Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie – Mihai Eminescu

 (Familia,1867)

  

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Romanie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vunu-n cupe, spumegând pocalul,

Daca fiii-ţi mândri aste la nutresc;

Căci rămâne stânca, deşi moare valul,

Dulce Românie, asta ţi-o doesc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge duşman fumegând,

Şi deasupra idrei fluture ca vântul

Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricolore,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Când s-aprinde sacru candida-I vâlvoare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul depace,

Pe altarul Vestei tainic surâzand,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Când cu lampa-I zboară lumea luminând,

El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strange-n braţe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mama cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa in vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ti-o doresc!

(Eminescu - Poezii, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1969)

Biblioteca “Mihai Eminescu” - Australia

Ioan Miclău