Jurnal de Răcășdia

Revista Jurnal de Răcăşdia, „Publicaţie afiliată Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat” este editată de Primăria Comunei Răcăşdia, având ca director onorific pe d-l ing. Mirco Lechici. Apare din anul 2009 şi se vrea un „magazin” al localităţii, în care să se găsească de toate. La început a apărut în 4 pagini, iar mai apoi în 8 şi, de negee, Sf. Măria Mare, 2013, în 12 pagini, color.

În jurnal apar informaţii despre oamenii care au fost şi au lăsat urme pe pânza vremii, vorbe înţelepte, de suflet, din partea parohului din sat, sfaturi diverse, glume, „cuvinte înţelepte”, sfaturi practice, sport, din lumea şcolii … „de toate pentru toţi”.

Sufletul ziarului este prof. univ. dr. Constantin Falcă, care „din ardoare” pentru satul său „a pus osteneala” şi „a dat la iveală” şi această foaie, pe lângă cele 23 (şi vor urma !) de volume din „arca” „Cărăşeni de neuitat”. În colegiul de redacţie sunt menţionaţi Ioan- Nicolae Cenda, Constantin Falcă, Iosif Nica, Elena Opriţescu şi Gheorghe Ţibuleac. „Jurnal de Răcăşdia” se tipăreşte la Editura Eurostampa din Timişoara şi apare lunar.

Locuitorii comunei (şi nu numai !) sunt interesaţi de publicaţia care le aduce „ştirile de lângă noi”, de acasă, care sunt mai căutate decât cele de departe, din lumea mare.

Multe localităţi rurale din Banat, au avut şi au, spre fala lor, publicaţii proprii. Este o tradiţie, în care, la loc de cinste se situează „Suflet nou” din Comloşu Mare care împlineşte opt decenii de la prima apariţie. Cum satul este „centrul lumii” şi Răcăşdia „sat în toată puterea cuvântului”, este un „axis mundi”.

Primăria, având în frunte pe Lechici (cel tânăr) sponsorizează revista şi înţelege că este şi aceasta „un obiectiv necesar”.

Prof. univ. dr. Alexandru Stupariu – Şirianu, comentând partea a XX – a din saga „Cărăşeni de neuitat” îşi intitula articolul: „O impresionantă reuşită” Cred că putem „plagia” acest titlu şi pentru Jurnalul de Răcăşdia.

„Într- o lume ce pute a bani, a indiferenţă”, … a prostie şi prea multă politichie, în satul lui Emilian Novacovici, oamenii mai citesc şi sunt interesaţi şi de cuvântul scris, dând speranţe că verbul „a citi” nu va deveni un arhaism.

Prof. loan-NicoIae CENDA