PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - C-A ÎNVIAT, CU ADEVĂRAT

 

C-A ÎNVIAT, CU ADEVĂRAT

 

 

~*~

 

Să-mi fii sănătos ca Hristos curat neprihănit, lumunos,

fără probleme și dileme, în liberă cădere, în conul de penumbră, Grigore Zanc, țac, pac, lui dumneze, în vrere fiin du-i, cu plăcere, pe plac, cu nume și cu renume, în culori și valori a României profunde mega cum magna laude, în undă verde de verde albastru ca Eminescului nostru, din tezaurul României mari, cu iubire, în fericire a României mari întregite, tu însuțu la rându-ți printe mai marii, mesii, un naș ciconaș ca de sfinte Passti acel iepuraș

ca să mă poți ajuta și pe mine, cum se cuvine, în Hristos a înviat, c-adevărat frumos, gingaș, c-a înviat, aur cenușiu strecurat, cântat și descântat, în rost de popor, cântare a cântărilor, în omenia de România, așa cum Maria cântă la noi ca privighetoarea și ciocârlia, că ni-s frumoși și, înalți brazi

și, dar niște mucoși mincinoși politicienii, că oamenilor de rând dezinteresat, nu li-s cu adevărat prieteni, cum mie mi, Ben Todică, din două culturi, limba română, cu îndemână, prieten sincer de caracter, reper de cer, din pretutindeni

 

În salonul spitalului mi-a intrat pe fereastra salonului la infecțioase, mi-a intrat soarele, deși se zice, că unde intră soarele, nu intră doctorul, dar la mine a intrat, cu isprăvurile sale, în măsura lucrurilor, că sunt la contagioase cu covid luat de la UPU, MEDICALA I.

 

Soarele, îmi bate, în ochi și mă jenează (cine să-mi mai facă voia ?)

 

*

AI DREPTATE, NU NE COMPROMITEM,

NEAM, DIN MARE ROMÂNESC NEAM

 

Tu, ești foarte motivat,

aur cenușiu luminat, men Ben, în, Sănătate, frate bucură-te, cu bucate și cu muntele de bani și ani mulți, fericiți ani care să nu ți se gate, în ani fericiți ani, Ben men, fericitule și alături, doi, în unul, cum vine cuvântul ș cântul: alături de scumpa Ming și, alături de toți ai tăi dragi și scumumpi,

în dragoste tăcută, că taca cumpără vaca la nivel înalt,

că din fericirea noastră, ai dreptate, o dăm și eu o dau celuilat, eu, cel care sunt mai mult lat, decât înalt,

lucru esențial, prin magneziu și vitamina D ca Oana, banana, lui frate-meu Mircea  ca viața bună să nu ți-se gate, în veac

și viața, să-ți fie cu lucru bun și de leac,

nu puțin lucru, maistre, în limba română, maternă, eternă și cu îndemână, om bun, moș Crăciun

(ce-i major și super, om bun, extrem, reper de cer, cu caracter sincer, în neam, c-avem neam pur sânge și, în lege,

cu colțul de rai ciuntit, ciopârțit și prin unire, cu iubire, încă neântregit întregit, frate iubit, cel mai iubit

cu veridict obiectivul muncii și păcii apropia de obiect, cu predicat și subiect!

 

**

CĂ UNDE IUBIRE E ȘI DUMNEZEU E, CU ISTORIA CE O SCRIEM NOBIL ȘI SUBLIM

 

Din aceste considerente,

de sănătate, stil, gen, BEN men, că ce zici, frate,

că unde iubire e și Dumnezeu e, în drept la fericire, cu înviere e

și eu sunt, că unde-s două paie, bobotaie,

dacă-i pentru porcul de Ignat, și eu sunt pe pământul sfânt, transilvan, că aici nu se trăiește-n van,

dragă, cum vine vorba, verba, zarva,

isprava, că fug de bătaie, cu a Domnului milă și slavă, în silă fug spre slavă cu viață și adevăr mai presus, spre calea Iisus, când ciuleandra,

în ciudă de baladă, mă dă de-a dura, să-ți zboare mintea ca păstrăvul, cuvàntul-Dumnezeul înaintând, în aval să prospere,

spre izvoare de binecuvântare,

cum Creangă zice,

că fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă și cu viață bună, frumoasă,

c-ajungi, în mod sigur m-aventur acasă

și acasă,

îi ca acasă, cu Dumnezeu și eu, fără să-mi pun amintirea, în vitrină, în grădină cu harnică albină, cu puiet și regină,

că mă simt ca acasă la iarba verde cu rouă și luminoasă, hristoasă, de acasă.

 

***

ÎN STRĂVECHE ȘI AUTENTICĂ DE BISERICĂ VALOARE

 

La urgență-UPU CLUJEANA, Cluj unde m-a adus, cu bunăvoință, nu de pomană, Mânzu,

Mânzat Ioan, Nașu a lui Georgica fratele lui Vica, o divă țărancă a fost Vica, cu colonă dreaptă colonă infinită, de minunată țărancă, ca o suveică ițită printre firele războiului de țesut nevedite și urzită, prin spată și ițe, întinse pe sulul din față și cel dinapoi, dusă la biserică ca orice creștină/albină harnică și spornică trebeluind, lucrând în înflorita și mândra grădină, cu regină laborios și armonios hărnicind, în stupină ca bună și năzdrăvană gospodină, că forforoasa ține casa, lasă ningă, lasă ploaie, că cine-i curvă, îi și găzdoaie, războiul de țesut, în veșnicie s-a născut ca să îmbrace omenie, în pace și lumină de pomină și doină, cu lumină lină, cu înviere și drept la fericire, liturghie, vecernie, în spice ca să dea, în pârgă grânele de pâine, trase, în viitor, cu zbor din obârșie și izvor, în acel mâine de pâine a limbii române, cu-n mecanism imgenios, războiul de țesut de la început, de când Dumnezeu a zis și de anume cu renume lumea, în minunea ei a făcut, cu tei înfloriți pe alei de parc, lui Dumnezeu însuși, să fie pe plac, în țac pac, cu mișcare și dinamic, în pragmatic și dialectic, că cine incredibil, te aduce la Cluj, ce vorbești ? cine-ți face de pomană azi ceva serviciu, nu mă năuci, că nici, tu, nu mai năucit, om iubit, în pretutindeni, de printre aborigeni, cu generoși prieteni, care ți se uită direct, în ochi și luau ei însuși cuvincioși viața, în piept, cu ce-i drept de fapt apropiind păstor blând, profund, aoropiind viața de obiect,apropiind cu subiect și predicat, sfânt pe românesc și omenesc pământ apropiindu-ne, cum ne sfătuiește sfătos și frumos Eminescu ca să ne cunoaștem sinele, adunând binele, în toate zilele ca cunoaștere, în binecuvântare, cunoaștere

de România profundă și mare, prin întregire, unire, fiind firesc, în firescu României și mai mare mare așa ca atare cum a fost ea ca străveche, fără pereche, valoare, în culoare.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

 

****

ÎN OMENIA DE ROMÂNIA

 

 

~*~

 

Viața și, în greu, e un vis nebun, om bun, men Ben, că iată, cum viața mi se pustiește, cu liniștea care mă neliniștește, că Vica, nu îndestulator,

îmi dă să-i țuc gurița, aici, în sat la Ciubăncuța, unde-i făloasă, colofâsă și Măriuța

care reproșează:

-" Nu fute buha, că faci pui cu pene"

în iubire măreț și cu nesaț și fleț, cu mult de om, dragoste și dor,

că nu te-am iubit destul, amor, cum eram eu mai fudul

și nu deștept destul, de a lungu și de-a latul, după dragostea ta umblând tot satul, că de când te-am vrut și avut, Vica pe tine,

parcă nici de dormit, n-am dormit bine,

că doar zi, zi, cobzar, zi cu cobza ta

și bea pe cerul senin, bea un pahar de vin, în drept de a fu zi de zi

și cobzălește,

în Vica, ține-o îmbrățișeaz-o, cobzălește-o, în culori cu armonie

și uită supărarea,

că zi și tu poezia țu-țu, în drept, la veșnicia

care te-a născut, în România, arătând, că nu te atinge supărarea și, cu alinarea pur și simplu, pur sânge, uiți supărarea

și urâtul se alungă, din întreaga lume,

în dimensiune, culme,

cu propria-i mărime,

din, cu propria-mi pasiune și înțelepciune, minune de lume minunată

și fără război nu ca la alții, dar nu la noi,

că la noi pe coastă-s brazi, înalți și verzi brazi și Dragomir e la plug pe Dos ca mălaiul, cucuruzi și holdele de grâu, să ne dăruie mănos,

jos pălăria, în omenia de România, omule !

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE