sâmbătă, 3 iunie 2017

Melania RUSU CARAGioiu - CAMELEONUL V I E Ț I I







                                               

                DIN  SUFLET ȘI  CONDEI
                                                de   Melania RUSU CARAGioiu
   
                                                               M.R.C.
                                        

                                               
                                                                D U P Ă   F E S T I N  

                                                                 Atomi domoliți
                                                                            în
                                                                  opalescenta apă vie de-aseară,
                                                                  cheamă în magnetismul lor
                                                                   fire de praf,
                                                                   paianjeni-priviri,
                                                                   lumina reflectată...

                                                                              și
                                                                    totul strâns
                                                                    în cămașa de cristal
                                                                    a paharului
                                                                     îndoit
                                                                     pe oglinda mesei,
                                                                     izbindu-se apoi
                                                                     în draperia de fum...                
                                                            M.R.C.                     Timișoara, 199o  

                                                          

        
                                ÎNTÂLNIRE    ÎN   VIITOR
                                                  
                               Te-aștept, iubită Fortuna, in viscol,
                               Cu ochii mei plini de cenușă,
                             Dar tu te plimbi prin  zări  depărtate…
                           S-ar putea să mă cauți ...
                           Eu te chem,
                            Năucit  în vârtejul meu,
                          Din zori balansând când aici, când acolo…

                            Astăzi m-am hrănit cu pietricele.

                            Ferește-te !
                           Știu să și mușc !

                            Tu, antic mit: Fortuna !
                            Fortuna ,
                            Ești mai rătăcitoare decât mine !
                           Vreau  să te agaț  in aripa blândului vânt,
                           Dar tu mereu  întârzii …
                           Tu ajungi târziu la  epave,  pe mare…
                           Ai obiceiul rău de a ședea pe țărmuri…

                           Ți-ai pierdut piciorul drept,
                           Și din acel moment rechinii sunt plini de justețe !
                           Ferește-te, insă,
                           Într-o zi te voi prinde !
                          Să nu-mi apari în față doar în scheletul vizibil,
                         Prin pielea suferindă de poluare  !
                         Imi place seva ta,
                         Licoarea ta divină,
                        Deși este mereu  amară…
                                                 M.R.C.                
                                         



                       A M A L G A M

                                  Cărți, scriitori, personaje,
                                   Albume, cuvinte de vrajă
                                   Stau drepte în rafturi sculptate:
                                   Puțin aici, mult în eternitate...
                                                      
                                    Bing-bang clopotesc anii
                                    În clopoței de ger;
                                     Bing-bang cântă castanii
                                     Cu palmele spre cer.

                                      Se răscolesc arginți
                                      Sub palida dantelă                                                                  
                                      Iar pomii stau cuminți
                                      Și gravi, ca o capelă.

                                       Din filele palmate,
                                        Cu slovele uscate –
                                       Mici turle aplecate,
                                       Cad timpi și ploi ritmate...                                      
                                                          M.R.C.                                                    




F A T A   M O R G A N A


Învolburată îmi simt vederea;
Două siluete în văluri,
Mă cheamă spre ele.
Eu fug, dar oricât fug
Nu pot să le ajung.
Se-arată o caleaşcă  fermecată;
Ea, parcă le duce… acum…
Departe, şi tot mai departe.

Un singur cal,
Apare…, dispare…

Câmpurile, însetate
Atârnă sub cer…

Văd plutind o pălărie de soare.

Calul se deşiră pe înălţime,
Roţile se dilată şi caută drumul,
Pământul - perie arsă,
Se desfăşoară, ca marea…    
                 M.R.C.
           



BOB  DE  CAFEA ...

                                                     Păpușa  cu păr castaniu
                                                     Și ochi migdalați, de cafea,
                                                     Se plimbă cu rikșa târziu,
                                                     Departe de tot, pe șosea.

                                                     Cu fes, un ibric cu pompon,
                                                     Pe capul rotund ca un bob,
                                                     Cu buze ce suflă-n trombon,
                                                     Cercel și-a pus doar la un lob...

-         ,,Păpușă cu ten de cafea,
                                                     Te chem lângă cană să stai,
                                                      Dulceața ți-o dau și pe-a mea !
                                                      Te rog, doar aromă  să-i dai !!!

                                                 M.R.C.
                



                                    MAI  MULTĂ  POEZIE

                                   Când citesc poeziile de piatră
                                   Îmi vine să arunc literele în vâltoare,
                                   Îmi simt dinții înclinându-se  unul către altul.

                                Coperta e gri, tonul e gri.
                                 Pete de alb,
                                 Tablou în  pereți jupuiți.

                                  Vânturi învrăjbite ce se sparg de parâme.
                                  Cresc lăstărișul  sălbatic.

                                 Păsări dezorientate
                                       dispar în altă carte.
                                Nu mai mi-e somn;
                                Când închid ochii văd multe bile negre.

                                 Cperta e gri.
                                 Tonul e gri.
                                  Numai bilele negre se sparg în rătăcire…       
                                           M.R.C.           Timișoara, 1990
                                                         

                                           
                                            
                                                
STARE  DE  SPIRIT

Mi-e  plină gura de catran,
Limba,  de aşchii şi lipan.
. . ... ..... . . . .. .. . . . . . . . . . . ..
Aş vrea să ţip, dar gâtu-i mut
Şi sufletu-mi crâcneşte slut.

Cu ce-am greşit de atât amar
Cu gard de spini îmi stă hotar ?
Vreau cugetul să-l am senin
Şi doar cu vin să beau pelin !

Şi florile să-mi fie fraţi
Dar fraţi de sânge, nu turbaţi !
Mă-nvăluie aşa un fum
Cutremurat, tornadă-n drum...

Şi ape-mi tulburi cresc în ochi
Şi pricolicii din deochi
Şi soarta ca un câine rău
Îmi cheamă ştimele din tău...

Sunt trist şi sunt înviforat...
Fi-voi vreodată alinat ?

M.R.C.             Timişoara, 1988
                    După atacul mişelesc al colegei Margot.





                                        S F Â Ș I E R E

                         Ascultă-mi tu sufletul plin de  iasma durerii;
,                        Când capul întorc spre acute asprimi ale vieții,
                         În ceafă simt viforul și biciuirile crude
                         Și-n fața mea ochii cei sumbri a ce mă așteaptă…

                          Atunci mă destram peste stânci umezite de vreme
                          Îmi pun tălmăciri peste pânza uscată de cimbru
                          Și iarăși mă-ndrept spre genunele  pline de casne,
                          Să sorb din puterea acelui foc jalnic, ce arde.

                           Un huiet cutremură zarea cu mine;
                           Strălucii de raze orbesc ale cerului stele
                           Și hăul mă-nghite în flacăra stinsă din ele…

                           Ascultă-mi deci sufletul plin  de iasma durerii,
                          Rănit și sdrobit sub povara adâncelor patimi
                          Și cerne asupră-mi o ploaie  curată de lacrimi.
                                      M.R.C.              Laval, noiembrie 2013 





MAI SUNTEM?

Suntem speriaţi,
     Suntem năuciţi de creaţiile noastre...
     Am blestema,
     Dar blestemul ni s-ar întoarece iar şi iar...

     Am zbura,
     Dar păsările pierzării nu ne îngăduiesc.
     Am plânge,
 Dar tot n-am putea  umple cu lacrimi găurile pe care le-am săpat.

      Ne-am târâ pentru îndurare,
      Dar zidul de vuiet ne stă în cale.

      Am mângâia cu obrajii solzii dragonilor,
      Dar ne-au pierit obrajii.
      Am schimba culoarea roşie a dragonului,
      Dar focul de sus ne învăluie.

      A venit un vifor cu aşchii tăioase.
      Ne rărim,
      Piezându-ne unul câte  unul
      În hăul negru  de la marginea lumii.

           M.R.C.                   Montreal, 2004




                                       
                                                  PUȘCHE  PE  LIMBĂ
                                                   
                                                         Parodie după „Cenușa verii” de Ion Sângereanu
                                                  Cenușa verii mă-ntrista
                                                  Când răspândea în vânt cuvântul,
                                                  Mă spulbera, mă irita,
                                                   Silindu-mă să-mi iau avântul...

                                                  Mi-am pus o mască:  Vream să tac,
                                                  Prea multe-având atunci pe limbă,
                                                  Apoi, pe-o scenă,  având trac,
                                                  I-am zis mulțimii: „Hai,  te plimbă !...

                                                  Urmarea o știți din jurnal;
                                                  M-au declarat un „mut-limbut”
                                                  Cu aspru  obraz - de toval !
                                                   Le-am spus ! Azi, tac ! Nu le-a plăcut...
                                                                                M.R.C.
               




                                                                    RUSTICĂ    
                                                            Ultimii bobocei întârziați,
                                                            Găsiți de buna pe sub tufe: 
-                    - ,,Maichii, așa târziu îi făcuși ?

-                    ,, Hai, cu mama, să vă culc în șopron !

-                    ,, Tu, găscă bolândă, mi-ai făcut așa și anțărț !

-                     ,, Bobocuț, bobocuț, hai cu mama...

-                      ,, Ușșș, cocoș blestemat !

-                      ,, Că nu ție-ți dau bobițele !...

-                            M.R.C.                         Laval, 2013

                                                                
   



,,SOROCUL”  HIBRID,,

Doi paşi inainte
Şi trei înapoi
Vezi aşa se joacă
Jocul pe la noi !
 
Trageţi hora feciorei,
Frunză verde, măi,
Şi sunaţi din pintenei,
Frunză verde, măi !

Hora noastră o iubim,
Frunză verde, măi,
Şi cu ea așa trăim,
Frunză verde, măi !

Trageţi hora  feciorei,
Frunză verde, măi,
Şi sunați din pintenei,
Frunză verde, măi !

      Bucureşti, 1979
         (ceva prelucrare după folklor)
M.R.C.





                                            MAI  MULTĂ  LUMINĂ
 Replică la poemul ,, Mirabilii dinți ai uriașului mic avion de lumină”de Florin Liviu Jianu

Lumina adevărului să vină
Din zările ce sunt mereu senine,
Din cugetul curat și fără tină,
Pe care tu român le porți în tine.

Zis-au bătrânii dascăli ai puterii
Și binele și răul stau în minte;
De vrei, tu poți opri pragul durerii.
Și ție și-altora croind destine.

Multe-adormite simțuri stau ascunse;
Tu cheamă-le să-și vină îndeaproape;
De ți-au fugit, ele pot fi ajunse,
De s-au pitit, deschide-le supape.

Mai zis-au alde învățați ai terrei:
Voința este cea care primează;
Ea e mobilul trainic al puterii-
Îi este ajutor o minte trează !

Un poet ne trimite la ,,Sorica”-
O ,,babă” prea isteață, ca Merlin,
Dar astea-s vorbe, parc-ar fi nimica,
Din mintea ta croiește-ți un destin !
                                     M.R.C.    

                   


                                                                   
  
                                                                                                                         
                         C A M E L E O N U L    V I E Ț I I

                                              Vreau să mai croiesc un sonet, dacă știu,
                                              Numărând  bobii din păstăile ploii,
                                              Ascultând argintarea săgeților Troiei
                                              Sub  curcubeul ce bate-n arămiu.

                                              Zboară și acum fluturi mari de sophora
                                              Cu stropi de antere în clinchet, pe vânt;
                                               Ce greu mi se pare: Eu astăzi mai sânt
                                               Cu tolba-mi de oase, doldora…

                                               Și iar mă întreabă: Ce-i mort și ce-i viu,
                                               Stereotip, refrenul uitat din vreun cânt
                                               Dedicat lui Osis, tot Ra, în pustiu…

                                               Balans sinuos spre pânză-n pământ,
                                               Fac faldurile-mi seci  din pardesiu:
                                               Mi-a mai rămas doar lutul, să-l frământ       
                                                                               M.R.C.










omul in matematica





Business lessons

La o spargere din new York, spărgătorul strigă: “Nu mişcă nimeni. Şi ţineţi cont: banii sunt ai statului, viaţa este a voastră.”
Toată lumea din bancă s-a întins pe podea, în linişte.
Asta se numeşte “Schimbarea Modului de Gândire – –> Schimbarea modului convențional de gândire”.
————————————————————————————————–
O tipă se intide provocător, pe masa din faţa ei. Spărgătorul i se adresează: “Vă rugăm să fiți civilizată! Acesta este un jaf, și nu un viol!”
Asta se numeşte “Profesionist –> Concentrează-te doar pe ceea ce ştii să faci”
————————————————————————————————–
Când s-au întors de la seif, spărgătorul cel tânăr (cu studii MBA) i-a spus hoţului mai bătrân (care avea doar studii primare) “Hai să numărăm câţi bani am furat!”. Hoţul bătrân, indignat îi răspunde: “Vezi că eşti prost? De ce să pierdem noi atâta timp, când putem să aflăm diseară de la ştiri, câţi bani lipsesc din bancă.”
Asta se numeşte “Experienţă –> în zilele noastre experiența este mult mai importantă decât calificările pe de hârtie”
————————————————————————————————–
Imediat dupe ce hoţii au părăsit bancă, directorul i-a ordonat casierului să cheme repede poliția. Casierul după ce se gândi o secundă îi răspunse: “Domnule Director, nu mai bine punem 5 mil de € deoparte şi spunem că i-au furat hoţii?”
Asta se numește “înoată cu valul –> a întoarce o situație defavorabilă în avantajul tău”
————————————————————————————————–
Casierul zâmbind: “Ar fi minunat să avem câte o spargere în fiecare lună!”
Asta se numeşte ” Omoară Plictiseala –> Fericirea este cea mai importantă.”
————————————————————————————————–
Seara la ştiri se anunţă că doi hoţi au intrat într-o bancă şi au dat o spargere de 100 mil. €.
Hoţii au început să numere banii de mai multe ori şi nu le ieşeau decât 20 de milioane. Furioşi au început să înjure: “# € @ &, noi am făcut planuri, am riscat ani grei de închisoare sau poate chiar viaţa şi directorul s-a ales cu 80 de mil, cât ai bate din palme?!?”
Asta se numește “Ştiinţă –> Cunoașterea este mai valoroasă decât aurul!”
————————————————————————————————–
Directorul băncii este acum fericit şi zâmbitor, că pierderile lui de la bursa de valori sunt acum acoperite de acest jaf.
Asta se numește “Oportunitate –> curajul de a-ţi asumă riscuri!”


FORMULA  LUI  KHAWAREZMY
Bunul simt in formulare matematica...

Savantul musulman a fost intrebat ce valoare reprezinta omul in matematica si el a raspuns:

Daca omul are bun simt si caracter          =     1
Daca mai este si frumos                        =    10
Daca mai are si bani                              =  100
Daca se mai trage dintr-un neam nobil    =1000

DACA DISPARE SIMBOLUL BUNULUI SIMT SI AL CARACTERULUI, ADICA 1, RAMAN ZEROURILE!!!!

Sursa: George Balica









Superioritatea occidentalilor





Superioritatea occidentalilor si inferioritatea
ortodocsilor moldo-valahi

Ion Marin Almăjan: Citind interviul pe care l-ai dat lui Vasile Bogdan și care a apărut acum într-o carte, m-am minunat cât de bun român erai și ce gânduri frumoase aveai, inclusiv pentru marele taragotist Luță Ioviță. Vorebeai despre români și calitățile lor, nu despre moldo-valahi, ca acum iar despre Biserica Ortodoxă te pronunțai cu respectul firesc, subliniind că apropierea de Roma nu de poate face fără această piatră fundamentală a poporului român. Ce te-a schimbat?

Viorel Roman: 1989 Lagarul ortodoxo-comunist n-a ajuns din urma si depasit civilizatia crestin-occidentala, dar a incheiat pasnic Razboiul Rece, ceea ce a declansat in est si vest un val de admiratie si entuziasm fara precedent. Si mai ales dupa intalnirea Fericitului Ioan Paul II cu Gorbaciov o posibila refacere a unitatii crestine de la Vancouver la Vladivostoc, deschidea noi perspective crestinilor si intregii umanitati. N-a fost sa fie asa si elanul s-a metamorfizat preptat in lehamite, resemnare si un nou Razboi Rece, hibrid. De vina sunt Conducatorii statului si bisericii, care nu sunt in stare sa depaseasca Marea Schisma si Moscova este din nou supusa sanctiunilor, Moldova, Romania, Bulgaria sunt cele mai sarace din Europa, Grecia e falita. Acest blocaj - de jure in occident, de facto in orient – e tipic partidei ortodoxe moldo-valahe PMR, PCR, FSN, PSD, PNL, care dupa 500 de ani de cea mai stupida administratie din lume, cea turco-fanariota, n-au cum, nu pot intalege civilizatia occidentala, in comparatie cu ardelenii, maramuresenii, bihorenii, banatenii din Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana /UE /NATO. Pentru a iesi din groapa istorica in care supravietuiesc, sunt tinuti in anonomat urmasii legiunilor romane pierdute la Dunarea de Jos trebuie sa o spunem fara menajamente politc corect: superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi, lipsa de unitate crestina este intolerabila, chiar daca ortodocsii moldo-valahi sunt in acelasi timp si in UE/NATO si in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane. Bremen la 2 iunie 2017

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi este o situatie intolerabila, de aceea incerc mai jos sa schitez cateva repere majore, care sa ajute atat la intalegerea acestui curent de gandire religios si politico-social – o fantoma care bantuie cam de mult prin Europa -, cat mai ales calea restabilirii normalitatii, a egalitatii.

1054 dupa Marea Schisma se trece imediat la refacere unitatii crestine, mai ales ca ortodocsii ajung sub islam si cer ajutor. 1095 papa Urban incepe cruciadele pana cand se reface unitatea crestina cu spada si se declara la Conciliul Lateran IV 1214 superioritatea catolicilor. O mare gresala, de aceea la Conciliul de la Florenta 1439 imparatul bizantin si papa pun pe picior de egalitate cele doua Biserici surori si refac astfel o autentica unitate crestina. De atunci avem doua curente religioase si politice, una continua linia de la 1214, asta o fac la noi maghiarii prin excelenta, alti cred in egalitatea crestina de dupa 1439.

Emanciparea nationale si sociala a ardelenilor incepe cu Unirea cu Roma 1698. Ea s-a facut pe baza Conciliului de la Florenta, dar cand au vazut ce inseamna asta grecii, rusii, sarbii, dar mai ales ungurii s-au opus, au facut pe unii ardeleni sa accepte linia lor si sa se simta si ei superiori fratilor lor, moldo-valahilor ajunsi robi ai sultanului turc si patriarhului grec. Avem asadar o prima unire cu Roma 1698 pe baza Conciliului de la Florenta, pentru care pledez si eu, si o a doua unire 1701, prin maghiarii, care se pretind superiori pe baza Conciliului Lateran. Pentru acestia intrarea in Europa e posibila si azi numai prin UDMR.

Moldo-valahii au o alta istorie, sunt o enigma si un miracol (G. Brateanu) si au luptat eroic doua secole, dupa caderea Constantinopolului, inpotriva turcilor. Dupa tradarea lui Cantemir ei ajung insa jos de tot, sub greco-fanarioti si din nou e un miracol cum au supravietuit sub cea mai stupida administratie posibila. Apoi ei reusesc din nou miraculos sub Cuza si Carol II, cu ajutor franco-german, sa obtina independenta si 1918 Marea Unire. Fapta statala e lor, idee nationala e a Scolii Ardelene, de aceea incercarea ortodocsilor moldo-valahii de a avea si fapta si ideea nationala, de a-i obliga pe ardeleni sa fie ca ei e insuportabila. Asta insa nu diminuiaza meritele lor, iar orientarea spre Roma, spre EU/NATO a celor patru presedinti ortodocsi moldo-valahi depaseste blocajul maghiarilor, rusilor, sarbilor, grecilor si sunt convins ca vom asista la o refecarea a unitatii crestine pe baza de egalitate, cu ajutorul papei Francisc, care vrea o unitatea a crestinilor fara conditii.

Superioritatea catolicilor, maghiarilor e la fel de insuportabila, intolerabila, ca lichidarea, periferizarea de catre ortodocsii moldo-valahi a Bisericii Unite cu Roma, a Scolii Ardelene si mai ales incercarea de a inpune stilul lor de viata tuturor romanilor. Asta e nodul gordian, care poate fi taiat printr-un dialog in vederea unirii cu Roma, fara intermediari maghiari.

www.viorel-roman.ro viorel-roman-bremen.over-blog.de Bremen la 24 octombrie 2016

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/10/24/prof-dr-viorel-roman-superioritatea-occidentalilor-si-inferioritatea-ortodocsilor-moldo-valahi/

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea
ortodocsilor moldo-valahi (2)

Am primit in cateva zile cinzeci de mesaje, ceea ce dovedeste un interes surprinzator pentru teze indezirabile in ed. Politica / Humanitas, in presa Sörös. Ieri v-am scris despre laitmotivul discutiei noastre - Superioritatea occidentala. Azi permiteti-mi sa raspund la unele criticii. Punctul meu de vedere este al Imperiului Sfantului Petru, al Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana, el n-are de a face cu stanga sau dreapta neomarxista, tot asa cum cel a tizului meu, a lui d-ului Victor Viorel Ponta este al Imperiului Sfantului Andrei, al celei de a treia Roma, Moscova. Asa s-a vazut, din perspectiva UE, la puciul lui parlamentar. Din perspectiva orientala, era un pas necesat, legitim spre viziunea, normalitatea boierului, stapanului drept credincios, pe care o vedem, admiram cu totii la protectorul tuturor ortodocsilor Vladimir Putin. Desigur Ponta nu e adeptul panslavismul, ci mai degraba a devalmasiei valahe, a protocronismului autohton si panortodoxiei.

Modelul baronului ortodox moldo-valah e boierul rus, stalp al Bisericii, stapanul procuraturii, judecatoriei, politiei/serviciilor, presei. Asta se vede in filmul LEVIATHAN a unui regizor rus. Orientarea baronilor Miky Spaga, Hrebenciuc, Mitrea, Mazare, Ghita, Ponta, Sova (cel scapat cu mir de la Ierusalim), Cocos, Udrea, Blaga, adunati in Adunarea Nationala, in Divanul boeresc nu-i stanga/dreapta. Avem de face mai de graba cu grupuri cu interese personale, care ajunse la varf, nu se deosebesc de talhari obisnuiti (vezi DNA/TV). EU/NATO a integrat tari ortodoxe si impun structuri statale pentru a fi in stare sa reziste unor invazii din est si a inpiedica degradarea materiala care sa duca spre un exod sper vest. Forme fara fond?

Partida National, Biserica Unita, Scoala Ardeleana au fost lichidate de Partida Moldo-valaha, in misiune greco-pravoslavnica si in folosul ungurilor, UDMR-ului cu care e mereu in alianta. Faptul ca ortodoxia s-a folosit de dictatura de dezvoltare comunista atat ca stategie de dezvoltare, cat si de distantare de occident, Cortina de Fier, e o performanta. Marxismul occidental se deosebeste fundamental de ortodoxo-comunismul moldo-valah. Al Dv, vr

Draga Viorel, Unirea Transilvaniei cu Romania Mare la 1918, la care si rudeniile mele, stramosii mei, au pus umarul, ne-a adunat pe toti romanii intr-un stat national. Lucru bun din punctul de vedere al mandriei nationale, dar pentru Ardeal aceasta unire a fost devastatoare din punct de vedere moral. Coruptia, Nepotismul, Furtul Obstesc, Minciuna, Mita, etc., etc., au fost introduse de demnitarii veniti de la Bucuresti si incet, incet, obiceiurile, seriozitatea si cinstea noastra "germanica" a fost inlocuita cu ceeace exista si azi in Romania. Daca acest lucru are ceva de a face si cu biserica si crezul, nu pot sa ma exprim, dar sunt convins ca are de a face cu Educatia si Ordinea sociala a unui popor sau a unei regiuni asa de mare ca Transilvania. State mai mici ca suprafata (Elvetia, Austria, Luxemburg, Andora, etc.) se descurca mult mai bine ca multe natii mari unde si riscul degenerarii valorilor este mare. Nu sunt convins ca mentalitatea romanilor, vorbesc aici de mentalitatea politicienilor, se va schimba cu trecerea Romaniei la o alta religie oficiala (catolica sau protestanta), deoarece Omul in sine, romanul este bun si fraier si de el profita toti cei care se lupta sa-l reprezinte. Romania are nevoie de dascali in Etica/Moralitate si dupa vreo suta de ani de studiu serios si Control al celor invatate, s-ar putea ca Mentalitate Corupta, Furtul si Nerusinarea Publica sa scada, ca de disparut nu cred ca vor dispare vreodata. Succés! Dimitrie

http://www.revistasingur.ro/altele/15723-viorel-roman-superioritatea-occidentalilor-si-inferioritatea-ortodocsilor-moldo-valahi.html?q=altele/15723-viorel-roman-superioritatea-occidentalilor-si-inferioritatea-ortodocsilor-moldo-valahi.html

http://bentodica.blogspot.de/2016/10/viorel-roman.html

http://www.marianagurza.ro/blog/2016/10/26/viorel-roman-superioritatea-occidentala-si-inferioritatea-ortodocsilor-iii/

Superioritatea catolicismului si inferioritatea
 ortodoxiei (3)

este intolerabila, de aceea, mult stimate domnule IP, recitind cele 24 de puncte critice pe care ati avut buna vointa de a le formula ma poticnesc mereu la “„Hai sa ne unim sub mine!” si orgolioasa crestinatate rasariteana; nu vrea! Ca sa vezi!” Asa a fost in vremea cruciadelor, care s-au incheiat in 1214, asa a fost in vremea unirii a doua a ardelenilor ortodocsi cu Roma, cu intermediarii maghiari, 1701. Dv, memoria colectiva a neamului nu se inseala, dar nu vede oportunitatea zilelor noastre, cand papa Francisc vine in Romania, cu prilejul a 100 de ani de la Marea Unire, si spune clar, fara conditii si in egalitate deplina? Sa refuzam orice oferta de emancipare in numele traumelor reale din perioada eviului mediu, feudala? Sa ramanem in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitan, pentru ca ne-am obisnuit? Desigur chestiunea tiganeasca este minora in comparatie cu dialogul in vederea unirii cu Roma, dar tiganii romanes romi Iliescu, Nastase, Georgescu, Voicu, Mitrea, Vanghelie, Udrea, camatarii si interlopii, sutele de mii, care au fost trimise in vest de ei, au creat o imagine distorsionata, dezavantajoasa stapanirii ortodoxie moldo-valahe de la Bucuresti. Tiganizatea poate nu-i politic corect, dar formularea Roma-izarea, Romi-zarea, Romanes-izarea romanilor e aproape groteasca. Din fericire perioada asta tulbure de tranzitie informala romanes, tiganeasca in misiune moscovita, plina de ilegalitati (vezi cartea Factorul intern, de gen. Aurel Rogojan) s-a cam incheiat, cu exceptia Timisoarei unde aroganta lor (din nou, nu merge romiasca) este mai virulenta ca niciodata. Sa nu ne pierdem insa in amanunte, Catalogul Dv de constatari si intrebari este pretios, pentru ca este sincer, direct, o baza solida de discutii, de aceea permiteti-mi sa revin. Al Dv, vr Bremen la 26 octombrie 2016

Paler: In timp ce ne pregatim, foarte vocal, sa ne alaturam oficial civilizatiei occidentale, integrându-ne in Uniunea Europeana, politica româneasca ramâne, vad, fidela obiceiurilor si mentalitatilor din celebra caracterizare ce zice (si nu zice rau!) ca „la portile Orientului totul e luat a la légere“. Ceea ce inseamna nu numai „cu usurinta“, ci si „fara prea multa seriozitate“. Banuiesc ca oficialii de la Bruxelles nu inteleg foarte bine capacitatea noastra, reala, de a fi superficiali, de a nu ne emotiona excesiv in fata realitatii si, la nevoie, de a rezolva printr-un „banc“ orice nenorocire.