RUSU GEORGEL - Proști, dar cu funcții

 

"Proști, dar cu funcții!

 

15 martie 1787. Nicolae Mavrogheni, domnul Munteniei stătea „pe divan, printre perne, îmbrăcat turceşte”. „Înalt, uscăţiv, negricios, cu mişcările iuţi şi privirea foarte încruntată, zis de către popor, «Harap Negru». Cu capul plecat, făcând adânci plecăciuni, intră logofătul Scarlat Ghica:

– Măria Ta, au sosit doritorii de caftane boiereşti!

– Aha, bine! Să intre!

În încăpere fură aduse vreo 30 de persoane:

– Măria Ta, acesta e Alexandru sin Hagi Pascal, giuvaergiu.

A adus 10 pungi...

– 10. Bine. Îl fac armaş.

– Următorul e Panaioti Matracă, negustor, cu 7 pungi.

– Hâm. Să fe, ce să fe? Îl fac şetrar.

– Măria Ta, vin cei cu câte 5 pungi de galbeni; Chiriac Arbut, capanlâu.

– Să fie şetrar

– Hagi Steiu, prăvăliaş.

– Îl fac portar.

– Matei...

– Şi pe el îl fac portar.

– Măria Ta, doar 3 pungi a adus Anagheli, negustor de la Lipsca.

– A, da. Îmi amintesc de el. Dăi şi lui caftanul de treti–logofăt.

Faptul că zi de zi, Mavrogheni făcea boieri, pe galbeni grei a nemulţumit boierii pământeni. Aceştia îşi aduceau aminte cu plăcere de Grigore Ghica III al Moldovei, care la 12 august

1766 pusese „stavilă oamenilor proşti de a intra în rândul boierimii” şi de Alexandru Ipsilanti care luase măsuri de stârpire a corupţiei şi stăvilire a accesului la dregătorii.

„Onorurile şi rangurile să se dea celor ce merită, iar cei ce capătă aceste prin dare de bani, se exilează, se dezonorează şi se degradează... Boierii hoţi să se depărteze de dregătorii şi să nu mai spere a reintra niciodată. Orice boieriu, în orice dregătorie ar avea, să nu se abată la niciun abuz şi să se mulţumească cu ceea ce capătă de la Visterie”!

Auzind nemulţumirile boierilor, Mavrogheni–Vodă, şi–a adunat sfatul, „îl scoase afară din grajduri şi în faţa veliţilor încremeniţi, îşi îmbracă calul cu caftan boieresc:

– Iată, l–am făcut spătar şi căpitan de oşti, pe viteazul meu murg. Voi mergeţi la treburile voastre!”

C. Sion scria: „Din această întâmplare a ieşit Vodă Nicula un al doilea Caligula şi un cirac al necuratului, care–şi boierea vitele”. De la el, de–a lungul timpului, s–au întâlnit numeroase cazuri de ridicare în funcţii, datorită corupţiei, a unor persoane total nepotrivite. Domnia lui Carol al II–lea, deţine din acest punct de vedere un adevărat palmares. Apoi a venit vremea comunismului. Vă mai amintiţi de vestitul Zăroni? Din grăjdarul lui Petru Groza a ajuns ministru! Între 1947 şi1960, se va înregistra o adevărată avalanşă de miniştri, ambasadori, generali, directori cu doar 4 clase primare, dar cu dosar bun! „Ilegaliştii” răsăriţi de aiurea (înaintaşii unor revoluţionari de astăzi), vor ocupa şi ei poziţii privilegiate. Analfabeţii ajungeau primari de comune şi chiar de oraşe. Este cazul unui oarecare Ifrim. Puturosul satului, beţiv, l–au prins schimbările comuniste că are dosar curat. Din cauza lenei, nu avusese nici pământ, nici vite, nicio casă ca lumea. A fost făcut membru de partid, secretar de partid şi primar. Ingineri, doctori, cadrele didactice tremurau în faţa lui.

 

A venit şi Revoluţia în 1989. Au murit 1.200 de români pentru democraţie, pentru o nouă viaţă. Dar istoria s–a repetat!

Cine ne–a condus timp de atâția ani, am simţit pe propria piele (au existat şi oameni cinstiţi, care nu s–au murdărit). Cel mai semnifcativ caz e cel al lui Dumitru Brăneanu, inginer horticol,

pus să conducă destinele culturii băcăuane! Rezultatul: grija lui

pentru cultură a fost mai distrugătoare decât tsunamiul asiatic!

Frumuseţea e şi mai mare când... i sa acordat titlul de Cel mai bun manager în... „cultură”!

Totuşi, parveniţii au învăţat un lucru. Să se acopere cu hârtii. Şi nu oarecare, ci cu unele preţioase cum ar f doctoratul. A început „să plouă” cu „doctori fără operă”, sistemul de promovare find acelaşi ca pe timpul lui Mavrogheni. Aşadar, nimic nou sub soarele României!!"

Rusu Georgel 

Sursa: RADU GABRIELA

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid0DkJ7QBMcXcy7tPN86CAXxWk5QvNQcLEjYWZQ6JSfQoLjcTmEMNsxPvr3gmjNLp5xl&id=100000197936779