RESTITUIRI:
IOAN MICLĂU :
Să nu neglijăm izvoarele folclorice și pe acestea să le sfințim! (Scrisă în
2008)
BUNĂ ZIUA BADE IOANE !
(Nr.8)
(revizuită și adăugită)
Aaa! “Bună ziua ,
bade Ioane!! Dar cu ce gânduri pe la noi ?
“Mulțămăsc dă ziua bună, dar tăt mai rar te
vede omul; așa că mi-am zâs, hai să te caut io !
“Ăsta-i
un lucru bun, bade Ioane !
“No, amu
nu știu dacă a fi bun, dar, lucrurile nu prea mărg cum trăbuiesc!
“Aoleo, vorbește omule”, răspunse redactorul de la “Revolta universală” .
“Apoi, tocmai aci e năcazul, că nu știe omul
cum să mai vorbască !
Nici cu universala
din revistă, nici cu vulgara noastră
țărănistă, nici pe semne surdo-mute, no adică, în ce limbă să vorbim? că nu să
ia nimic în samă, nu înțăleg nicicum cei dă la sănaturi vorba noastră ! Dar io
cred ca numa să fac; ori au ei alte planuri?
“Bade Ioane, zău că nu înțeleg despre ce
vrei să vorbești!
“Aha, ai fi și matale dintre cei care înțăleg imediat când vede banu ? Că doară banu vorbește toate limbile !
“Ei, acum să știi că-s supărat. Chiar așa mă crezi bade Ioane?
“No, atunci pune în revista dumitale o intrebare
cu care am vinit io aci să te caut !
“O pun, dar să aud despre ce este vorba?
“ Așadar…,
iar o vorbă!!: “Lipim Moldova de Romania așa cum o mai fost, sau ne lipim noi de Moldova ca să trecem cu toți la ruși?”
“Aoleu…! bade, mai ai și altceva de întrebat?
“No, poți ști că mai am, dar așe pă rând,
că foaia asta ajunge-n toată lumea; si e bine să știe lumea ce întrebări avem!
“Găsesc perfectă părerea dumitale bade Ioane, adică perfectă
după etimologia cuvantului perfect din dicționar, adică face sens către
realitate!
“Ei, acum iar vorbești păsărește! Ascultă
aci: dacă cetățenii de rând, români, unguri, secui (care să știe că nu-s
unguri), țigani, jidani, sârbi, si câți or mai fi alții p-aci, nu vor
spargerea asta de țară, dă ce să tot omoară partidele astea multe - nu stiu cine
le-o făcut - să ne săpare dară pe bucățele, pe autogovernări economice cum le zâce
cei de la uniune! Zâce că până in
2013 trabă sa organizăm țara, dar io văd că partidile astea sparg totul, să hărțuiesc
politicește, să facă să nu facă; cică o țărică mică fiecărei etnii ce trăiește aici în țara asta românească!? Să raspundă cineva, care o fi câștigul?
“Bade Ioane, se vorbește economic, pe
bucățele mai mici se organizează munca mai bine! Iar cheltuielile…
”Stai, stai, să o luăm și noi tă pă
bucățele. Ca așe se pot înghiți mai bine
oauăle dă mămăligă.Vii cu planul lui Valev comonistul, să ne facă
văcari? Foaie asta universală scria pe vremuri despre Unire, apoi intelectualii
alor vremi scriau așe: “Unde-i unul nu-i putere/ La nevoi si la durere/ Unde-s
doi puterea crește/Și dușmanul nu sporește/. Așe s-o unit
apoi cele trei țări/surori române! D-apoi un țăran să vă amintească asta?Apoi câte posturi noi de conducători or trăbui plătite? Nu-s destui câți
conducători avem acum? Scriem una și facem alta, tot în vene comoniste se suflă!!
Vezi?
“Ei, nu te grabi, bade Ioane ! Trebuie să știi că vremile merg înainte. Lumea se schimbă !”
“No, și ce e nou? De câtă amar dă vreme lumea mere tăt înainte! Ce s-o schimbat? Dar noi românii știm că în fruntea vremurilor mere Dumnezeu, care ne vorbește, ne arată calea bună pân semne; cum îs alea dă pă șosele, de nu le respectă șoferii, și păntru aia ajung în pământ! Totdeauna Dumnezeu ne îndemna la unire și iubire, dar dacă să fac amu dăspărțâri între oamenii trăitori în vatra dată de Dumnezeu, aci nu mai poate fi numa lucrare deavolească, fiindcă de la Cel de Sus nu poate fi. Asta-i părere me! Și s-o scrii la foaia asta a dumitale!
“Dar ceva de prin lume, că tot vorbim, de
prin lume ce știi dumitale bade Ioane?
“No, apoi aud și știu și io multe dar
nu prea le înțăleg, că și ăștia de la
știri și televiziuni vorbăsc mai mult păsărește. Iar când să dă vre-o veste, fie
și la ziar, zice că se titrează…, ei știu
ce zic. Dar dacă tă mă tragi de limbă, ce
aud amu iar nu-i bine; că s-ar tot certa românii pân lume!
“Dar de ce oare? bade Ioane!
“Ei, amu vrei și matale să titrezi cititorii cu vești noi? Parcă nu s-ar ști! Insă, vorba mea io ți-o spun mintenaș, dar o aleg dân zâcalele noastre populare, că-s mai înțălepte. Una mai veche zice despre, “lupi imbrăcați în piele de oaie”, alta mai modernă: “câte partide prin țară atâția reprezentenți p-afară”, și alta veche tare dă tăt zice: “ banul e ochiul dracului”, fiindcă promite funcții mari tuturor, salarii mari, fără a face ceva !
“Ei, așa nu se poate bade Ioane, trebuie ei să facă ceva!
“Care ei? A, desigur, cei în piele de oaie, da, trabă să facă ceva, dar asta s-o lămurești matale de la “Revolta universală”. Poate titrezi adevărul pentru care se ceartă românii pân lume și p-acasă!
“Pentru azi eu îți mulțumesc bade
Ioane, că-s multe problemele !
“ Mulțămăsc și io! Dar ceva trăbuie
făcut spre bine, nu numai să tăt titrăm prin foi! ”Că vorba multă-i sărăcie”,
iar problemele tăt cresc cât muntile!
“Cu bine
Bade Ioane!
“Așa să fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu