Kim Sowol

Kim Sowol

azalee

Când neplăcându-ți felul meu te-ai duce

Fără o vorbă, m-aș resemna și eu

Cu drag la îndreptățita-ți plecare.

Voi smulge un braț de azalee Yaksan,

la Yong-Byun, le voi aduce

Să le presar pe drumul tău de ducă.

Pas după pas în calea ta

Pășește blând și gingaș

pe risipitele flori.

Când neplăcându-ți felul meu te-ai duce,

Nicicând vre-o lacrimă nu-mi pice

Nici întru palida-mi moarte.

***

demult într-un vis

ninge afară – doar ninge.

doar lumina lunii trece prin geam.

doar femeia apropiindu-se cu amurgul

îmi intră în vis – să mă țină, să stea.

ea a venit și a plecat

O stea taie cerul – numai o stea.

un singur punct de lumină lucește, numai unul,

doar în crăpătura geamului

și numai în zorile mute.

***

mâini împreunate

o plimbare – doar noi doi -

lumina stelei e negrul nopții lin scufundându-se -

uite: luna șerpuie printre arbori -

noi pășim conversând pe unde vântul se stârnește -

străzile sunt tăcute, departe, vest -

e locul umbrelor mute, beznă parcă încinsă -

ud pâlpâind, ca roua în câmpuri de aproape -

noaptea se adâncește, cele patru cardinale se alină -

uite: luna șerpuie printre ramuri -

tocmai aici, niciun cuvânt, niciun pas -

stăm pierduți pe stradă, ochi închiși, față la față -

lumina stelei e negrul nopții crăpându-se -

în depărtare luna apune, vine ziua,

cloputul tău de munte sună zorii.

***

una care a venit

de cum îmbătrânii

neieșind la lumină,

ascunzându-mă în vise -

ea veni iar.

fața i-era rumenă, ca înainte,

degetele i-erau lungi și subțiri,

și-mi stătea în brațe ca totdeauna,

calmă și nemișcată.

între noi este doar tăcere.

deodată se ridică

precum sunetul fâlfâindelor aripi de păsări,

și o zbârlită trezvie de sine

îi ia locul.

în strălucirea zilei

rămân cu greșelile mele.

oricine de pe stradă – chiar tu -

poate fi ea.

***

marea

unde e marea

cu pulsul undelor crescând, căzând, umflându-se -

în timp ce algele se înroșesc?

unde e marea

cu pescarii tolăniți în bărcile lor -

murmurând cântece de iubire și noroc?

unde e marea

cu cerurile murind blând la chindie -

cobalt din sur din rece întuneric?

unde e marea

cu păsări călătoare durându-și stoluri -

mai vaste cu cât se topesc în depărtări?

unde e marea

de-aș trece-o fără niciun gând -

marea ultimă fără uscat în partea cealaltă?

Versiuni de George Anca

***

Kim Sowol (1902 – 1934), poetul național al Coreei. Singura carte publicată în timpul vieții, Azalee, a apărut în 1925

***

Mihai Eminescu und So-Wól Kim / Song-Ki Kim

Kim, Song-Kim (författare)

ISBN 3-89085-118-5

Pfaffenweiler : Centaurus-Verlagsgesellschaft, 1986

Tyska 230 s.

Serie: Reihe Sprach- und Literaturwissenschaft, 0177-2821 ; 11

BokAvhandling(Diss Freiburg i. Br. : Albert-Ludwigs-Universität, 1985)

***

Eminescu – dor, young, suntet, So Wol – han, yin, liniște (Sub clopot, Majadahonda, 1998, p. 211; Mantra Eminescu, Bibliotheca, 2011, p.36 – de George Anca)