marți, 1 decembrie 2020

MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - DOAR O VORBĂ......!

 



MOLIA SI RUGINA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Aici pe pamânt, într-o lume a desertaciunilor, într-o lume desfrânata si pacatoasa, „moliile” si „rugina”, cele vazute numai cu gândul, „sapa” si „fura” comoara sufletului (Matei 6, 19). Care este remediul cel mai sigur împotriva acestei continue degradari prin pacat, împotriva moliilor si ruginei spirituale? Rugaciuni de iertarea pacatelor si credinta. Credinta da viata, învie sufletul istovit si ademenit de pofte, stârpeste moliile si rugina gândurilor pacatoase. Ea le este lor bici pedepsitor, iar noua izvor de putere, de viata, de mântuire. Slava Domnului pentru toate! Rugaciunea ne apara si ne izbaveste de pacat. Credinta face casa buna cu rugaciunea, fiindca prin rugaciune traim împreuna cu Domnul, care le-a fagaduit celor ce cer cu credinta toate bunatatile: „Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla si celui care bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8). Slava cuvintelor Tale cuprinzatoare a tot adevarul, Doamne! Da tuturor celor care îti cer prin mine, nevrednicul, bunatati felurite, cele pe care si le doreste inima lor! Amin, asa sa fie!

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 48

 

 

PAJISTEA NADEJDII

Sfantul Teofan Zavoratul

 

 

Bunule Iubitor de oameni! Daca peste iarba, peste flori, peste toata verdeata se revarsa harul Tau cu îmbelsugare când vine vremea, cu atât mai mult îi vei darui robului Tau ceea ce cere în rugaciune.

 

Caci, iata, vazduhul se limpezeste si pasarile cu felurimi de glasuri cânta slava marii Tale întelepciuni; iata, întreg pamântul se învesmânteaza în haina de flori pestrite, tesuta fara mâini omenesti, se veseleste si praznuieste.

 

Stropeste si inima mea cu roua harului Tau, Bunule Iubitor de oameni! Pamântul semanat nu poate sa odrasleasca daca nu cade belsug de ploaie: fara harul Tau, nici inima mea nu poate sa odrasleasca cele bineplacute Tie si sa aduca roada dreptatii.

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 32-33

 



MOLIPSIREA

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Prin structura lor duhovniceasca, patimile sunt molipsitoare. Iata, de pilda, rautatea neexprimata în cuvinte, care n-a apucat sa treaca la fapte, care ramâne ascunsa în inimi si se reflecta într-o mica masura pe fata si în ochi. Chiar si numai prin aceasta, ea se transmite sufletului celui pe care îl uraste si poate fi observata si de altii. Când ma tulbura o patima, tulburarea mea face sa vibreze si inima altuia, se creeaza un fel de flux afectiv, un curent impur care pleaca dintr-un anumit recipient sufletesc spre altul. Iar daca stârpesti patima rea pe care o ai fata de aproapele, se va stârpi si în sufletul aceluia. Te vei linisti, va veti gasi linistea amândoi. Ce strânsa legatura exista între suflete! Cât de adevarate sunt cuvintele Apostolului: „Unul altuia suntem madulare”! (Efeseni 4, 35) Sau: „Un trup suntem , cei multi” (1 Corinteni 10, 17); „Si a facut dintr-un sânge tot neamul omenesc” (Faptele Apostolilor 17, 26). Iata de ce porunca dumnezeiasca ne cere: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Matei 22, 39).

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 90

 

 

HOTARUL VESNICIEI

Arhimandritul Sofronie Saharov

 

 

Fiecare dintre noi va fi adus cândva la hotarul dintre timp si vesnicie. Ajungând la acest hotar spiritual, va trebui sa ne hotarâm viitorul în lumea ce se afla înaintea noastra si sa ne hotarâm daca suntem sau nu împreuna cu Hristos, întru asemanarea Lui, sau sa ne departam de El. Odata facuta pentru vecie, alegerea – de a ne identifica cu Hristos sau de a Îl refuza – prin vointa noastra libera, timpul nu va mai functiona pentru noi.

 

Arhimandritul Sofronie Saharov, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 12



RAMURA USCATA

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi într-un pom o ramura ce s-a uscat din pricina ca n-a mai avut în sine seva care-i tinea viata. Pricepe de aici ca întocmai ca o ramura uscata este acel crestin care nu are o credinta vie, a carei viata se vadeste prin dragoste si prin celelalte roade ale sale. Unul ca acesta prin nimic nu e legat de Hristos, Care este „vita cea adevarata” (Ioan 15, 1) si nici de crestinii cei neprefacuti, care sunt duhovnicestile „madulare ale trupului Sau” (Efeseni 5, 30). Înstrainat va fi el de nadejdea vietii celei vesnice atâta vreme cât va ramâne asa cum se gaseste. Pe unul ca el îl înspaimânta Dumnezeu cu Judecata Sa: „Iata, securea sta la radacina pomilor si tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca în foc” (Matei 3, 10). Aceasta întâmplare si cugetarea asupra ei te povatuieste, crestine, sa te cercetezi pentru a vedea daca ai si tu credinta care se arata prin roadele sale, adica prin faptele cele bune.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 117



TOT SAU NIMIC

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Spune-ti în inima, din toata… inima: „Domnul înseamna pentru mine totul; eu singur sunt un nimeni, neputincios, nimic nu pot face”. „Fara Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15, 5) – spune Însusi Domnul – „Eu fiind Acela ce poate face totul si cu prisosinta pentru voi”. Convinge-te ca este asa în fiecare minut al vietii în inima ta si nu pregeta sa alergi pentru orice lucru la Domnul, sperând sa obtii de la El toate cele bune si de folos, pentru mântuire si chiar pentru viata vremelnica de-acum.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 175

 

 

KITSCH-UL LAUNTRIC AL SATULULUI

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Nu te bucura atunci când, îndestulându-te cu mâncaruri si bauturi alese si placute, fata îti radiaza satisfactie, fiindca chipul launtric al sufletului îti este în clipa aceea hidos, ca de mort. Ti se potrivesc cuvintele Mântuitorului, Care zice: „Semanati cu mormintele cele varuite, care pe dinafara se arata frumoase, înauntru însa sunt pline de oase de mort si de toata necuratia” (Matei 23, 27), adica de fatarnicie si de faradelege.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 183-184

 


CRUCEA LUI HRISTOS

Sf. Ioan de Kronstadt

 

 

Crucea este în Hristos si Hristos este pe Cruce. Crucea închipuie pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, rastignit si de aceea de semnul Crucii si chiar de umbra ei se înfricoseaza demonii, ca semn al lui Hristos Însusi, ca însasi umbra Celui rastignit. De aceea, introducerea Crucii în apa pentru sfintirea acesteia este un lucru deosebit de important; apa capata puteri vindecatoare si de izgonire a demonilor.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 302



POARTA SI USA

Sfantul Nicolae Velimirovici

 

 

Acestea sunt de asemenea simboluri ale lui Hristos, dupa însesi cuvintele Lui: „Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui” (Ioan 10, 9). Pe nici o alta cale nu este cu putinta sa intri în Împaratia Cerurilor. Însa „poarta” este strâmta, tot dupa cuvintele Mântuitorului Hristos. Pentru ce este strâmta? Pentru ca omul sa se strecoare prin ea cu greutate, caci trebuie sa se lepede de sine; la fel cum sarpele îsi da jos pielea, chipul naturii lui, tot astfel si omul cel vechi; altfel el nu va intra în Rai.

 

Sfantul Nicolae Velimirovici, Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009, p. 55-56

 

 

CHEIA COMORII

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

Credinta este cheia de la comoara lui Dumnezeu. Ea se poate afla într-o inima simpla, buna, iubitoare. „De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede” (Marcu 9, 23). Credinta este vorbire duhovniceasca; cu cât i se dezleaga mai usor limba, cu atât mai bogat tâsnesc din ea izvoare dumnezeiesti. Când ea se exprima liber, întocmai ca vorbirea obisnuita, nu va fi afectata de neîncredere si necredinta. Daca te lasi cuprins de necredinta, comoara bunatatilor dumnezeiesti ramâne zavorâta pentru tine. Cu cât crezi mai tare în atotputernicia lui Dumnezeu si îti deschizi mai mult inima, cu atât mai înduratoare ti se va deschide si tie inima lui Dumnezeu. „Toate câte cereti, rugându-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea” (Marcu 11, 24).

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 149



CINE IL POATE FACE FERICIT PE OM?

Cuviosul Bonifatie de la Teofania

 

 

Pentru o faptura întelegatoare (rationala) nu este bun care o poate face fericita, în afara de Dumnezeu, caci binele fiintei zidite din nimic vine nu de la ea însasi, ci de la Cel care a zidit-o. În unire cu El, este fericita; despartita de El, e nefericita.

 

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 92.

 

 

CALDURA

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

Vezi ca de la caldura unele lucruri se înmoaie si se topesc – cum ar fi ceara, untura, untul si celelalte asemenea –, pe când altele se întaresc sau se usuca – cum se întâmpla cu lutul, lemnul, iarba si asa mai departe. În acest chip, felurimea lucrarilor ce se petrec din pricina caldurii tine de acele lucruri care o primesc, si nu de caldura în sine, caci ea pe toate deopotriva le încalzeste, atât pe unele, cât si pe celelalte. Asemenea si oamenii: prin caldura bunatatii si a îndelungii rabdari a Domnului, unii se înmoaie, se încalzesc, se umilesc si se smeresc întru pocainta si întru „întristarea cea dupa Dumnezeu” (2 Corinteni 7, 10), iar altii se învârtoseaza si tot mai mult se întaresc în cele rele. Catre acestia Apostolul graieste asa: „O, omule! Sau dispretui esti tu bogatia bunatatii Lui si a îngaduintei si a îndelungii Lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te duce la pocainta? Dar dupa învârtosarea ta si dupa inima ta nepocaita îti aduni mânie în ziua mâniei si a descoperirii dreptei Judecati a lui Dumnezeu” (Romani 2, 1, 4-5). O astfel de felurime a lucrarii ce se petrece în inimi nu este izvodita de bunatatea lui Dumnezeu, ci de inima omeneasca ce se foloseste întru cele rele de blândetea Domnului si nu voieste a se cai, pe când bunatatea Sa pe toti deopotriva îi îndeamna spre pocainta. Astfel s-a învârtosat si Faraon care, desi a vazut atâtea minuni facute de Dumnezeu, tot nu s-a îndreptat, ci a pierit. Asemenea se împietresc si astazi multi – cei care-si lasa pocainta de pe-o zi pe alta –, însa moartea îi rapeste atunci când ei nu se asteapta si îi trimite în veac ul celalalt fara nadejdea mântuirii. Din aceasta înveti, crestine, sa nu amâni pocainta ta, ci sculându-te, îndata sa te îndreptezi si sa te caiesti, urmând îndemnul Sfântului Duh: „Astazi de veti auzi glasul Lui, nu va învârtosati inimile voastre” (Psalmul 94, 7-8).

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 106.

 

 

 

Dangătul clopotului

Sf. Ioan de Kronstads

 

 

Dangatul clopotului este chemare la vorbirea cu Dumnezeu, venirea copiilor la Tatal, semnalul de înfatisare înaintea Lui.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 456








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu