„Urăsc trădarea, dar iubesc pe trădători…!”,
„trădare”, „trădare”, „trădare”, „trădare”, „trădare”, de şase ori „trădare”,
Maestre. „Scrisoarea pierdută” şi
„Noaptea furtunoasă” se joacă pe scena „naţională”. Fiecare pricepe din
„replicile” acestora ceea ce vrea sau mai „mişto”, ce vor „muşchii mei”.
„O mască plânge”, „o mască râde”
– sunt visătorii cu două măşti. La „B1” (a se citi „LABE unu”) se râde, la
„Antene” se jeleşte, dar „Hă ! Hă ! Hă !” – v-am ciuruit şi de astă dată.
Bourenii jubilează, alţii se ţin de „poante”, iar vremea „crinilor” e trecută
în august. Se mai află doar cei „regali”, cu miros îmbătător (sigur nu de
whisky !).
În pieţe,
revoluţionarii îşi arată ofurile dar „iarna nu-i ca vara” şi puteţi urla cât
vreţi, că nimeni nu v-a băgat în seamă nici pe gerul iernii lui 2012.
Nişte „nenea şi tanti” umblă cu
biblia, cartea sfântă pe uliţele satelor de Sf. Maria Mare. „Nişte ţărani”,
„...bade Ioane, m-aş gândi să-ţi fac… un cântec nou, de ţi-ar mai fi pe plac”,
(glăsuia Tudor Arghezi), sunt puşi să jure pe cartea sfântă. Fricoşi şi
conştincioşi au făcut-o, doar unii s-au mai răcorit prin vorbe. Oare ei ştiu,
că lor Maestru le-a închinat „Năpasta” şi „Din primăvară până-n toamnă” ?! Nu
vor să priceapă că-n matematica modernă 6 = 7.400.000 ! Cei din ţara „unchiului
Sam” şi urmaşi ai Revoluţiei franceze, din patria lui Goethe au venit şi ne-au
urecheat. E drept, e greu să numeri până la multe milioane. S-a făcut un
recensământ, dar datele s-au ruinat, ca şi multe altele în ţara lui Caragiale.
„Mofturi” şi „moftangii”, Maestre ! Pe vremea matale Ghiţă Pristanda se încurca
şi el cu număratul steagurilor. Deh !, vorba contemporanului tău – „Toate-s
vechi şi nouă toate…”
Cârmaciu
revine în portul de la Cotroceni. Elena va sosi pe Cetatea lui Priam,
pregătindu-se de nuntă. Se ştie „e nuntă-n cartier,… mireasa-i fericită…” şi
plină de „succesuri”. Mirele nu-i altul decât junele Sida, iar alaiul va porni
din Cotroceni. Printre nuntaşi, sigur se vor afla „tanti pâră” şi „tanti cu
plastografii” pe vremea cea roşie, prinţişorul „Me.Re.U.”, unul cu coarne
boiereşti, cel care face „boc-poc”, frumoasa lui Paris şi... lăutarii din lumea
lui Fane – Spoitoru, având în frunte pe Copilul şi Puştiul Minune.
Într-o
scrisoare, Dan Mihăescu (ştiu că nu-i frumos să „violezi” corespondenţa, dar…
„asta e”) îţi spunea că „e criză teribilă, monşer”, iar F.M.I. şi Consiliul
Europei ne ameninţă cu „O noapte furtunoasă”, dar concluzie „moravurile de pe
vremea matale erau… parfum”.
Eu, asemenea
cetăţeanului turmentat, mă întreb, „oare le pasă”, consolându-mă cu „Asta e…!”.
Ioan-Nicolae Cenda, Oraviţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu