marți, 12 iunie 2012

Raze de suflet pentru Sara

de Vasilica Grigoraș


DEDICAŢIE:

Nepoatei mele Sara Victoria, un dar de suflet pentru aniversarea a şase ani. Îi mulţumesc că este un copil cu totul special şi că-mi oferă prilejul de a-mi retrăi copilăria alături de ea şi împreună cu ea.
Îi doresc din adâncul sufletului o viaţă plină de darurile Domnului: credinţă lumină, iubire.



ARGUMENT

Reacţia Sarei la apariţia cărţii de poezii ”Raze de suflet pentru Sara”, editată la începutul anului 2012 a fost cumva neaşteptată. Pe lângă bucuria firească pe care şi-a manifestat-o atât de frumos cum numai ea ştie, a ”analizat” cartea cu deosebită atenţie şi seriozitate. A sesizat două aspecte pe care mi le-a adus la cunoştinţă: nu am aşezat poeziile cu privire la anotimpuri în ordinea desfăşurării lor pentru ca cei mici să  învăţe acest lucru şi nu am scris nicio poezie despre primăvară, anotimpul pe care Sara pur şi simplu îl adoră. Am găsit corecte ambele observaţii, drept pentru care am decis tipărirea unei a doua ediţii a cărţii.
Mulţumesc Sara !

V.G. 


***


 
CE ESTE PRIMĂVARA?

E-o ploaie caldă
Ce pământu-l scaldă.
Un curcubeu în zări
Zâmbind în culori.
Un cer senin,
Suflet de bucurie plin.

E-o şoaptă de vânt,
O pasăre cântând,
Un fluture ce zboară,
Un miel şi o mioară
Prin iarba verde, deasă
Moale  mătasă.

E-o rază de soare,
O petală de floare,
Un mugur de pom
Trezit din somn.
E-un magic vis
Multicolor  paradis.

















***

PLOAIA

Într-o zi de primăvară,
Strop cu strop cerne afară.
Ploaia-i binefăcătoare            
De belşug aducătoare.

De la grădiniţă am plecat
Cu dorinţă de plimbat.
Am sărit cu chef de joacă
Din băltoacă în băltoacă.

Cu bunica pe-ndelete
Ne-am distrat ca două fete.
Însă când ne-am udat
Iute-n casă-am intrat.

E frumos, nu am ce zice
,
Însă  ploaia este rece,
Nu e bine  mult a sta,
Că începi a  strănuta.


***


CA NATURA PRIMĂVARA

Fragezi obrăjorii,
Roziori precum bujorii.
Ochii strălucesc,
Zâmbet îngeresc.

Gureşă ca vrăbiuţa
Ce se scaldă, e guriţa.
Râsul vesel, cristalin,
Nasul, bobocel de crin.

Urechile par petale
De gingaşă floare.
Cum arată oare Sara ?
Ca natura primăvara.


















***
VACANŢA DE VARĂ

În viteză vine vara
Îndragită mult de Sara.
Şi vacanţa e pe-aproape
Cu şoapte de fructe coapte.

În concediu, cu  părinţii
Pe potecă urcă munţii.
Că-i micuţă, nu-i nimica,
Ea o face pe voinica.


Dar ce-i place cel mai tare



Este să meargă la mare,
Să se joace ziua toată
În nisip și-apă sărată.

Merge mult şi la bunici,
Dar nu este mofturici.
Îi iubeşte mult de tot
C-o răsfaţă toţi, cât pot.



***


AL CUI ESTE SOARELE?

Doi copii la mare
Se certau în gura mare.
-Soarele e-al meu!
-Ba nu, e al meu!

Dar când cearta era-n toi,
Zbură pe lângă cei doi
Un fluture cu-aripi poleite,
Pudrate de raze-nsorite.

Din senin apăru şi-o albină,
Rochia de polen era plină
Bâzâitul oprindu-şi pe dată
Să tragă cu urechea la ceartă.

-Ei, dragi copii, încetaţi,
Că degeaba vă certaţi.
Soarele de viaţă dătător
Este-al nostru, al tuturor.

























***


ÎN ZORI DE ZI




Cip-cirip, la fereastră
Bate-o pasăre măiastră.
- Cip, cip şi  cip-cirip,
Te-ai trezit, copil iubit?

Dar copilul se foieşte,
Geana somnului clipeşte
Şi o pasăre zăreşte
Cu penaj ca din poveste
Colorat, scănteietor
Şi cu tril  mângâietor.

-Hai, copile în grădină
Să te scalzi în lumină,
Să priveşti zorelele
Cum salută soarele.

Copilul zâmbind cu drag
Stă-n a dimineţii prag
Şi în zare face semne:
„Vino să mă scoli şi mâine”.




















***


PLIMBARE ÎN PARC

În parc îmi place să mă plimb,
S-ascult al păsărilor cânt,
Să merg agale pe alei,
Să mângâi blânzii porumbei.

S-admir copacii fremătând,
Să-ngân natura murmurând.
Privirea să mi-o împrospătez
C-un ocean de plante verzi.


S-adun  lumină şi culoare,
Să mă bucur mult de  soare,
Că orice zi e-o sărbătoare
De rugăciune şi plimbare.




















***


SPECTACOL DE TOAMNĂ

În parcuri şi pe străzi,
În grădini şi prin livezi,
Multă  lume-i adunată
Mare spectacol să vadă.

Vântul, fluier de energie
Cântă sârba peste glie,
Crengile dansează
Frunzele vibrează,

Jucăuşe se rotesc
Până când obosesc
Şi se-aştern în covor
Verde, roşu, gălbior.

Ce culori îngereşti!
Ce imagini de poveşti!
Fâş, fâş, fâş  sub picioare
Ce mistere se-ascund oare?

Toamna-n rolul principal
Adună ca la semnal,
Nuci, gutui, mere şi pere,
Struguri dansând în panere,


Şi le-oferă generoasă
Celor ce-au ieşit din casă
Să se bucure din plin
De spectacolul divin.
















***




































BUCURIILE  IERNII

După  toamna plumburie
Vine iarna argintie,
Care intră triumfală,
În caleaşca ei regală.
Falnică şi luminoasă,
Scutură neaua pufoasă,
De pe albul ei cojoc
Şi-o face covor de joc.

-Dragi fetiţe şi băieţi
Zarea-i plină de nămeţi,
Ce v-aşteaptă să veniţi
Zarva iernii s-o porniţi.
Sus, pe deal e-un derdeluş
Numai bun de săniuş.
Ori pe schiuri să zburaţi
Precum zmeii-naripaţi.

Sau veniţi lângă arcadă
Să vă bateţi cu zăpadă.
Şi apoi când obosiţi,
Om de nea să construiţi.
Ori pe-oglinda lacului
Să daţi viaţă dansului.




















***


PRIETENA MEA PUSI        

Pusi, Pusi pisicuţă,                                         
Hai la mine în căsuţă,               
Să cunoşti o lume nouă,
Să ne  jucăm amândouă.

Pisicuţă curioasă,
Cu blăniţa de mătasă
Mă priveşti cu ochii verzi
Şi ce-ţi spun parcă nu crezi.

Treaba ta, dar în cutii                
Am sute de jucării
Şi-o să le invit îndată
La o joacă adevărată.




















***


FURNICA 

Întâlnii lâng-o urzică
O furnică-aşa de mică,
Transpirată şi zorită,
Cu cămaşa prăfuită.

Mai încolo, pe cărare,
În a vântului suflare,
Zeci şi sute de furnici
Ca adevăraţi voinici

Cărau sacii câte doi,
Hrană pentru muşuroi,
Iarna dacă o fi geroasă
Să aibă de toate-n casă.




















***


ALBINUŢA

În prisaca din grădină
Doamna Matcă e regină,
De suita ei hrănită,
Cocolită şi-ngrijită.

Albinele lucrătoare,
Prin miresmele de floare
Culeg galbenul polen 
Zumzăind un mic refren:

De la  plante melifere
Pregătim noi dulcea miere,
Ce-i izvor de sănătate
Când mănânci pe săturate.




















***


SUNT O MARE MÂNCĂCIOASĂ

Noi la masă stăm cu toţii
Unchiul, buni şi părinţii.
Cu bunica mea  în casă
Sunt o mare mâncăcioasă.

Ea mă-mbie cu ciorbiţă,
Friptură sau tocăniţă, 
Şi cu proaspătă salată
De îmi lasă gura apă.

Cornuleţe, prăjituri,
Parcă am vreo şapte guri
Şi la urmă strig cât pot,
Buni, dă-mi te rog compot.

Buni-mi dă orice doresc
Eu pe loc îi mulţumesc:
Sarut mâna pentru masă
C-a fost foarte delicioasă.





















***


FAMILIA MEA

Mama este numai una
Şi a mea este Alina.
Victor este tatăl meu,
Iar Victoria sunt eu.

Cînd mă ceartă bunăoară
Eu cer repede iertare.
Şi promit că sunt cuminte
Ş-ascult din cuvinte.

Lesne este a  promite,
Dar mai greu a ţine minte.
Mami, tatei îi şopti:
Doar am fost şi noi copii.

Mă-ngrijesc, mă ocrotesc,
De aceea îi iubesc.
Este mare veselie
La mine în familie.




















***


BA NU, BA DA 
-Este ora şapte.
-Ba nu, vorbeşte-n şoapte!
-Ba da, te trezeşti!
-Ba nu, de mă iubeşti.
-Ba da, soare-n fereşti.

-Spală-te,  te rog!
-Ba nu, eşti pisălog.
-Ba da, cu apă şi săpun.
-Ba nu, somnul e bun.
-Ba da, ascultă, ce-ţi spun!

-Şi-apoi, la lăptic!
-Ba nu, mi-e bine-n pătuc.
-Ba da, la masă îndăzneşte!
-Ba nu, somnul mă topeşte.
-Ba da, mănâncă şi creşte!

Ba nu, prieten de copil
În pat stă tiptil.
Ba da, spun mama şi tata
Să se trezeasă fata.

BA DA, e-o vorbă bună,
S-o spunem împreună.
BA NU, e-o vorbă rea,
Să fugim de ea.




















***


SFATURILE BUNICII
Când eşti mic,
Nu ştii nimic.
Cauţi şi nu găseşti,
Uneori mai şi greşeşti.

Nu înţelegeam de ce mereu
Nu pot să fac ce vreau eu.
Tare greu mi s-a părut
Toate cele de ştiut.

Până când bunica Ica,
A vorbit cu mititica,
Că cel mai bun lucru este
Ce se-nvaţă din poveţe.

Că pentru orice copil, se spune,
Există maniere bune.
Însă repede declar
Că nu-mi este foarte clar.

Dar bunica iubitoare
Mi-a spus să am răbdare.
Ba, mai mult, ea mi-a vorbit
Într- un mod mai desluşit.

Toate cele învăţăm,
Trebuie doar s-ascultăm.
Asta-i cheia potrivită
Pentr-o minte iscusită.

Eu o cred pe bunica mea
Şi-am s-ascult mereu de ea.
Aşa au ascultat şi părinţii mei,
Tare mândră sunt de ei!










***

SARA MEA NU-I SÂSÂITĂ

Când răsare soarele
Sara sare sforile,
Când în sus şi când în jos
Sub un soc mai somnoros.

Sara sare ca zvârluga,
Soarele îşi pune gluga,
Stropi de ploaie sună-n soc
Sar insectele la joc.

Sara fuge şi s-ascunde
Sss, ghici unde?
Sss, unde e sprinţara,
Cine ştie unde-i Sara?

Sprintenă în casă sare
Spunând “S“-ul cât mai tare.
”Sara mea nu-i sâsâită!”
Sare mami şi-o sarută.





















***


PĂPUŞA

O păpuşă este Puşa
Cu un şut deschide uşa
Iese şuşotind afară
Cu şoşonii pentru şcoală.

În şoşoni are şosete
De-alea roşii pentru fete.
Soricelul Şuşa şuieră
Puşa rău se sperie.

-Ssst, păpuşă dragălaşă,
Nu ţipa precum o laşă!
Şuier, da-i o şmecherie
Şopteşte şoricelul-jucărie.




















***


ANCUŢA

Ţi-am spus eu oare
Că sunt o fetiţă mare?
Fiindcă merg la grădiniţă,
Ţopa, ţopa pe străduţă.

Căţelul meu Neghiniţă
Vrea şi el la grădiniţă,
Ţanţoş ţine coada sus
Doar ţţ are de spus.

 Miţurică miţurică
 O lăţoasă de pisică
 Mieuna ţâşnind drăguţă
“Eu mă ţin de voi, Ancuţă”.





















***


LA JOACĂ 

În fiecare joi
Joaca noastră este-n toi.
În jurul unui jar aprins
Cu toţii în joc ne-am prins.

Jan ca un june a fugit
Şi genunchiul  şi-a julit.
Jale mare a urmat
Pentru Jan cel supărat.




















***


ZÂNA

Într-o zi de raze plină,
Am zărit în grădină,
Zăbovind pe o zambilă
O zână cât o albină.

Ea zburase prin văzduh,
Obosită de zăduh. 
Părul cu zulufi de soare
Scânteia din zare-n zare.

Gura roz,  o zmeurea
Ochii verzi de peruzea.
Bluza ca o fină pânză
Era doar o verde frunză,

Aripile de zorele
Cu zefir zimţat pe ele,
Zvelte, ca un zepelin
Zumzăiau uşor şi lin.

-Zână dragă, hai în zbor
Să zorim către izvor,
Să zburdăm, prin stropii mii
Zvăpăiaţi şi zglobii.

Zâmbind, zâna pe furiş
Se-azvântă în zmeuriş
Şi de-acolo în zig-zag,
Zbrr, zvâcni în vârf de fag.


































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu