Daniela Popa – Pustiire

Pustiire

Mă uit pe geam, e soare, rouă,

În casa-mi de copil privesc.

Mă uit în suflet, veşnic plouă,

Şi amintiri mă năpădesc.

Şi era viaţă, era suflet,

Când tu mămică ne-aşteptai

Şi era poftă, era zâmbet

Şi multe vorbe ne spuneai.

E gol, e rece, e pustiu,

Mă doare gândul şi-amintirea,

Mă cucereşte lacrima

Şi îmi inundă inima.

Privesc şi mă priveşti,

Vorbesc dar tu nu vorbeşti,

Îţi simt mirosul din plete

Deşi eşti doar o poză pe perete.