MOLIA SI RUGINA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Aici pe
pamânt, într-o lume a desertaciunilor, într-o lume desfrânata si pacatoasa,
„moliile” si „rugina”, cele vazute numai cu gândul, „sapa” si „fura” comoara
sufletului (Matei 6, 19). Care este remediul cel mai sigur împotriva acestei
continue degradari prin pacat, împotriva moliilor si ruginei spirituale?
Rugaciuni de iertarea pacatelor si credinta. Credinta da viata, învie sufletul
istovit si ademenit de pofte, stârpeste moliile si rugina gândurilor pacatoase.
Ea le este lor bici pedepsitor, iar noua izvor de putere, de viata, de
mântuire. Slava Domnului pentru toate! Rugaciunea ne apara si ne izbaveste de
pacat. Credinta face casa buna cu rugaciunea, fiindca prin rugaciune traim
împreuna cu Domnul, care le-a fagaduit celor ce cer cu credinta toate
bunatatile: „Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va
deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla si celui care bate i se va
deschide” (Matei 7, 7-8). Slava cuvintelor Tale cuprinzatoare a tot adevarul,
Doamne! Da tuturor celor care îti cer prin mine, nevrednicul, bunatati
felurite, cele pe care si le doreste inima lor! Amin, asa sa fie!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 48
PAJISTEA NADEJDII
Sfantul Teofan Zavoratul
Bunule
Iubitor de oameni! Daca peste iarba, peste flori, peste toata verdeata se
revarsa harul Tau cu îmbelsugare când vine vremea, cu atât mai mult îi vei
darui robului Tau ceea ce cere în rugaciune.
Caci, iata,
vazduhul se limpezeste si pasarile cu felurimi de glasuri cânta slava marii
Tale întelepciuni; iata, întreg pamântul se învesmânteaza în haina de flori
pestrite, tesuta fara mâini omenesti, se veseleste si praznuieste.
Stropeste si
inima mea cu roua harului Tau, Bunule Iubitor de oameni! Pamântul semanat nu
poate sa odrasleasca daca nu cade belsug de ploaie: fara harul Tau, nici inima
mea nu poate sa odrasleasca cele bineplacute Tie si sa aduca roada dreptatii.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 32-33
MOLIPSIREA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Prin
structura lor duhovniceasca, patimile sunt molipsitoare. Iata, de pilda,
rautatea neexprimata în cuvinte, care n-a apucat sa treaca la fapte, care
ramâne ascunsa în inimi si se reflecta într-o mica masura pe fata si în ochi.
Chiar si numai prin aceasta, ea se transmite sufletului celui pe care îl uraste
si poate fi observata si de altii. Când ma tulbura o patima, tulburarea mea
face sa vibreze si inima altuia, se creeaza un fel de flux afectiv, un curent
impur care pleaca dintr-un anumit recipient sufletesc spre altul. Iar daca
stârpesti patima rea pe care o ai fata de aproapele, se va stârpi si în
sufletul aceluia. Te vei linisti, va veti gasi linistea amândoi. Ce strânsa
legatura exista între suflete! Cât de adevarate sunt cuvintele Apostolului: „Unul
altuia suntem madulare”! (Efeseni 4, 35) Sau: „Un trup suntem , cei multi” (1
Corinteni 10, 17); „Si a facut dintr-un sânge tot neamul omenesc” (Faptele
Apostolilor 17, 26). Iata de ce porunca dumnezeiasca ne cere: „Sa iubesti pe
aproapele tau ca pe tine însuti” (Matei 22, 39).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 90
HOTARUL VESNICIEI
Arhimandritul Sofronie Saharov
Fiecare
dintre noi va fi adus cândva la hotarul dintre timp si vesnicie. Ajungând la
acest hotar spiritual, va trebui sa ne hotarâm viitorul în lumea ce se afla
înaintea noastra si sa ne hotarâm daca suntem sau nu împreuna cu Hristos, întru
asemanarea Lui, sau sa ne departam de El. Odata facuta pentru vecie, alegerea –
de a ne identifica cu Hristos sau de a Îl refuza – prin vointa noastra libera,
timpul nu va mai functiona pentru noi.
Arhimandritul Sofronie Saharov,
Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr.,
Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 12
RAMURA USCATA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi într-un
pom o ramura ce s-a uscat din pricina ca n-a mai avut în sine seva care-i tinea
viata. Pricepe de aici ca întocmai ca o ramura uscata este acel crestin care nu
are o credinta vie, a carei viata se vadeste prin dragoste si prin celelalte
roade ale sale. Unul ca acesta prin nimic nu e legat de Hristos, Care este
„vita cea adevarata” (Ioan 15, 1) si nici de crestinii cei neprefacuti, care
sunt duhovnicestile „madulare ale trupului Sau” (Efeseni 5, 30). Înstrainat va
fi el de nadejdea vietii celei vesnice atâta vreme cât va ramâne asa cum se
gaseste. Pe unul ca el îl înspaimânta Dumnezeu cu Judecata Sa: „Iata, securea
sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face roada buna se taie si se
arunca în foc” (Matei 3, 10). Aceasta întâmplare si cugetarea asupra ei te
povatuieste, crestine, sa te cercetezi pentru a vedea daca ai si tu credinta
care se arata prin roadele sale, adica prin faptele cele bune.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 117
TOT SAU NIMIC
Sfantul Ioan din Kronstadt
Spune-ti în
inima, din toata… inima: „Domnul înseamna pentru mine totul; eu singur sunt un
nimeni, neputincios, nimic nu pot face”. „Fara Mine nu puteti face nimic” (Ioan
15, 5) – spune Însusi Domnul – „Eu fiind Acela ce poate face totul si cu
prisosinta pentru voi”. Convinge-te ca este asa în fiecare minut al vietii în
inima ta si nu pregeta sa alergi pentru orice lucru la Domnul, sperând sa obtii
de la El toate cele bune si de folos, pentru mântuire si chiar pentru viata
vremelnica de-acum.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 175
KITSCH-UL LAUNTRIC AL
SATULULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Nu te bucura
atunci când, îndestulându-te cu mâncaruri si bauturi alese si placute, fata îti
radiaza satisfactie, fiindca chipul launtric al sufletului îti este în clipa
aceea hidos, ca de mort. Ti se potrivesc cuvintele Mântuitorului, Care zice:
„Semanati cu mormintele cele varuite, care pe dinafara se arata frumoase,
înauntru însa sunt pline de oase de mort si de toata necuratia” (Matei 23, 27),
adica de fatarnicie si de faradelege.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 183-184
CRUCEA LUI HRISTOS
Sf. Ioan de Kronstadt
Crucea este
în Hristos si Hristos este pe Cruce. Crucea închipuie pe Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, rastignit si de aceea de semnul Crucii si chiar de umbra ei se
înfricoseaza demonii, ca semn al lui Hristos Însusi, ca însasi umbra Celui
rastignit. De aceea, introducerea Crucii în apa pentru sfintirea acesteia este
un lucru deosebit de important; apa capata puteri vindecatoare si de izgonire a
demonilor.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 302
POARTA SI USA
Sfantul Nicolae Velimirovici
Acestea sunt
de asemenea simboluri ale lui Hristos, dupa însesi cuvintele Lui: „Eu sunt usa:
de va intra cineva prin Mine, se va mântui” (Ioan 10, 9). Pe nici o alta cale
nu este cu putinta sa intri în Împaratia Cerurilor. Însa „poarta” este strâmta,
tot dupa cuvintele Mântuitorului Hristos. Pentru ce este strâmta? Pentru ca
omul sa se strecoare prin ea cu greutate, caci trebuie sa se lepede de sine; la
fel cum sarpele îsi da jos pielea, chipul naturii lui, tot astfel si omul cel
vechi; altfel el nu va intra în Rai.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 55-56
CHEIA COMORII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Credinta
este cheia de la comoara lui Dumnezeu. Ea se poate afla într-o inima simpla,
buna, iubitoare. „De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede” (Marcu
9, 23). Credinta este vorbire duhovniceasca; cu cât i se dezleaga mai usor
limba, cu atât mai bogat tâsnesc din ea izvoare dumnezeiesti. Când ea se
exprima liber, întocmai ca vorbirea obisnuita, nu va fi afectata de neîncredere
si necredinta. Daca te lasi cuprins de necredinta, comoara bunatatilor
dumnezeiesti ramâne zavorâta pentru tine. Cu cât crezi mai tare în
atotputernicia lui Dumnezeu si îti deschizi mai mult inima, cu atât mai
înduratoare ti se va deschide si tie inima lui Dumnezeu. „Toate câte cereti,
rugându-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea” (Marcu 11, 24).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 149
CINE IL POATE FACE
FERICIT PE OM?
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Pentru o
faptura întelegatoare (rationala) nu este bun care o poate face fericita, în
afara de Dumnezeu, caci binele fiintei zidite din nimic vine nu de la ea
însasi, ci de la Cel care a zidit-o. În unire cu El, este fericita; despartita
de El, e nefericita.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 92.
CALDURA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca de
la caldura unele lucruri se înmoaie si se topesc – cum ar fi ceara, untura,
untul si celelalte asemenea –, pe când altele se întaresc sau se usuca – cum se
întâmpla cu lutul, lemnul, iarba si asa mai departe. În acest chip, felurimea
lucrarilor ce se petrec din pricina caldurii tine de acele lucruri care o
primesc, si nu de caldura în sine, caci ea pe toate deopotriva le încalzeste,
atât pe unele, cât si pe celelalte. Asemenea si oamenii: prin caldura bunatatii
si a îndelungii rabdari a Domnului, unii se înmoaie, se încalzesc, se umilesc
si se smeresc întru pocainta si întru „întristarea cea dupa Dumnezeu” (2
Corinteni 7, 10), iar altii se învârtoseaza si tot mai mult se întaresc în cele
rele. Catre acestia Apostolul graieste asa: „O, omule! Sau dispretui esti tu
bogatia bunatatii Lui si a îngaduintei si a îndelungii Lui rabdari, nestiind ca
bunatatea lui Dumnezeu te duce la pocainta? Dar dupa învârtosarea ta si dupa
inima ta nepocaita îti aduni mânie în ziua mâniei si a descoperirii dreptei
Judecati a lui Dumnezeu” (Romani 2, 1, 4-5). O astfel de felurime a lucrarii ce
se petrece în inimi nu este izvodita de bunatatea lui Dumnezeu, ci de inima
omeneasca ce se foloseste întru cele rele de blândetea Domnului si nu voieste a
se cai, pe când bunatatea Sa pe toti deopotriva îi îndeamna spre pocainta.
Astfel s-a învârtosat si Faraon care, desi a vazut atâtea minuni facute de
Dumnezeu, tot nu s-a îndreptat, ci a pierit. Asemenea se împietresc si astazi
multi – cei care-si lasa pocainta de pe-o zi pe alta –, însa moartea îi rapeste
atunci când ei nu se asteapta si îi trimite în veac ul celalalt fara nadejdea
mântuirii. Din aceasta înveti, crestine, sa nu amâni pocainta ta, ci
sculându-te, îndata sa te îndreptezi si sa te caiesti, urmând îndemnul
Sfântului Duh: „Astazi de veti auzi glasul Lui, nu va învârtosati inimile
voastre” (Psalmul 94, 7-8).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 106.
Dangătul clopotului
Sf. Ioan de Kronstads
Dangatul
clopotului este chemare la vorbirea cu Dumnezeu, venirea copiilor la Tatal,
semnalul de înfatisare înaintea Lui.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 456
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu