Valentina Teclici – Mărțișor; Primăvara

Mărţişor

 

 

~*~

 

Aici soarele arde prin găurile de ozon.

1 martie.  Vara fierbinte

nu dă semne de plecare.

„E cea mai frumoasă vară

din ultimii 20 de ani!”, spun unii…

Acolo, la voi se topeşte zăpada

şi-nfloresc ghioceii.

Mulţi dintre cei născuţi aici

au văzut ghiocei doar în desene ori fotografii.

Semnificaţia mărţişorului?

Doar o tradiţie ca multe altele.

1 martie. Primesc mărţişoare virtuale

de la prieteni. Le sărut inima.

Răsucesc fir alb şi fir roşu

cu degetele memoriei.

1 martie, zi toridă.

Merg desculţă pe malul occeanului,

binecuvântată de apa sărată şi de azur.

Spuma oceanului pare un lan

de ghiocei fremătând.

Mă scald în ei şi-i prind franjuri în păr.

Simt o bucurie nebună.

Dansez în lanul de ghiocei

dans inocent, dans languros,

dans adânc, dans înalt,

dans roşu, dans alb.

În mine înfloreşte

o primăvară nebunatecă

înţeleasă doar de oceanul

pe care-l iubesc până la durere

şi care mă renaşte până la moarte.

(Napier, 2016)

 

 

Primavăra

 

~*~

De câte ori adie primăvara

în sufletul meu,

iubirea mă plouă cu muguri

şi tot ce ating are căldură magică.

Verdele urcă pe trepte de lumină

inundând ungherele uscate ale frunzelor

şi-ale viselor neîndrăznite.

Jocul ideilor, joc de copil,

fără reguli, frică şi limite.

Pe scena imaginaţiei orice devine posibil.

Dorinţa si speranţa

cresc aripi din trilul păsărilor

şi se scaldă-n eternitatea florilor

Ca-n apa sfinţită a botezului.

De câte ori adie primăvara

sunt roua albastră, graţia libelulei,

seninul pruncilor, cariatida iubirilor,

sămânţa binecuvântată în ogorul viselor.

 

~*~

VALENTINA TECLICI