Al Dogaru - GÂNDUL ZILEI, 1 aprilie 2022

 

Jianu Liviu-Florian - Istorica Rosi'e Pacaleala + De la Nistru, in buiestru

 

Istorica Rosi'e Pacaleala

 

~*~

Asta-i soarta de popor

Ce-i vecin cu rusi tampiti!

sa traiasca chior cu chior,

Ocupati si pacaliti!

 

Si sub tancurile lor,

Si sub cizme, si sub minti,

De Putine -asa fierbinti

Dupa-atata de amor,

 

ca-ti sug sangale, din zbor -

Ocupati si pacaliti!

 

Cand raman si fara gaza,

cand raman fara petrol,

Armanentul lor de baza,

E-ocupat la curul// gol,

 

Si futut - orice popor!

Dictatori - pe-ntregul cvor!

Cu o...p... cat mai treaza!

 

Cu Putini - care dicteaza

Bunastarea-n stilul lor !

 

 

Pe asemeni pacaleala,

Secoli au trecut in boala

Ca sa faca si-n Apus,

pacaleli mai de  nespus,

 

 

Cu Lumina lor Boreala!

Dragoste - din alti - de muls!

 

Si futut - pana si-n Scoala!

 

Si caftit ce li se scoala!

 

 

*

https://www.digisport.ro/special/mesajul-lui-vladimir-klitschko-dupa-ce-a-parasit-ucraina-nu-putem-rezista-la-nesfarsit-1603767

 

~*~

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian

 

De la Nistru, in buiestru

 

 

~*~

 

De la Nistru, in buiestru,

L-afuma pe Eminescu,

Si pe capu-i care-l turba,

El, Putin Poet de vulva

Rusiei Mari,cu tot firescu,

Vrea pe toti ii .uta-n turma!

Cat il tine - cizmei - Dexu!

Si bataii lui, tot lexu!

Cu tot neamu-i care scurma!

Bogatii - la altii-n urma!

De la Nistru, in buiestru,

Ce puti in ascultare

Militarelor picioare

N-a pus steau lui cea mare

de Kremlina - cacastoare?!

Chipul lui de cur maiastru,

Straluceste ca un astru,

Ca o scremere-n cacare!

Cat sunt de Putin!... Vreau... Mare!

si-a iesit o treaba-n care

e in mare... concentrare!

 

*

1 aprilie 2022

 

ps. Ce inseamna-o pacaleala

Drept in curul ei de scoala,

sa il ai - in cap - de boala

 

~*~

Cdr,

Jianu Liviu-Florian

Al Dogaru - GÂNDUL ZILEI, 31 martie 2022

 

Vasilica Grigoraș - Invazia Rusiei în Ucraina – un imens gest fratricid

 

Invazia Rusiei în Ucraina – un imens gest fratricid

Vasilica Grigoraș

 

În viziunea ortodoxiei, uciderea unui seamăn este un păcat capital, de neiertat. Invazia și atacul unui popor de o armată străină este crimă asupra umanității comisă din ură față de semeni. Declararea războiului unui stat ortodox, frate întru neam și duh, de către un conducător al unui stat ortodox este un gest fratricid și este cu atât mai mult de condamnat. Acest fapt poate avea drept consecință neîncredearea în valorile ortodoxiei, sau se poate ajunge chiar la demolarea acesteia. De ce cred acest lucru? Îngrozitor de trist este faptul că declanșarea războiului și desfășurarea ostilităților armatei ruse pe teritoriul Ucrainei se întâmplă cu binecuvântarea patriarhul Kiril I al Rusiei (cu numele laic de Vladimir Mihailovici Gundiaev, episcop ortodox rus, în prezent patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, primat al Bisericii Ortodoxe Ruse). Susținerea năvălirii Rusiei în Ucraina este exprimată clar în public de patriarhul rus în predica din Duminica Înfricoșatei Judecăți (a patra zi de război): „Fie ca Dumnezeu să ne apere ca situaţia politică actuală din Ucraina, o ţară soră care ne este apropiată, să fie folosită în aşa fel încât forţele răului să învingă”. Iată, aceasta este mărturisirea patriarhului Kiril citată de agenţia rusă de ştiri Interfax. Slujitorul Domnului de cel mai înalt grad al ortodoxiei, Kiril I, consideră că „forţele răului” sunt cele care „luptă împotriva unităţii Bisericii Ortodoxe Ruse cu ţările care au rezultat din Rus”, un stat medieval, din care s-au format Rusia, Ucraina şi Belarus. Sub această mască perversă se ascunde cârdășia dintre președintele și patriarhul Rusiei în săvârșirea răului abominabil, probabil uitând că prin uciderea poporului frate repetă factual gestul uciderii de către Cain a fratelui său Abel. Pentru Dumnezeu, uciderea este cel mai mare păcat, de aceea nu a privit cu bunăvoință „jertfa” lui Cain, cu atât mai mult uciderea și prigonirea unui popor frate nu poate fi îngăduită și iertată de Dumnezeu. Uciderea este un păcat strigător la cer. Prin ucidere se distruge chipul lui Dumnezeu, pentru că omul nu este altceva decât creația Domnului după chipul și asemănarea Sa.

Cunoscând preocupările sale și tiparul uman al președintelui Putin, mulți ne așteptam ca să fie capabil de astfel lucruri execrabile, însă puțini, extrem de puțini am fi conceput un asemenea comportament al unui patriarh.

Există o sumedenie de „de ce-uri” pentru care mai marii lumii ar trebui să dea socoteală în fața omenirii, contemporaneități și istoriei. Economia mondială este voit distrusă prin împărțirea ei între clanurile politice mafiote mondiale, iar popoare întregi au ajuns la sapă de lemn, înrobite prin vinderea și înstrăinararea patrimoniului economic și a bogățiilor naturale. Acest lucru s-a întâmplat și în Rusia în ultimii ani. Putin cu întreaga sa camarilă, acționând precum feudalii, sunt în continuă căutare și exploatare a unor resurse ale solului și subsolului, dorind să exploateze la sânge propriul popor și alte națiuni. Acum este rândul Ucrainei și este firesc să ne întrebăm: cine va urma?

Președintele rus tânjește după alcătuirea unui nou imperiu, cu mai multe colonii și popoare pe care să le ducă la dispariție. Putin este un „iuda politic”; cu orice preț vinde liniștea propriului popor, a țării sale și a lumii întregi. Pentru aducerea întregii omeniri la marginea unei imense prăpăstii din multe puncte de vedere, prețul pe care-l va primi de la propriul neam va fi o imensă, puternică, profundă și severă dezaprobare, și nu ar fi de mirare, chiar o condamnare la moarte.

Planul diabolic al Rusiei dovedește fără tăgadă neînțelegerea fondului problemelor actuale ale omenirii. Niciun dram de omenie și empatie, niciun dram de rațiune, dedicându-se la ostilități greu de imaginat. Rusia va rămâne în istoria universală o mare decepție și e mare păcat pentru cultura, știința, arta…, pentru marile performanțe ale înaintașilor săi. Geniul și dimensiunile de anvergură ale unor comori perene sunt periclitate. Contextul valoric autentic al universalității creației poporului rus este compromis prin inconștiența conducătorilor actuali și va fi greu de redobândit demnitatea și libertatea de ființe cugetătoare și cutezătoare a creatorilor și a nației.

Rusia a crezut că va intimida toate puterile și blocurile militare existente astăzi, că se vor speria și se vor ascunde precum șobolanii să nu fie găsiți, lăsând drum liber forțelor militare ruse să facă ravagii pe teritoriul unui alt stat, umilind, ucigând oameni nevinovați, civili de toate vârstele, inclusiv copii, numindu-i cu emfază „victime colaterale”.

INVADAREA UCRAINEI este ținta unei minți chinuită de o boală incurabilă, pe care specialiștii o numesc „nebunia puterii”, greu de eradicat, dar nu imposibil. Putin nu a înțeles acest lucru atunci când a dat comanda năvălirii, terorizării și jefuirii poporului ucrainian. Mult prea încrezător în sine și pentru că, după ce a invadat, cucerit și anexat Crimeea Rusiei, nu a fost sancționat pe măsura faptei sale mișelești. A crezut că poate repeta figura și în continuare poate susține că toți ceilalți sunt vinovați, numai el este curat ca lacrima. Cu mintea lui îngustă nu a putut înțelege că „Nici un om nu poate să intre în apa aceluiași râu de două ori, deoarece nici râul și nici omul nu mai sunt la fel” (Heraclit din Efes). În orice clipă, râul și oamenii vor fi alții întrucât „panta rei”, totul curge, au loc perpetue schimbări și curgeri, cu atât mai învolburate și cu final imprevizibil, mai cu seamă dacă tu ești cel care tulburi apele și le noroiești cu mizerii de neimaginat.

Bombardarea și pulverizarea unor orașe și localități, prigonirea populației, jefuirea până la sânge, dizlocarea locuitorilor din locurile de baștină de care sunt legați prin naștere și viață de decenii și secole, sunt strategii de eliminare a forței uriașe și de supunere a poporului ucrainian pentru a impune dictatura rusă, sperând că scrâșnetul din dinții va avea ca final sindromul tăcerii și ascultării.

Prin această decizie paranoică, președintele rus compromite propriul popor, pe care l-a supus unui imens sacrificiu. Și acest lucru doar pentru a-și împlini ambițiile sale demonice.

Rusia este o națiune îngenunchiată, înlănțuită de un individ deosebit de periculos, de aceea nu trebuie să amestecăm popoarele cu persoanele, chiar dacă în anumite momente națiunile sunt puternic subjugate de indivizi. Acest lucru ar fi o confuzie extrem de gravă. Dar să ne reamintim un aforism al lui Nietzsche, prin care a anticipat cu mare precizie ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul secolului trecut și începutul acestui secol: „O problemă: unde se află barbarii secolului douăzeci? Evident că ei vor apărea și se vor consolida vizibil în urma unor uriașe crize socialiste – devenind elementele care sunt capabile de cea mai mare duritate a omului față de sine însuși și vor garanta practica celei mai susținute voințe.” (Fr. Nietzsche – Aforisme-scrisori, Humanitas, 1992). Această tranșantă apreciere asupra viitorului se baza pe teoria iluzorie a „supraumanului” care va pune capăt dominației „mediocrității” și va aduce era „imoralității”, a omului instinctului. Ideea lui Nietzsche a inspirat, fără voia lui, doctrina național-socialismului barbar a veacului trecut și care a jucat cel mai nefast rol în istoria Europei, dar și a lumii.

Credeam însă că s-a încheiat definitiv epoca „barbariei”! Dar, interesul „bolnav” al unor conducători a fost, este și confirmă cu prisosință existența cruzimii și sălbăticiei omului. Astăzi, invadarea Ucranei este încă o probă a înfloririi instinctului animalic de a se năpusti asupra prăzii, gândindu-se doar la potolirea foamei de stăpânire și impunere a dorinței de umilire și aservire a popoarelor.

Împărtășesc opinia celor care cred că Vladimir Putin și întreaga sa gașcă oligarhică va fi destrămată fir cu fir din interiorul Rusiei, de către poporul pe care-l stăpânește după bunul lor plac, înfometându-l și înfricoșându-l cu ororile războiului. Sperăm într-o înfrângere categorică a invadatorilor și a căpeteniei acestora, trași la judecată dreaptă pentru a primi ceea ce li se cuvine pentru dezastrul inimaginabil provocat statului și poporului ucrainian, poporului rus și întregii omeniri.

Plecând în demersul meu de la atitudinea total neortodoxă a patriahului rus, Kiril I, aș dori să închei comentariul meu într-o notă optimistă: „Spre a face pe om fericit, se cuvine ca religia să-i arate că există un Dumnezeu, că suntem datori a-L iubi, că adevărata fericire este de a fi cu Dânsul și că singurul nostru rău este de a fi despărțit de El. Dacă nu există Dumnezeu și nu crezi, n-ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există și nu crezi, atunci ai pierdut totul.” (Blaise Pascal, 1623 -1662 matematician, filosof și fizician francez) În aceeași perioadă, cu privire la această dilemă a omului, matematicianul și filosoful francez Rene Descartes (1596-1650) precizează: „Existența lui Dumnezeu este cea mai sigură dintre toate teoriile geometrice… Ceasul are autor, oare numai omul să nu aibă?”. Un secol mai târziu, chimistul francez, Lavoisier (1743-1796): „Odată cu lumina, Dumnezeu revarsă asupra pământului și principiul vieții, simțirii și cugetării”. Dacă, Dumnezeu a dăruit omului aceste valori, calități, atunci să înmulțim talanții, să trăim întru Dumnezeu, să-I simțim existența intrisecă, indiferent de cum sunt valurile vieții și să cugetăm întru nădejdea mântuirii și reînvierii.

Oamenii Îl vând pe Dumnezeu, I-aruncă vorbe de ocară, Îl lovesc cu palma, cu biciul și cu arma, Îl răstignesc la fiecare pas și totuși ne-a iertat. Domnul răzbună sângele vărsat, pe oamenii setoși de sânge îi pedepsește, însă prin iubirea Sa nemărginită, specia umană există, pământul există cu tot ceea ce a creat Domnul, Care ne spune răspicat: „Iubiți-Mă așa cum și Eu v-am iubit pe voi”!

Doamne, iartă-ne și ajută-ne în aceste clipe cumplit de grele!

 

Publicat în ziarul „Informația de Stehaia”, Anul 7, Nr 3 (65), 17 martie 2022

Mircea Dorin Istrate - NU-MI SPUNE DOAMNE.... + REGRET PROFUND

 

NU-MI  SPUNE  DOAMNE....

 

 

~*~

 

Nu-mi spune Doamne ziua când mă duc

Din lumea asta, ca să nu apuc,

Să strâng avere și grămezi de bani,

Să uit cum trec în grabă ai mei ani,

Și-apoi la urmă de voi ști când vine

Clipita ca să plec de-aici la Tine,

Mai tot ce am să-mpart într-o clipită,

Și-apoi să vezi tu ceartă... nesfârșită.

*

Așa că lasă Doamne timpul să nu-l știu

De e acum ori poate mai târziu,

Să-mi văd de ale mele ca și-acum,

Să nu m-abat din drumul meu nicicum.

Așa că eu cred Doamne, că-i mai bine

Nimeni să știe clipa cea târzie,

Să curgă totul ziuă după zi

Până-n secunda care.... n-o mai fi.

 

30.03.2022

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

REGRET PROFUND

 

De ce Tu Doamne încă m-ai lăsat

Să plec atunci din liniștitu-mi sat,

Să las în urmă crângul plin de floare,

Poiana-n primăvară cu mioare,

Și Bercul albăstrit cu viorele,

Și cuiburi piuind cu viață-n ele,

Izvorul susurând cu apă rece,

Cocorii toamnei care vor să plece,

Pometul mirosind a mere coapte

Și țâța vacii numai miere-lapte,

Și iarna cu copii la săniuș,

(Mici drăcușori stăpâni pe derdeluș)

Și un Crăciun aidoma ca-n poveste,

Colindători ducând mărita veste.

 

În cela cuib, ce-a tors pe fus vecie,

Tot neamul meu trăit-a-n vrednicie,

Bine înfipt în lutul lui lumesc,

Cu ochii ridicați în spre ceresc

În toate câte dânși le-au făcut,

Și-apoi, când dincolo de viață au trecut,

I-am pomenit mereu pe fiecare

Sub mucul unui fir de lumânare,

Să nu ne-ndepărtăm de ei nicicând,

Model de viață fie-ne în gând.

*

Acum, când am plecat dintre ai mei

Să mă domnesc prin lumea de mișei,

Pe toate cele bune le-am pierdut

Rupându-mă de neam și de trecut,

C-aici în astă lume am aflat

Să viețuiesc în hulă și păcat,

Că nu ești cineva de n-ai avere,

Că banii fac mereu a ta putere,

Că adevăru-i vorbă de doi bani,

Și că minciuna-ți ține ai tăi ani,

Că prieteni-s făcuți ca să trădeze,

Că lingușeala-i sus, pe metereze,

Că Dumnezeu nu-i cela din ceresc

Ci banul sunător din omenesc,

C-aici n-ai ce căta de ești smerit,

Și ești nimic de nu îmi ești proptit

De cineva ce face și dezleagă

Ce el îmi vrea în lumea lui întreagă.

**

Dar nici cu satul meu nu mi-e rușine

Că nici aici cu mult nu e mai bine,

Înșală toți, cu gura lor ce minte,

Cum nu făcut-a încă înnainte,

C-averea face azi alesătura

Nu zdroaba ce ți-o dă învățătua,

Că osteniți mi-s mulți de băutură,,

Că e de muncă, dar prea mult se fură,

Că satul fi-va casă de bătrâni,

De n-ai s-auzi în el lătrat de câini.

*

De-acuma satul meu, n-o fi vecie

Cu-a sale care-au fost statornicie,

Încet, încet, va piere în uitare

Stingându-se ca sfânta lumânare,

Iar eu ce-am fost-am copilul ăstui Rai

Și-am viețuit piciorul lui de plai,

Cât mai trăiesc l-oi ține-n amintire,

Purtându-i preasmerit...... a mea iubire.

 

~*~

31.03.2022

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

Biblioteca Metropolitană - Expoziție personală de pictură: Aurora Martin

 

Biblioteca Metropolitană București (BMB), prin Direcţia Cultură, Învăţământ, Turism a Primăriei Municipiului Bucureşti, anunţă vernisajul expoziției de pictură „Când tac...”, semnată de conf. univ. dr. Aurora Martin, luni, 4 aprilie 2022, începând cu ora 17:00, la Sediul Central „Mihail Sadoveanu”.

Aurora Martin este în prezent profesoară la Institutul Pontifical Oriental din Vatican, consilier superior, în cadrul Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați și o activistă pentru drepturile omului. În anul 2015, a fost aleasă de Revista Avantaje Femeia anului pentru promovarea şi apărarea drepturilor femeii. Ca artist, deși a început cursurile de pictură în anul 2021 (la Art & Hobby Studio, sub îndrumarea artistei Bianca Radu), tot în același an a avut și prima expoziție, în Italia, la Satura Art Gallery din Genova. 

Serviciul Comunicare BMB

E-mail: comunicare@bibmet.ro

www.bibmet.ro

www.facebook.com/BibliotecaMetropolitanaBucuresti/

cvintet te-ra - Meridianul nr. 13 de joi 31 martie 2022

 

COMENTARII:

Mult Stimate Domnule Director general, Prof. Dr. Dumitru V. Marin,

Sunt adepta teoriei reale a binecuvântării grădinii românești care a dat și dă fii geniali.

Asupra acestor convingeri formate  prin .lecturi și probe s-a suprapus și perioada mea de discipol al regretatului Corneliu Leu, din păcate o perioadă scurtă , 2012-2015, fiind captată de dezvăluirile legate de Sfinxul din  Carpați și polii magnetici, între care pe primul loc fiind cel din Muntele Ceahlău.

Pe tot acest fond terestru binecuvântat s-au născut  numerosi oameni de mare valoare, care au dat României dreptul de a contribui la  descoperiri și contribuții recunoscute mondial.

Cu zgărcenie opinia mondială, până mai anii trecuți recunoștea doar contribuția a douăzeci de români în acest sens, dar noi românii le-am putea prezenta azi mult mai mulți savanți și oameni de cultură romàni făûritori de percepte  și inovații demne de a fi considerate mondiale. 

Am urmărit într-o zi la ordinator desfășurarea ,,OPERA MAGNA 7” a Domniei voastre, parcurgând cele aproape 700 de pagini într-o privire de citire rapidă de pasaje, cum am învățat a citi în gen bibliotecar, urmând a mă apleca în curând asupra acestei cărți monumentale mai amănunțit.

 Mi-am umplut sufletul de evenimente, fapte și imagini,  pe care le-am  văzut în fotogafii dar și în text  și în imaginația mea parcă petrecându-se  aievea, sub ochii mei.

M-am întâlnit cu eroi, edificii, cărți scrise, personalități care ridică prestigiul acestui popor român prin zelul și constiinciozitatea muncii lor.

Între toți am găsit un Leader care  i-a îndemnat prin exemplul forte al zelului și a muncii sale și a unei generozități  și bunăvoințe ieșite din comun, Omul polivalent, Profesorul Dr, Dumitru V. Marin.

Este acel Vaslui binecuvântat de Dumnezeu cu oameni aleși și harnici care îmi sunt dragi și pe care îi cunosc îndeajuns spre a spune aceasta.

Acei trei Oameni  din Vaslui, deosebiți, sunt fiecare la scara sa socială primii, frizând recunoaștere mondială Mărturisesc cu mândrie numele Domniilor lor: Dl. Direrctor general, Profesor Dr. Dumitru V. Marin, Dl. Director Radio TVRo-Sidney-Australia, Ben Todică și Doamna poeiă, Profesoara  Vasilica Grigoraș. 

Trecând în revistă numere din ,,Meridianul Cultural  Românesc”, am văzut multe aspecte și colaboratori care mi-au plăcut și m-au impresionat cu gândirea lor.  Într-un cuvânt sunt entuziasmată întotdeauna când citesc, aud, sau comunic  prin scris sau emotiv, cu tot ce aparține de Vaslui.

Nu pot afirma că atenția mea  se concentrează doar asupra acestui minunat Vaslui, eu fiind un ambasador al Limbii Române din  Țară și Diaspora, deci dând fiecărei așezări ocupată de românii noștri, cinstirea sa și totodfată cinstirea de frații români vorbitori în Limba Noastră cea Română. Iar dacă  aș parafraza aș afirma și  aprecierea  mea și pentru toți prietenii străini care ne respectă și ne prețuiesc

 În încheierea acestui mesaj poate prea euforic, Vă mulțumim, noi românii, Domniei  voastre, Mult Stimate Domnule Director general, Profesor Dr. V. Marin pentru aportul continuu la  ridicarea culturii noastre, la trasmiterea prin toate mijloacele de care  dispuneți la răspândirea bunelor idei și exmplu pentru respectul față de munca depusă și dragostea de învățătură, progres, adevăr și dreptate,

 Cu deosebită stimă,

ing. Melania Rusu Caragioiu,

  Vicepresedintă ASRAN-