca să renunțe treptat la tratament. Pe 14
februarie 2026, tânăra a fost găsită moartă în apartamentul ei. Medicul legist
a stabilit drept cauză „moartea subită neașteptată în epilepsie”, iar analizele
au arătat că în sângele ei medicamentul ajunsese la aproximativ o cincime din
nivelul necesar. Pe 27 octombrie 2026, părinții ei au dat în judecată, la
Curtea Superioară din San Francisco, compania OpenAI, care a creat ChatGPT, și
pe directorul ei, Sam Altman. Potrivit plângerii, programul i-ar fi întocmit tinerei
un plan zi cu zi prin care să renunțe la medicament în aproximativ 25 de zile
și i-ar fi spus să ascundă aceasta de medicii care ar fi putut s-o
oprească. Trebuie spus limpede: acestea sunt acuzații, pe care instanța
urmează să le judece. Compania a numit cazul „sfâșietor”. Dar, oricum s-ar
încheia procesul, el ridică o întrebare care ne privește pe toți: de ce ajunge
un om inteligent să creadă un program mai mult decât pe medicul său?
6.2. De ce crede omul
programul mai mult decât pe medic?
„Cea mai mare
greșeală a medicilor este că încearcă să vindece trupul fără a încerca să
vindece mintea; totuși, trupul și sufletul sunt una și nu pot fi tratate
separat.” (Platon)
Bowen Wan nu era o persoană
naivă. Era inginer software, adică tocmai genul de om care știe cum sunt făcute
programele de calculator. Explicația nu ține de inteligență, ci de câteva
lucruri omenești. Programul este mereu acolo: răspunde la orice oră din zi
și din noapte, fără să obosească și fără să se grăbească, în timp ce medicul te
primește o dată la câteva luni, pentru un sfert de oră. Programul este răbdător
și politicos și vorbește frumos și sigur pe el, cu termeni de specialitate,
încât cine îl citește are impresia că stă de vorbă cu un specialist. Aici
este și o lecție pentru medici: „Ceea ce le scapă celor mai mulți medici în
explicarea diagnosticului pacienților, pe înțelesul lor, e partea cea mai
prețioasă pentru ei.” (N. Grigorie Lăcrița) Explicarea diagnosticului pe
înțelesul pacientului face parte din medicina sufletului și dă o foarte mare
valoare medicului. Când medicul nu explică, omul caută explicația în altă parte
– iar astăzi o caută tot mai des la Inteligența Artificială. Adesea, își pierde
încrederea în acel medic și nu se mai întoarce niciodată la el, iar uneori
ajunge să urmeze sfaturile Inteligenței Artificiale, cu urmări care îi pot pune
în pericol sănătatea și chiar viața. Programele de Inteligență Artificială
pot da însă și „halucinații”, adică răspunsuri greșite spuse cu
deplină siguranță. Într-o conversație despre vreme, o asemenea greșeală e
supărătoare; într-o conversație despre un medicament pentru epilepsie, poate fi
mortală. Mai este un pericol, mai puțin cunoscut: lingușirea.
Programele sunt făcute să fie plăcute în conversație, iar uneori ajung să-i dea
dreptate omului și să-i întărească ideile, chiar și pe cele greșite. Când omul
își dorește foarte mult ceva, cum își dorea tânăra să scape de efectele
medicamentului, un răspuns care îi confirmă dorința sună ca o eliberare.
Părinții tinerei au spus că fiica lor părea „sub o vrajă”.
Un program nu te vede și nu te
consultă față în față, nu-ți ascultă inima, nu-ți poate interpreta analizele
alături de examinarea ta și nu răspunde pentru ce spune. Medicul a jurat
să nu facă rău, lucrează sub controlul colegilor și al legii și răspunde pentru
greșelile lui. Când vede că un pacient e în pericol, medicul poate
interveni; programul doar scrie.
6.3. Nici un singur
program, nici un singur medic: valoarea celei de-a doua opinii
Ar fi însă o mare greșeală să
credem că medicul are întotdeauna dreptate, doar pentru că este medic. Și
medicii sunt oameni și pot greși. Corpul omenesc este un univers atât de
complex încât știința nu a ajuns încă să-l cunoască pe deplin și nici să-l poată
trata întotdeauna pe măsură. Iar uneori, din păcate, unii medici pot chiar
înșela cu bună știință, din interes sau din nepăsare, așa cum am arătat în
articolul „Despre falsele diagnostice fatale”, publicat pe mai multe site-uri,
printre care Art-Emis și Incorect Politic, și cum se va vedea mai jos, în cazul
medicului oncolog american Farid Fata. Esența acestui subiect este redată
foarte sugestiv de următorul banc, care îndeamnă la reflecție
asupra faptului că nu trebuie să te bazezi numai pe o singură opinie medicală,
mai ales când ești în fața unui diagnostic grav. Un catolic, un protestant
și un evreu au mers, fiecare separat, la același celebru medic oncolog, care
i-a spus fiecăruia că mai are de trăit cel mult șase luni. Fiecare dintre ei
s-a sfătuit apoi cu câte un prieten.
– Și acum, tu ce vei face, dacă
doctorul ți-a mai dat doar șase luni de trăit? l-a întrebat prietenul pe
catolic.
– Ah! a spus catolicul. Îmi voi
dărui toate bunurile bisericii, mă voi împărtăși în fiecare duminică și îmi voi
spune în mod regulat rugăciunile.
– Dar tu? l-a întrebat prietenul
pe protestant.
– Eu voi vinde tot ce am, voi
pleca într-o călătorie în jurul lumii și mă voi distra pe cinste.
– Și tu? l-a întrebat prietenul
pe evreu.
– Eu? Eu… voi merge să consult nu
unul, ci mai mulți doctori diferiți.
Și așa a făcut, și a aflat că nu
avea nimic. Asta e inteligența.
Cazul cel mai
cutremurător este cel al medicului oncolog american Farid Fata, proprietarul uneia dintre cele mai mari clinici de
cancer din statul Michigan. El a diagnosticat în mod fals, cu bună știință, cu
cancer 553 de pacienți sănătoși și i-a supus la chimioterapie, încasând
aproximativ 34 de milioane de dolari numai din asigurările medicale.
Tratamentele inutile s-au dovedit, pentru mulți dintre ei, mortale. În anul
2015 a fost condamnat la 45 de ani de închisoare.
Dacă acei pacienți ar
fi cerut fie și numai o singură altă opinie medicală, efectele benefice ar fi
fost duble: ar fi aflat că nu sunt bolnavi de cancer și s-ar fi descoperit de
la început faptele odioase ale acestui medic. Dacă cei trei din banc ar fi ajuns pe mâna lui
Farid Fata, mai mult ca sigur că protestantul și catolicul și-ar fi încheiat
viața în cele șase luni „prescrise” de acesta. Din fericire, asemenea
medici sunt excepții. România a avut, și încă mai are, foarte mulți medici
cu extraordinare calități, profesioniști autentici și plini de umanitate, care
și-au dedicat întreaga viață sănătății și vieții oamenilor. Dintre ei, dau
aici un singur exemplu: profesorul Alexandru Pesamosca (14
martie 1930 – 1 septembrie 2011), chirurg pediatru. Timp de jumătate de secol,
el a făcut circa 45.000 de operații, salvând de la infirmitate pe viață sau de
la moarte mii de copii, inclusiv pe cei considerați fără speranță și
inoperabili de alți medici. Considerat „îngerul copiilor” și
„duhovnicul cu bisturiu”, nu lua bani de la pacienți și nu a avut nicio avere.
A locuit într-o rezervă de 10 metri pătrați a Spitalului „Budimex” (actualul
„Marie Curie”) din București și a fost înmormântat lângă biserica pe care a
ctitorit-o în incinta acestui spital. Profesorul Pesamosca a întruchipat
idealul formulat de un alt mare medic român, Nicolae Paulescu (1869 – 1931):
„Medicul trebuie deci să fie, în același timp, un savant care iubește din tot
sufletul știința medicală, adică știința omului; să fie o ființă care se
jertfește pentru alții, până la moarte și, în sfârșit, să fie un învățător al
omenirii sau mai bine zis, un apostol al moralei.” Câtă diferență între
„îngerul copiilor”, Alexandru Pesamosca, și medicul-exterminator Farid Fata! Cele
două cazuri, deși foarte diferite, duc la aceeași învățătură: sănătatea și
viața nu trebuie lăsate în seama unei singure opinii medicale – nici a unui
singur program de Inteligență Artificială, nici a unui singur medic, mai ales
în cazul bolilor grave și înainte de un tratament greu de suportat, cum ar fi o
operație sau chimioterapia.
6.4. Reguli simple
care pot salva vieți
1. Nu începeți, nu opriți și nu schimbați niciodată un
tratament fără acordul medicului dumneavoastră, oricât de convingător ar fi un sfat găsit pe internet
sau primit de la un program de Inteligență Artificială.
2. Dacă un medicament vă face rău, spuneți-i medicului. Boala nu rămâne la fel ani de zile: se poate agrava,
poate stagna sau se poate ameliora. De aceea, medicul poate considera necesare
noi analize și investigații medicale, în funcție de care vă poate schimba doza
sau tratamentul.
3. Folosiți Inteligența Artificială pentru a înțelege, de exemplu ce înseamnă un cuvânt din diagnostic sau ce
întrebări să-i puneți medicului, dar nu pentru a hotărî singuri schimbarea
tratamentului.
4. Fiți atenți când un sistem de Inteligență Artificială vă
spune exact ce vreți să auziți.
Acesta este momentul în care trebuie să vă îndoiți și să cereți opinia
medicului dumneavoastră.
5. Fugiți de orice sfat care vă îndeamnă să ascundeți ceva
de medic sau de familie. Un asemenea
sfat vă poate costa sănătatea și chiar viața, așa cum s-a întâmplat în cazul
tinerei americane Bowen Wan, prezentat mai sus. Un sfat bun nu are nevoie să
fie ascuns.
6. Vorbiți cu membrii familiei sau cu un prieten apropiat. Ei privesc lucrurile din afară, cu mintea limpede, și
pot vedea ceea ce noi, din teamă sau din prea multă speranță, nu vedem.
7. În cazul unei boli grave, mai ales înainte de o operație
sau înainte de a începe un tratament greu, cereți și opinia unui al doilea
medic.
8. Dacă mai multe sisteme de Inteligență Artificială vă dau
același răspuns, aceasta nu înseamnă că răspunsul este corect. Ele au învățat din texte asemănătoare și pot greși la
fel. Hotărârea rămâne tot la medic.
6.5. Medicul bun și
biblioteca întregii lumi
Un medic dintr-un mare oraș
universitar, de exemplu Paris, se documentează de obicei în biblioteca
facultății sale. Dacă ar cerceta bibliotecile tuturor facultăților de medicină
din Paris, cunoștințele sale ar crește mult. Dacă ar merge apoi și în marile
orașe americane, unde sunt numeroase facultăți de medicină, bagajul său de
cunoștințe ar crește enorm. Dar niciun om nu poate face o asemenea documentare:
nu i-ar ajunge o viață întreagă. Inteligența Artificială poate oferi, în
câteva secunde, informații adunate din mii de biblioteci și din cercetările
medicale ale întregii lumi. Scopul ei este să cuprindă, domeniu cu domeniu,
toată știința omenirii, devenind un adevărat „univers al cunoașterii umane”.
Totuși, nu vom putea spune niciodată că a cuprins-o în întregime, pentru că
știința însăși este într-o continuă dezvoltare. De aceea, un medic bun nu
respinge Inteligența Artificială, ci o folosește. Înainte de a stabili un
diagnostic dificil, se documentează și cu ajutorul ei. Dar nu o crede pe cuvânt:
verifică informațiile primite, pentru că și ea poate greși, iar hotărârea îi
aparține numai lui.
7. Concluzie: triumful spiritului asupra codului
În medicina tradițională: „Medicii
toarnă medicamente despre care nu știu mai nimic, cu scopul de a vindeca boli
despre care știu și mai puțin, în oameni despre care nu știu nimic.”
(Voltaire) În medicina bazată pe Inteligența Artificială: „Inteligența
Artificială analizează milioane de date despre medicamente, recunoaște tot mai
precis bolile și poate cunoaște omul până la codul lui genetic – și totuși,
fără medic și fără suflet, nu vindecă pe nimeni.” (N. Grigorie
Lăcrița) În medicină sunt tot mai multe aplicații ale Inteligenței
Artificiale care au devenit „mai inteligente” decât oamenii în procesarea
datelor brute și care fac ceea ce medicii nu ar putea face fără
ele. Provocarea actuală constă în armonizarea acestor algoritmi cu
valorile umane și în verificarea lor riguroasă prin rezultate reale, așa cum o
arată și experiența lui Watson. Povestea tinerei din Seattle ne amintește
un adevăr vechi, pe care tehnica nouă nu l-a schimbat: sănătatea se încredințează
numai medicului, nu unui sistem de Inteligență Artificială. Programele de
Inteligență Artificială pot explica, dar numai medicul poate trata. Medicina
viitorului nu înseamnă înlocuirea medicului, ci un ajutor pentru el, ca să
poată vindeca mai bine și mai repede, transformând tehnologia într-un „scut”
pentru sănătate, fără a pierde din vedere esența umană, care rămâne pentru
eternitate sufletul.
8. Glosar de termeni esențiali
Algoritm: un șir de instrucțiuni precise, pas cu pas, pe care un
calculator le urmează pentru a rezolva o problemă, asemănător unei rețete de
bucătărie care arată exact ce trebuie făcut și în ce ordine.
Biomarkeri: semne măsurabile în sânge sau în țesuturi, care arată
dacă există o boală, cum evoluează aceasta și cum răspunde la tratament.
Era generativă a
Inteligenței Artificiale: etapa actuală a
Inteligenței Artificiale, începută în jurul anului 2020, în care sistemele nu
doar caută și ordonează informații, ci pot crea ele însele texte, imagini sau
răspunsuri noi, ca într-o conversație cu un om (de exemplu ChatGPT, Med-PaLM,
Med-Gemini).
Farmacogenomică: știința care studiază modul în care genele unui om
influențează reacția lui la medicamente.
Genom: ansamblul complet al materialului genetic – acidul
dezoxiribonucleic (ADN) – al unui organism.
ChatGPT: program de Inteligență Artificială creat de compania
americană OpenAI, cu care omul poate purta o conversație scrisă sau vorbită.
Halucinații (ale
Inteligenței Artificiale): răspunsuri
false sau inventate, prezentate de sistem ca fiind adevărate.
Lingușire (a
Inteligenței Artificiale): tendința unui
program de a-i da dreptate utilizatorului și de a-i spune ce vrea să audă, în
loc să-i spună adevărul.
Medic inteligență
artificială: denumire folosită
pentru sistemele de Inteligență Artificială create pentru a ajuta la
diagnosticarea bolilor și la alegerea tratamentului (de exemplu IBM Watson sau
Tricorder X). Expresia este una figurată: aceste sisteme nu sunt medici
adevărați și nu pot înlocui medicul uman, ci doar îl pot ajuta.
Medicina de precizie
(numită și medicina personalizată): medicina
în care medicul nu mai tratează boala în general, ci pe fiecare om în parte.
Tratamentul se alege în funcție de boala pacientului și de particularitățile
unice ale organismului său.
Medicina
tradițională: medicina care se
bazează pe ideea că același tratament este bun pentru toți bolnavii care au
aceeași boală.
Multimodalitate: capacitatea unui sistem de Inteligență Artificială de a
analiza simultan mai multe tipuri de date (text, imagini, sunet). Cuvântul
„multimodalitate” nu apare încă în Dicționarul explicativ al limbii române
(DEX), dar, fiind tot mai folosit, ar merita inclus într-o ediție viitoare.
Protocoale medicale
generalizate: reguli de diagnostic
și tratament stabilite pentru toți bolnavii care au aceeași boală, fără să se
țină seama de particularitățile fiecărui om.
Regulamentul european
privind Inteligența Artificială (EU AI Act): primul cadru juridic cuprinzător din lume pentru reglementarea
Inteligenței Artificiale (Regulamentul Uniunii Europene 2024/1689).
NIST (National
Institute of Standards and Technology):
Institutul Național de Standarde și Tehnologie al Statelor Unite ale Americii,
care elaborează standarde inclusiv pentru gestionarea riscurilor Inteligenței
Artificiale.
Știința preciziei
individuale: medicina care alege
diagnosticul, medicamentul și doza în funcție de particularitățile fiecărui
pacient (gene, analize, mod de viață), nu după o regulă valabilă pentru toți.
Bibliografie /
Bibliography
Regulamentul (UE) 2024/1689 al
Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de stabilire a unor
norme armonizate privind inteligența artificială. / Regulation (EU) 2024/1689
of the European Parliament and of the Council of 13 June 2024 laying down
harmonised rules on artificial intelligence (EU AI Act).
NIST (2023). Cadru de gestionare
a riscurilor în Inteligența Artificială (AI RMF 1.0). / NIST (2023). Artificial
Intelligence Risk Management Framework (AI RMF 1.0). National Institute of
Standards and Technology.
UNESCO (2021). Recomandări
privind etica Inteligenței Artificiale. / UNESCO (2021). Recommendation on the
Ethics of Artificial Intelligence.
Singhal, K. și colaboratorii
(2023). Modelele lingvistice mari codifică cunoștințe clinice. Revista Nature.
/ Singhal, K. et al. (2023). Large Language Models Encode Clinical Knowledge.
Nature.
Saab, K. și colaboratorii (2024).
Capacitățile modelelor Gemini în medicină (Med-Gemini). / Saab, K. et al.
(2024). Capabilities of Gemini Models in Medicine. arXiv:2404.18416.
IBM Watson Health. Raport privind
tratamentul cancerului cu precizia oncologilor: https://raportuldegarda.ro/articol/ibm-watson-supercomputer-tratamentul-cancer-cu-precizia-oncolgilor/
Merative (fosta divizie IBM
Watson Health): https://en.wikipedia.org/wiki/Merative
Proiectul Tricorder X Prize:
diagnosticarea autonomă a afecțiunilor medicale. / Tricorder X Prize Project: https://en.wikipedia.org/wiki/Tricorder_X_Prize
KOMO / Sinclair (preluat de
KUTV), „Family sues OpenAI, claiming ChatGPT is partly responsible for
daughter's death”, octombrie 2026: https://kutv.com/news/nation-world/openai-chapgpt-medical-advice-ai-chatbot-anti-seizure-medication-amazon-lawsuit-capitol-hill-apartment-doctor-patient-relationship-tech-epilepsy-companies-online-safety
Pasquale Pillitteri, „Family sues
OpenAI over ChatGPT advice on epilepsy drug before woman died”, octombrie 2026:
https://pasqualepillitteri.it/en/news/27978/openai-lawsuit-chatgpt-epilepsy-drug-advice
O Chilie Athonită, „O femeie
moare după ce folosește ChatGPT pentru sfaturi medicale. Compania e dată în
judecată”, 29 octombrie 2026: https://www.chilieathonita.ro/2026/10/29/o-femeie-moare-dupa-ce-foloseste-chatgpt-pentru-sfaturi-medicale-compania-e-data-in-judecata/
1. Grigorie Lăcrița, „Sănătatea și chiar viața în pericol –
când omul crede Inteligența Artificială mai mult decât pe medic”, Art-Emis,
2026: https://www.art-emis.ro/jurnalistica/sanatatea-si-chiar-viata-in-pericol-cand-omul-crede-inteligenta-artificiala-mai-mult-decat-pe-medic
2. Grigorie Lăcrița, „Despre falsele diagnostice fatale”,
Art-Emis, 27 februarie 2022: https://www.art-emis.ro/analize/despre-falsele-diagnostice-fatale
Wikipedia, „Farid Fata”: https://en.wikipedia.org/wiki/Farid_Fata
[1]Intervențiile
non-invazive sunt cele care nu necesită tăierea pielii sau pătrunderea în corp.
Importanța triumfului logicii creștine în Serbia
Jurnalistică
Dr. Ştefan Stareţu
Art-emis
17 Noiembrie 2026
Astăzi suntem martorii unui mare
triumf al binelui, un lucru ce dă lumină în întuneric, și pe care întunericul
nu îl va putea stinge. Lumina nu poate fi stinsă de întuneric, căci întunericul
nu e nimic, ci numai dacă se stinge în sine. Serbia a demonstrat prin votul de
azi că este o lumină care nu se stinge.
Puțin despre contextul alegerilor
ce au avut loc azi: În ultimii ani, Rusia a declanșat un proces de rectificare
istorică pe baze etnice, religioase și documentar-dinastice ce are ca scop
reintroducerea în logica creștină a unor zone anexate artificial și ilegal
într-un conglomerat dominat de o ideologie rapace anticreștină, numit Ucraina.
În urma acestui proces, lumea
politică mondială s-a polarizat între o partidă centrată în jurul forțelor
europene și a partidului Democrat din SUA, care urmăresc răsturnarea moștenirii
creștine și a algoritmilor creștini cu efectele lor din Europa și Univers prin
distrugerea Rusiei în continuitatea lui Napoleon ori Hitler, și o partidă
creștină, și a valorilor tradiției primordiale, în sensul lui Guenon, care
cuprinde Rusia, statele asiatice, Biserica Catolică, și forțele conservatoare
prosioniste proisrael din SUA, alături de o parte a Israelului și de Ungaria în
Europa.
În ultimii doi ani, echilibrul
precar al situației acestei încleștări de nivel apocaliptic a înclinat puternic
spre Cruce, prin triumful Președintelui Trump în SUA. Președintele Trump a
oferit alianțe puternice și Rusiei și Ungariei și altor forțe ale tradiției
primordiale, dar a eșuat prin inconsistențe datorate presiunilor imense
mondiale la a ajunge la un rezultat palbabil. Însă ce a reușit Trump este a
readuce ideea creștină ca idee de prim plan în viața politică universală.
În acest context, Ucraina și-a
radicalizat axialitatea anticreștină prin acțiuni de sabotaj politic a
inițiativelor Trump, din Iran până în Ungaria și a avut drept consecință
imediată eșecul în alegeri a lui Viktor Orban.
Serbia a avut din start o
atitudine polarizată în această situație. Au existat și există și azi,
bucurându-se de un bine meritat triumf, forțe ale creștinătății în poporul sârb
și în viața politică și militară sârbă.
Istoria poporului sârb este puțin
cunoscută în mod profund la nivel științific, fiind un loc în care progresul
cunoașterii produce descoperii impresionante sub ochii noștri.
Rezumând, poporul sârb medieval
pare a fi fost indistinct de poporul român, partea ce utiliza ritul și cultura
slavonă având ca interes conservarea preoției dinastice maritale, și a unei
clase de preoți cnezi, amenințată de unele reforme ale Papalității ce au impus
celibatul clerical. Acest grup uman descinde din bazinul de recrutare exclusivă
începând cu sec. III a împăraților și cadrelor militare înalte și mijlocii ale
armatei romane, bazin influențat de un criptocreștinism, formă manifest a unei
tradiții iudaice ancestrale uitate, iudaismul roman, care alături de iudaismul
elenistic, cel egiptean, cel palestinian și cel mesopotamian formau paleta
credinței validate în Creator și a relației umane și politice adecvate cu
Acesta.
Iudaismul roman se particulariza
prin decizia de renunțare a regulilor segregaționale puternice în celelalte
zone, prin integrarea credincioșilor în Creator dintre romani prin convertire
și căsătorie, și prin așteptarea ca cel mai mare împărat al Romei va fi un
credincios în Creator și un descendent al dinastiei davidic-solomonică,
înțeleasă ca o dinastie divină, ca singura dinastie divină, dinastia Fiului lui
Dumnezeu, prin care iudaismul are moștenirea unică prin Fiul Omului. Ultimul
prinț davidic certificabil, Hristos, a fost certificat de iudaismul roman ca
fiind acest prototip întrupat, așa cum vedem la Flavius Iosefus și în
genealogiile biblice.
De aceea iudaismul roman
metamorfozat în creștinismul constantinian prin emergența agenților militari ai
creștinării politice a statului, toți născuți în Iliria, au constituit un
sistem de putere aparte, supus atât Papei cât și împăratului, care era dintre
ei. După o uzurpare a tronului de către ereticii elenofoni, monofiziți, și
eliminarea limbii latine, a structurilor legiunilor romane și a gărzii
pretoriene din sistem prin excluderea iliricilor, aceștia se concentrează în
nucleul istoric al Serbiei medievale, Stari Vlahul, Diocleea, zona originilor
lui Dioclețian, și al tatălui lui Constantin, și se supun Papei.
Supunerea aceasta e izvorul
Donației Constantiniene, prin statul papal Transadriatic centrat la Dubrovnic,
stat patronat de Sf. Vlah, simbolică referire la naționalismul vlah emergent,
din care izvorăște dinastia Nemanja, patronaj papal care e și baza fondării
monarhiei maghiare medievale cu statut de regat apostolic și cu Sfântă Coroană.
Aceasta a ajutat la cristalizarea unei monarhii vlaho-davidice inițial cu
sprijin papal, și sub autoritate și maghiară și papală, care după controversa
cu căsătoria preoților va evolua în dinastia nemanidă, o reeditare medievală și
renascentistă a dinastiei davidice așa cum o vedea Iosefus și creștinătatea
timpurie, raportată la Hristos, un nou Israel.
Acest stat, care a dus la cele
mai extraordinare realizări artistice ale creștinătății în aspectul
arhitectural și iconografic, precum arborii suprapuși Iesei-Hristos-Nemanja,
vor coloniza cu drept de proprietate sancționat prin succesiunea dinastică arpadiană
a ramurii Dragutin a Nemanizilor , zone vaste din Ungaria supuse presiunilor
tătaro-rutene, vor forma civilizația medievală a Ungrovlahiei și Moldovei, dar
și a zonelor rămase sub control angevin, din care va ieși sinteza civilizației
medievale românești așa cum o știm azi dar și dinastia Hunyadi regală Ungară.
În timp, statul se va extinde
spre sud, unde va așeza aromânii, în jurul centrului de putere al fratelui
Marelui Dușan. Armistițiul dinastic dintre angevini și dragutino-basarabi
exclude folosirea numelui dinastic Ștefan, din respect pentru filonul direct al
Sf. Ștefan regele Ungar, cu relicvele la Dubrovnik, dar Moldovenii vor încălca
cu acordul lui Ștefan Dușan din motive teologice acest acord, și vor avea în
continuare domni Ștefan, cu numele Ștefan.
Otomanii vor lichida statul sârb
suddunărean, și îl vor supune unui pașalânc bosniaco-croat. Acest pașalâc va
duce la slavizarea prin serviciu militar a sârbilor, ce își vor pierde
dialectul vlahoslav, adevărata limbă sârbă, sau slavoromâna, azi conservată de
pildă la Carașova, dar și limba valahă latină. Dar conștiința bisericească va
rămâne.
Austria va continua ce a început
Imperiul Otoman, și va induce o identitate iugoslavă catolicizantă și
deconstantinianizantă în Serbia, normalizând ca limbă literară creola croată
impusă peste limba veche vlahă, așa cum a impus creola ruteană în Bucovina în
mod similar.
Acestea fiind spuse, Serbia își
va recupera statalitatea dinspre Muntenia și Moldova, unde sub patronajul
Moscovei, a Treia Romă, ce are în fondarea sa un solid filon ungaroromânesc,
așa cum apare în Roman și Vlahata, text medieval etnogenetic al Moscovei, dar
și în centralitatea vlahernayei, complexul numit după vechiul palat vlaherne al
Pretorienilor la Moscova, pretorieni cu istorie creștină încă din perioada
italiană și recrutați și ei majoritar iliric, așa cum se vede chiar în epistola
paulină către efeseni. La Constantinopol știm că această gardă pretoriană
românească a fost uzurpată de garda varegă, protoucrainiană, lupta de azi
dintre Moscova și Kiev fiind o remiză a uzurpării de către varegi a
pretorienilor români la Constantinopol, cu consecințe bisericești ce există și
azi.
Prinții și regii Serbiei noi sunt
boieri munteni formați la eticheta munteană ori moldoveană în perioada
patronajului Rus, cu apogeu în Regulamentele Organice. Este important de
precizat că până în sec. XVIII sârbii otomani făceau parte din același Statut
valah Statuta Valachorum din care făceau parte și toți românii nord-dunăreni,
statut recunoscut de toate puterile imperiale și regale europene și care
descinde din cetățenia romană și privilegiile papale ale zonei ilirice,
stabilite chiar la Sinodul V ecumenic, când Dieceza Iliriei are privilegiul
exclusiv de a vorbi în numele papei în nou consacrata Sfântă Sofie, privilegii
codificate în Arhiepiscopia de Justiniana Prima și statutul său, strămoșul
patriarhiei medievale sârbe.
După intensificarea croatizării,
presiunile hunedorenilor duc la o marginalizare a sârbilor deja slavizați sau
neoslavizați din Statutul Valachorum. Legăturile cu Rusia continuă, lucru ce
duce la intervenția Sfântului Țar Nicolae Romanov de la începutul Primului
Război Mondial. Rusia este sabotată de revoluția bolșevică, iar Serbia devine
centrul mișcării rus albe de restabilire a împărăției și dinastiei în Rusia, și
a bisericii Ruse Imperiale din Afara Granițelor.
După al doilea război mondial,
Serbia va suferi o situație de intermediere în zona cortinei de fier, iar după
1990 sârbii ca etnie și națiune și religie harismatică își vor descoperi mare
parte din patrimoniul harismatic și civilizațional medieval în luptă cu
națiunile antiortodoxe și anticreștine din jur, cu mari sacrificii, și o
întreaga mucenicie, vizibilă în situația de azi din Kosovo, unde sârbii sunt
exterminați sub ochii noștri, ori din Croația, unde o întreagă ramură a
sârbilor de tip istroromân a fost decimată, reluare a crimelor croate fasciste
din al doilea război mondial în care motivația a fost și că sârbii sunt vlahi
camuflați în slavi, iar vlahii sunt rasă iudaică nonariană deci trebuie uciși.
E ura barbară față de romanitatea constantiniană ce a creștinat lumea.
După anii 2000, Serbia a încercat
să aibă o politică care să o sincronizeze la întărirea Rusiei pe baze creștine
datorită aripii Putin a guvernării sale, dar și la procesele economice și
politice legate de ofensiva Uniunii Europene la nivel global și regional. Acest
lucru a devenit imposibil în contextul declanșării ofensivei europene în zona
Ucraina, ce implica exterminarea etnică și religioasă a populației
ruso-româno-maghiare prin recrutări forțate, vandalizări distrugeri ori
preluări de biserici, distrugere de patrimoniu civilizațional, prostituția
organizată de stat la nivel regional a văduvelor de război cu scopul schimbării
concepției etnice, și programarea soldaților recrutați ca zombii neonaziști
banderiști, capabil de crimele din Cernăuți și Jaroslaw, recent discutate.
Vucic, conducătorul Serbiei în
acel moment a încercat o aliniere aparentă la politica rusă. Dar imediat au
început să apară informații ca vinde arme Ucrainei. La ONU a votat împotriva
Rusiei, ceea ce a făcut pe Purtătoarea de cuvânt a Rusiei, Zakharova, să pună
sub semnul întrebării prietenia ruso-sârbă. Trupele Wagner, cu puternică
prezență sârbă, au avut celebra lor defecțiune. Vucic a interzis voluntariatul
în armata rusă. În același timp, a permis una dintre cele mai mari parade gay,
a avut prim ministră lesbiancă în parteneriat civil cu o altă femeie, a avut
politici proavort și nu profamilia și proviață, și nu a încurajat biserica
ortodoxă în mod robust.
În urma celebrei răscoale sârbe
cu privire la numerele de inmatriculare, Vucic a refuzat oferta Rusiei ce putea
duce la reintegrarea Kosovo în logica creștină a istoriei, și i-a trădat pe
sârbi. În Muntenegru, Vucic a colaborat cu autoritățile ce creează națiunea
artificială muntenegreană, și acceptă statutul de minoritari ai sârbilor. În
Republika Srpska contribuțiile sale au fost mărunte, iar nevasta sa a cultivat
relații cu soția lui Zelensky în mod constant , inclusiv la nivel de vizite de
stat.
A primit vizite de la politiceni
notabili antiruși precum Macron, și deși a cultivat vizite și relații cu
Ungaria, Rusia și China, a fost mereu rezervat.
Apogeul acestei gândiri a fost
când pe fondul căderii lui Viktor Orban, și a aparentei slăbiciuni a
administrației Trump, în contextul războiului din Iran, pe fondul unor greșeli
reale făcute de americani, inclusiv în Ucraina, unde au trădat ori amânat de
mai multe ori acorduri clare cu Rusia, Vucici a organizat vizita lui Zelensky
în Serbia.
Această vizită a abolit de fapt
statul sârb în parametrii pe care îi aveam de la acei primi prinți și regi din
Ungrovlahia ori Moldova imperial ruse, și a transformat Serbia de facto într-un
nou Jasenovac, lagărul de concentrare emblematic făcut de croați în al doilea
război mondial, unde au fost omorâți milioane, pe motiv că sunt nu slavi
arieni, ci vlahi iudaici.
Reacțiile au fost robuste.
Proteste, inclusiv la statuia Sf. Țar Nicolae din Belgrad, dar Vucici s-a
menținut. La Onu a susținut partea ucrainiană și a placat negocierile cu
Lavrov.
Important însă este ceva
harismatic și suprinzător. Vucici nu se aștepta. Cel mai mare erou militar al
creștinătății din secolul XX, Generalul Ratko Mladici , eminent militar și
salvatorul neamului sârb în părțile sale apusene, prieten al Israelului predat
și azi în academiile militare de acolo ca modelul suprem, a murit din cauza
șocului produs de gestul luI Vucici de a îl primi pe Zelensky.
Vucici a trebuit să organizeze
înmormântarea sa. Însă a refuzat o gardă militară de onoare, a forțat ca
puținii oficiali militari ori de stat să participe fără însemne de stat, a
refuzat onorurile trupului mucenic la Cercul Militar, și a încercat blocarea
participării Patriarhului, lucru care însă nu s-a întâmplat datorită curajului
acestuia.
Afetul de tun a fost redus la un
traseu de 10 m, între boscheții din marginea unui cimitir indoielnic și obscur,
cu o justificare puerilă, și comportamentul neglijent al unor militari
suspecți.
Prin aceasta, Vucici a profanat
înmormântarea acestui erou al creștinătății, omagiat public de Rusia ori Israel
și discret chiar de către administrația Trump. În Serbia nu s-a coborât
steagul, doliu nu a fost, iar Republika Srpska a fost interzisă de la manifestări.
După presiunile de la ONU ale lui
Lavrov , și-a dat demisia, dar șocant, a născocit o altă strategie . A pus un
candidat marionată la președenție și candidează pentru a fi prim ministru.
Această înseamnă dacă ar fi ieșit încă minim 10-15 ani cu Vucici. Ar fi
însemnat nimicirea poporului sârb și ucrainizarea sa.
Din fericire, în ultimile
săptămâni, Președintele Trump și prietenul său Elon Musk au început scoaterea
din joc a Ucrainei. Măsuri militare ample și concrete, sincronizate cu Rusia.
Întâlnirea de la Palatul Constantin din Sankt Petersburg dintre Președintele
Putin și americani, puse sub auspiciile succesiunii constantiniene a Rusiei,
precedate de recunoașterea din partea papalității a teritoriilor istorice
vlahoruse din Novoserbia, Donețk, Crimeea, Noua Rusie, Bucovina și
Transcarpatia, ca de facto non-ucrainiene și parte a continuum-ului suveran
istoric rus, refacere a Moscovlahiei cu nucleu în Transnistria unde românismul
revine cu sprijinul limbii ruse și a ideologiei Romanov împotriva ucrainizării
interbelice a zonei, au născut curajul poporului sârb de a îl răzbuna pe
general și de a redeveni popor-țar, tsar-people, așa cum rușii și românii
parțial mai sunt, și de a nu a fi un vucic-people. Un zelensky –people. Trebuie
să fim Țar-people.