Război la Marea Neagră ?
Petru Romoşan
10 Februarie 2021
Situaţia
economică şi politică din S.U.A. la începutul de mandat Joe Biden nu e deloc
fericită. Pe lângă criza economică, agravată mai ales în statele albastre
(democrate) de severitatea unor lockdown-uri dictate politic local, noua
Administraţie Biden dă semne că are dificultăţi să se instaleze convingător, să
se impună tuturor americanilor, trumpişti sau progresişti, să genereze
încredere. America e ruptă în două, iar ordinele executive ale lui Joe Biden nu
fac decât să adâncească ruptura.
Răscoala
rasialistă, violenţele B.L.M. şi Antifa, presupus progresiste, s-au desfăşurat
anul trecut, ultimul an al mandatului lui Donald Trump, mai ales în statele
democrate şi au fost dezastruoase pentru economiile acelor state. Pericolul cel
mai mare în S.U.A. rămâne secesiunea unor state republicane din Sud, conduse de
Texas, mergând până la un eventual război civil catastrofal. 300.000 de
contribuabili au părăsit New York-ul (democrat), mutându-se în state predominant
republicane, acelaşi lucru se întâmplă pe scară mare şi cu California, care e
abandonată de sute de mii de locuitori pentru Tennessee, Texas sau Florida,
state conservatoare, mai puţin lovite de noua propagandă L.G.B.T., care a
devenit ideologie dominantă (deşi nu reflectă decât problemele unui mic procent
dintre americani, sub 1 %), de neomarxism, de progresism, şi cu impozite mai
mici. O bună parte a producţiei cinematografice de la Hollywood s-a mutat deja
în Georgia, alt stat predominant republican.
Noua echipă
a lui Joe Biden de la Departamentul de Stat - cu Tony Blinken pe post de
secretar de stat (fost secretar adjunct în Administraţia Obama) şi Victoria
Nuland „F..k the EU !”, subsecretar cu probleme politice, la fel ca Bill Burns,
noul director C.I.A. (fost ambasador la Moscova şi secretar de stat adjunct
între 2014 şi 2016) - provine aproape în întregime din vechea Administraţie
Obama-Biden. De fapt, noua Administraţie Biden încearcă să reia lucrurile de
unde le-a lăsat Administraţia Obama-Biden în 2016, ca şi cum cei patru ani
Trump la Casa Albă nici n-ar fi existat.
Unul dintre
meritele scoase adesea în evidenţă ale preşedinţiei Trump e acela că nu a
început nici un nou război şi a adus multe trupe acasă. Joe Biden (sau Obama
sau Soros sau globaliştii) pare să fie mult mai pornit spre război. Ca în orice
imperiu, când lucrurile merg prost acasă, America îşi rezolvă problemele în
exterior. Biden şi noua (vechea) sa echipă şi-au stabilit deja adversarul
principal, care nu mai e China, cum era pentru preşedintele Donald Trump, ci
Rusia, iar lucrurile s-au pus deja în mişcare. Ucraina se pregăteşte de război
în Donbas. Adică foarte aproape de noi, la Marea Neagră. Volodimir Zelenski
(fost „comediant” de televiziune, preşedintele Ucrainei) a închis trei
importante posturi de televiziune independente ca să-şi asigure spatele, să le
astupe gura, şi a inspectat pe neaşteptate trupele din Republica Populară
Doneţk şi Republica Populară Lugansk.
Informaţiile
pe care le transmite corespondenta de război de limbă franceză specializată în
acest conflict, Christelle Néant, sunt dintre cele mai îngrijorătoare pentru
noi, românii din România şi din Republica Moldova: „E important să înţelegem că
Zelenski n-ar fi hotărât să închidă aceste canale de televiziune fără să fi
discutat cu Departamentul de Stat şi cu ambasadorii ţărilor din G7. Ceea ce
vedem acum înseamnă că războiul rece dintre Statele Unite şi Rusia intră într-o
fază caldă. Şi, din păcate, Ucraina, care e de mult o colonie americană, nu va
fi neutră în acest conflict, ci se va găsi pe linia frontului [...]”.
Dacă unii
cred că Zelenski ar putea fi tentat de opţiunea războinică în chip de
diversiune de la problemele interne ale populaţiei ucrainene (creşterea
costurilor pentru serviciile publice, gestiunea dezastruoasă a epidemiei de
coronavirus etc.), în realitate, nu el e cel care va decide. Cum Ucraina nu mai
e decât un stat-marionetă cu două capete (Statele Unite şi Marea Britanie),
Washingtonul şi Londra sunt cele care vor da, de fapt, undă verde pentru a
lansa ofensiva în Donbas ca să-şi rezolve propriile lor probleme interne şi a
putea să arate cu degetul către Rusia ca „agresor”, justificând astfel noi
sancţiuni, până şi oprirea proiectului Nord Stream 2 din partea ţărilor
europene vasale ale Statelor Unite.
Statele
Unite şi-au făcut un obicei istoric din a-şi rezolva problemele, fie ele
politice sau economice, cu un război. Declaraţiile lui Joe Biden arată fără
putinţă de tăgadă că Washingtonul a luat Rusia în cătare. Şi ce poate fi mai
bun decât un război prin procură în Donbas, trimiţând soldaţii ucraineni la
moarte pentru interese care nu sunt cele ale Ucrainei, ci ale Statelor Unite?
Pentru a şti când va reporni războiul din Donbas, nu va trebui să urmărim ce
face Ucraina (chiar dacă acţiunile lui Zelenski arată că Kievul se pregăteşte
pentru acest scenariu), ci evoluţia situaţiei din Statele Unite şi din Regatul
Unit. Dacă situaţia lor politică sau economică se deteriorează grav, atunci vor
da undă verde Ucrainei pentru un război prin procură împotriva Rusiei în
Donbas. Un război pe care îl vor duce fără să clipească până la ultimul soldat
ucrainean...”[1].
După
analistul Manlio Dinucci, redactorii raportului „N.A.T.O. 2030: United for a
New Era” au susţinut desfăşurarea de rachete nucleare S.U.A. în Europa.
Într-adevăr, lectura raportului îl confirmă pe Dinucci : „În perspectiva lui
2030, Rusia va rămâne, foarte probabil, principala ameninţare militară la
adresa Alianţei. [...] 4. NATO trebuie să-şi menţină capacităţile militare
convenţionale adecvate şi pe cele nucleare, şi să posede agilitate şi
flexibilitate pentru a face faţă agresiunii pe întreg teritoriul Alianţei,
inclusiv acolo unde forţele ruse sunt direct sau indirect active, mai ales pe
flancul estic al NATO. [...] 6. Conflictul din Ucraina trebuie să rămână sus pe
agenda NRC[2].
Cele trei
puncte nevralgice din perspectiva S.U.A. şi N.A.T.O. (din care facem şi noi
parte) care trebuie întărite cu arme nucleare de diferite mărimi sunt Marea
Chinei de Sud, Arctica şi Marea Neagră. Dar primul şi cel mai periculos
obiectiv pare a fi Marea Neagră, unde Ucraina se pregăteşte de război cu
Donbasul, în fapt, cu Rusia. Transporturile masive de armament greu şi de trupe
ucrainene în Donbas (vezi corespondenţele de pe teren ale Christellei Néant pe
youtube) nu anunţă decât războiul.
Sursele
deschise de informare sunt multiple. Schimbarea de paradigmă face ca războiul
atomic, considerat până mai ieri imposibil, să fie astăzi văzut ca posibil.
Pentru analiza crizelor regionale cu Rusia şi cu China, analiştii cercetează
declaraţiile Comandamentului Strategic American (STRATCOM): „Dat fiind că
STRATCOM este postul de comandă care supervizează arsenalul nuclear al
Washingtonului, comandanţii săi exagerează mereu riscul de război nuclear şi
cer mai mulţi bani pentru modernizarea stocului. Dar, odată cu prioritatea
acordată de Statele Unite „concurenţei cu marile puteri”, cu China şi cu Rusia,
şi odată cu prezenţa militară americană crescută în locuri precum Marea Chinei
de Sud, Arctica şi Marea Neagră creşte şi ameninţarea unui război nuclear” [3]
.
Analistul
Mike Adams atrage serios atenţia asupra unui mare pericol : „Cu Biden şi Austin
(Lloyd Austin este noul secretar de stat la Apărare, ministrul Apărării din
S.U.A. - n.n.) care plasează trupe la frontiera vestică a Rusiei şi încearcă să
provoace Rusia la conflict, Rusia nu are, poate, de ales şi trebuie să-şi
desfăşoare noua sa armă Mach 20 EMP (EMP, impuls electromagnetic - n.n.), care
ar putea arunca Statele Unite continentale într-o beznă aproape completă timp
de un an şi mai bine. O asemenea armă ar distruge aproape întreaga reţea
elecrtică, provocând cvaiinstantaneu căderea fiecărui oraş din America în haos
de masă şi moarte. Numai cei pregătiţi pentru o asemenea eventualitate ar
supravieţui, şi foarte puţine persoane sunt cu adevărat pregătite pentru un
scenariu de ruptură de reţea” [4] .
Apartenenţa
noastră la N.A.T.O. poate să devină o chestiune foarte serioasă, foarte gravă,
de viaţă şi de moarte. Nu există încă informaţii despre o implicare directă, pe
post de proxies, a României şi a Republicii Moldova într-un conflict apropiat
cu Rusia. Dar întărirea flancului estic al N.A.T.O., inclusiv cu arme nucleare,
are de ce să ne dea vertij, dureri de cap.
Aranjament
grafic - I.M.
-------------------------------------------------
[1]
„L’Ukraine prépare-t-elle une offensive selon le „scénario du Karabach” dans le
Donbass ?”,
https://lesmoutonsenrages.fr/2021/02/06/lukraine-prepare-t-elle-une-offensive-selon-le-scenario-du-karabakh-dans-le-donbass/ - 6
februarie 2021
[2]
NATO-Russia Council - n.n.)” („2030, l’avenir que nous prépare l’OTAN”,
voltairenet.org , 6.02.2021 ; „NATO 2030 : United for a New Era”, ndc.nato.int,
9.12.2020).
[3]
https://news.antiwar.com/2021/01/28/us-navy-sends-three-warships-into-black-sea-russia-deploys-missile-system/
- comentariu la articolul lui Mike Adams, „Comment survivre dans la vallée de
l’ombre de la mort”, leblogalupus.com, 9.02.2021.
[4]
Cassie B. - „Russia’s „super electromagnetic pulse” weapon could destroy US
grid, expert warns”,
https://www.naturalnews.com/2021-02-03-russias-super-electromagnetic-pulse-weapon-could-destroy-us-grid.html
- 3.02.2021 ; articolul foloseşte surse militare : strangesounds.org, militarytimes.com,
heritage.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu