Sporească iubirea pentru valorile neamului!

Versiune in care ideile energizeaza articolul

Odinnească-se în pace!

Filmul Lincoln al lui Steven Spielberg debutează cu scena bătăliei din mlaştină din Mihai Viteazul, un tribut adus marelui regizor Sergiu Nicolaescu şi poate o premoniţie a trecerii sale în nefiinţă.

Mihai Viteazul este adesea clasificat, din răutate sau lipsă de profesonalism, drept un “film comunist“. Este regretabil că generaţiile actuale de cineaşti minimalizează sau contestă valoarea artistică a operelor talentatului regizor. De asemenea, unii critici de film denaturează mesajul filmelor sale jignind prin afirmaţii insidioase milioane de spectatori din ţară şi străinătate. Firesc, se pune întrebarea: de ce au dorit să colaboreze cu regizorul Nicolaescu atâtea personalităţi celebre ale cinematografiei mondiale, artişti de renume internaţional precum Orson Wells, Laurence Harvey, Elisabeth Taylor, Richard Barton, Richard Jhonson, Kirk Douglas, Charlton Heston, Steven Spielberg şi mulţi alţii?

Dacă regizorul român ar fi fost netalentat, aşa cum îl consideră cei lipsiţi de respect uman şi moral, cum se explică faptul că filmele regizorului, scenaristului şi actorului Sergiu Nicolaescu fac parte din programul de studiu al Universitaţii de Artă Cinematografică Southern California din Los Angeles?

Iată trei argumente în favoarea valorii filmelor lui Sergiu Nicolaescu. Să fie oare adevărat că marilor personalităţi ale neamului li se recunoaşte valoarea în afara graniţelor patriei? Am putea da multe exemple în acest sens, dar e suficient să amintim de Brâncuşi, Cioran şi Eliade.

Din motive asupra cărora nu merită să ne oprim acum, unii nu vor să accepte adevărul. Sergiu Nicolaescu a făcut ceea ce nu au avut curajul să facă mulţi aşa zişi “nedreptăţiţi ai soartei” sau observatori pasivi ai sistemului ceauşist. El s-a folosit de toate mijloacele precum eroul lui Spielberg din Schindler’s List care a servit armata germană pentru a salva mii de evrei de la crematoriu. Sergiu Nicolaescu a salvat poporul român de la amorţirea în care îl antrenase comunismul bolşevic. Filmele sale au readus în mintea şi sufletul românilor episoade importante din istoria neamului, le-au reamintit originile şi credinţa strămoşească, i-au făcut mândri de înantaşii lor. Puterea imaginilor i-a trezit pe români, le-a dat motive de bucurie şi speranţă, şi i-a făcut din nou să viseze liberi la o schimbare benefică pentru ei şi urmaşii lor: le-a ridicat tuturor frunţile din pământ spre cer.

Dacă cele 60 de filme nu ar exista poporul român ar fi mult mai sărac. În Australia, filmele lui au rulat în ultimii treizeci şi trei de ani pe toate canalele de televiziune şi în cinematografele închiriate de comunitatea română de sute de ori. Mihai Viteazul a fost prezentat pe canalul 9TV de 30 de ori, ca sa nu mai vorbim de China şi alte ţări unde filmele româneşti erau foarte populare.

Istoria a dovedit de-a lungul timpurilor că artiştii, oricine ar fi ei, incluzând nume precum Steven Spielberg, Sergei Eisenstein or Sergiu Nicolaescu, au trebuit să colaboreze cu sistemul pentru a supravieţui.

Aşadar, nimeni nu este perfect în lumea asta. Cei care vă grăbiţi să demolaţi munca artiştilor model care prin credinţa în trăinicia neamului românesc au dovedit că pot fi deschise culoare de lumină spre rădăcinile neamului, reflectaţi asupra propriilor gânduri, sentimente şi acţiuni. Cercetaţi-vă pe voi înşivă şi lasaţi-i titanului filmului românesc, Sergiu Nicolaescu, măcar cele şase săptămâni creştineşti să se odihnească în pace.

Mai mult ca oricând îmi revin în minte cuvintele înţeleptului general chinez Sun Tzu: "Nici o ţară nu poate fi cucerită fără complicitate din interior". Dacă este un adevăr, este trist şi trebuie făcut ceva pentru a ne salva.

Să nu ne mai urâm semenii pentru că ne distrugem neamul şi acesta este un mare păcat.

Să-i apreciem cum se cuvine, să-i iubim, să le continuăm opera şi mai ales să le cinstim memoria!

Ben Todică, Cineast, Australia

***

Versiune in care emotiile autorului energizeaza ideile

Sporească iubirea pentru valorile neamului!

Odinnească-se în pace!

Parcă intuind moartea marelui regizor Sergiu Nicolaescu, Steven Spielberg îşi începe filmul LINCOLN, cu scena luptei din mlaştină a filmului Mihai Viteazul, ca un semn de respect, tribut adus talentului său.

Filmul Mihai Viteazul, clasificat din răutate sau din lipsă de profesonalism, ca fiind un film comunist. Este regretabil că generaţiile actuale de cineaşti minimalizează sau ascund sub obroc valoarea artistică a filmelor talentatului regizor. De asemenea, unii critici de film interpretează distorsionat mesajul filmelor sale. Milioanele de spectatori din ţară, dar şi din străinătate sunt jigniţi de aceste aprecieri insidioase. Firesc, ne punem o simplă întrebare: De ce o fi vrut să colaboreze cu regizorul Nicolaescu atâtea nume grele ale cinematografiei mondiale, mari artişti de renume internaţional ca: Orson Wells, Laurence Harvey, Elisabeth Taylor, Richard Barton, Richard Jhonson, Kirk Douglas, Charlton Heston, Steven Spielberg şi mulţi alţii?

Mai mult decât atât. Dacă regizorul român ar fi fost o nulitate aşa cum îl beştelesc cei care nu au cel mai mic respect uman, moral pentru întreaga sa trudă şi producţiile sale filmografice, autentice comori cultural-artistice ale acestui popor şi nici un respect creştinesc măcar pentru funeraliile sale, cum se explică faptul că filmul regizorului, scenaristului şi actorului Sergiu Nicolaescu face parte din programa de studiu a USC School of Cinematic Arts, Los Angeles (a cărei cladire poartă numele lui Steven Spielberg) din cadrul Univrsitatii Califoniei de Sud?

Am punctat doar trei argumente cu privirea la recunoaşterea valorii filmelor lui Sergiu Nicolaescu. Să fie oare adevărat că marilor personalităţi ale neamului li se recunoaşte valoarea în afara graniţelor patriei? Am putea da multe exemple în acest sens, dar e suficient să amintim de: Brâncuşi, Cioran, Eliade...

Poate unii, din diverse motive, dar nu merită să ne oprim asupra lor acum, nu vor să accepte adevărul. Sergiu Nicolaescu a făcut ceea ce nu au avut curajul să facă mulţi aşa zişi “nedreptăţiţi ai soartei” sistemului ceauşist, stând pasivi la cele ce se întâmplau în jur. El a folosit toate mijloacele la fel ca şi Oskar Schindler,  eroul lui Spielberg din filmul ”Schindler’s List”, pentru  care nu a contat că fabrica gamele şi furculiţe pentru armata germană ca să salveze mii de evrei de la crematoriu. Sergiu Nicolaescu a salvat poporul român de la amorţirea în care îl băgase comunismul bolşevic. Prin filmele sale a readus în mintea şi sufletul românilor fragmente importante ale istoriei neamului, le-a reamintit de unde ne tragem şi care le este credinţa strămoşească, i-a făcut mândri de înantaşii lor. I-a trezit pe români, le-a dat motive de bucurie, le-a dat speranţă şi i-a făcut din nou să viseze liberi la o schimbare benefică pentru ei şi urmaşi. Tuturor le-a ridicat frunţile din pâmânt către cer.

Aş îndrăzni să spun că, dacă cele 60 de filme nu ar exista, poporul român ar fi mult mai sărac. Numai aici în Australia filmele lui au rulat în cei treizeci şi trei de ani, trăiţi de mine aici, pe toate canalele de televiziune şi în cinematografele închiriate de comunitatea română poate de sute de ori. Numai pe Mihai Viteazul l-am văzut pe canalul 9TV, de 30 de ori. Nu mai vorbesc de China unde filmele româneşti erau foarte populare, dar şi în celelalte ţări ale lumii.

În toate regimurile timpurilor, istoria a dovedit că toţi artiştii au trebuit să colaboreze cu sistemul, dacă au vrut să supravieţuiască. Oricine ar fi ei Steven Spielberg, Sergei Eisenstein or Sergiu Nicolaescu.

Aşadar, nu e nimeni perfect în lumea asta. Cei care vă grăbiţi în a demola munca celor care pot fi modele demne de urmat, care au dovedit fără tăgadă că prin determinare şi pasiune pot fi deschise culoare de lumină spre rădăcinile neamului şi, care au crezut în steaua dăinuirii neamului acesta românesc, încercaţi să mai reflectaţi asupra propriilor gânduri, sentimente şi acţiuni. Cercetaţi-vă pe voi înşivă şi lasaţi-i titanului filmului românesc, Sergiu Nicolaescu măcar cele şase săptămâni creştineşti să se odihnească în pace.

Mai mult ca oricând mă încearcă gândul de a crede în adevărul celor spuse de înţeleptul chinez Sun Tzu: "Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior". Dacă este aşa, este trist şi trebuie făcut ceva pentru a ne salva.

Să nu ne mai urâm semenii pentru că astfel ne distrugem neamul şi este mare păcat.

Să-i apreciem cum se cuvine, să-i iubim, să continuăm opera lor şi, mai ales, să-i lasăm în tihnă!

Respectandu-l pe el ne respectam pe noi.

***

Preluări în alte publicații:

Clipa, U.S.A.

iTeach

Melidonium

Mariana Gurza - blog

Rețeaua literară

Observatorul, Toronto, Canada

Radio Suflețel

***

Draga Ben,

Esti un SUFLET MARE. Te implici emotional si efectiv in marile probleme ale neamului. Constiinta de a apartine unui neam care merita cinstit si aparat in fata detractorilor iti da putere, energie si, de aici, bucuria de a trai frumos.

Sunt mandra te tine.

Domnul fie cu tine, cu mine si tot neamul romanesc.

Cu mult drag,

Vasilica

***

Iarna țese liniștită pânza vremii, iar în sufletele noastre ninge cu iertare, zăpezile uitării troienesc totul...

SA CRITICE STIU TOTI!

VALOROSI SUNT DOAR CEI CARE DAU SOLUTII!

EA-D

***

Multumesc Ben,

Ai mult curaj si bine faci ca te infrunti cu "muntii"...!

Sa lasam mortii sa-si desprinda sufletul din turp....

Cu bine,

Mariana

***

Draga Ben,

Cata rautate poate sa existe in fiinta omeneasca!!! Imi pare tare rau, dar acest articol al tau pune punctul pe ”i”. Este punct ochit, punct lovit! Daca vor sa recunoasca, nu oral sau in scris, macar in costiinta lor, daca o au si pe asta. Or fi si invidiosi pe tine, ca ai reusit sa faci acel filmulet, cine stie?

Cu prietenie,

Lucretia

Rețeaua literară

***

Cu speranta ca multi il vor citi si va vor da dreptate.

Cu aceeasi prietenie,

Puiu Popescu

Publicat cu placere domnule Ben Todica,

Observatorul, Toronto, Canada

***

Asa cum scrie cu amaraciune cineastul Ben Todica: “acest articol apare dupa publicarea micutei intalniri cu regizorul Sergiu Nicolaescu…am fost bombardat cu tot felul de gunoaie de la micutii sabotori ai neamului romanesc, din tara si strainatate incat nu m-am putut abtine sa nu le dau un raspuns”. 

Cineastul roman Ben Todica a fost nominalizat in 2007 ca “Australianul anului”. Cum isi permit unii sa-l desfiinteze necunoscandu-i activitatea, nu stiu. Domnule, noi din tara, mai citim printre randuri…Pe cei de-acasa ii cunoastem cu bune si rele, dar ii respectam si cand scriu bine ii citim. 

La noi, la romani, avem o vorba: “despre cei plecati, numai de bine”. Nu am inteles ura si inversunarea celor care ajung sa defaimeze cu atata rautate. Cine este cel care poate ridica  primul   piatra, domnilor? Sa va ierte Dumnezeu! In nimicnicia noastra nu avem sentimentul pioseniei, a dragostei fata de cei de langa noi? Ne-am dezumanizat? Oare a inceput lupta dintre noi? Doamne fereste! Dumnezeu sa ne lumineze mintea si sufletul! Sa avem iertare si sa ne rugam pentru cei orbiti de rautate. Doar Cel de sus este in masura a ne judeca dupa faptele, gandurile si vorbele noastre! “Omul este masura lucrurilor”…Oare mai avem “masura”? 

Asa cum spune Ben Todica: ” Viata e ceea ce construim in noi si in jurul nostru. E un proverb romanesc care il stiu de la tata: “Cum iti asterni asa dormi.” De ce multi isi doresc atat de mult MOCIRLA? De ce atat de multa uratenie in jur?” 

De ce…? Ma intreb si eu… 

Mariana Gurza

Radio Suflețel

***

Draga Ben,

Sunt mandra de DACUL care isi apara neamul cu "Armele culturale"!

E greu de strapuns cu argumente platosa "dizidentilor intarziati" sub care se ascund doar stereotipii (comunism, ceausism, colaborationism,...) si a caror arma este doar "injuratura".

CDS

***