Catalin Afrasinei
am
şi acum emoţiile din declaraţie de dragoste
visam
să urmez medicina
pentru
a-i vindeca pe ai mei
de
toate bolile
în
casa lor
fiind
mai multe medicamente decât mâncare
ora
de a le lua rivalizând cu ziua
în
care de la abator câteva pile
arătându-şi
isteţimea
soseau
cu precizie de ceas elveţian
vinerea
la ora 18
tata
le pregătea o ţuică
mama
un nechezol fierbinte
cântărind
kilul de umilinţă şi datoriile achitate
am
şi acum emoţiile
prin
care trecând pe lângă blocul alor tăi
ştiam
că nu eşti acasă
deşi
pe atunci nu învăţasem
să
mă rog de oameni ca de DUMNEZEU
la
care eu nu am acces
decât
genetic fără falsă infatuare
am
intrat la morgă
la
lecţia despre disecţia sufletului
şase
luni m-am visat mort ca dr. moody
mortul
acela despre care se vorbea
cu
dezinvoltura omului care nu are nimic de pierdut
şase
luni mi-am văzut sufletul înceţoşând clipa
nu
mi-a fost frică de moarte şi nici de veşnicia ei
m-am
cutremurat numai de lipsa de sens
în
care se scufundă lumea înotând prin neantul umed
ca
şi cum ar fi proba de o sută de m fluture
după
apologia lichelismului
te-ntrebi
ce urmează
dacă
vei şti cum să scapi
***
alt cânt
al însinguratului
Catalin Afrasinei
apoi
am
voit să stau singur
în faţa celui singur
care stă în faţa celui singur
nu te aşeza prea aproape
mi-a spus vocea
oameni
răi vor veni
şi vor săpa
şanţuri dreptunghiulare lungi -prelungi
ca la suplacul de barcău
sperând
că aurul negru – n care le-a fost dat să moară
le
va fi aceeaşi nevăzută groapă comună
vor
săpa numai vor săpa
nu
va mai fi tobie
care
să le facă un fel de înmormântare
nici
sâmbăta lui lazăr
cea mai mare zi
dinainte de ÎNVIERE
de vrei să trăieşti
învaţă să pierzi
de nu vrei să ţi le petreacă alţii
învaţă să-ţi trăieşti viaţa şi moartea
în catedrala apelor flămânde
urmează lui paul claudel
cândva am cunoscut pe cineva
care îmblânzea apele
cum iubitorul de mamba
dansează şi trebuie să moară
să ucidă viaţa
fără să se apere
să scuipe
acolo
unde
nu
se
scuipă
să trăiască
acolo unde nu se poate trăi
să poetizeze lumea
acolo unde nu se poate muri
nu-mai-de-cât
***
la
scăldat. meditaţiile humuleştene ale preşedintelui statelor unite despre
păcatul fără de păcat de la pagina infinită
Catalin Afrasinei
spicuind
la teza de doftorat a lu mister obama
am
putut constata
europa
a fost decimată
magna
cum laude
în
săptămâna patimilor
m-am
făcut a nu observa
judecătorii
acestei lumi în anul 2014
se
perfecţionează
se
perfecţionează
se
şlefuiesc
se
transformă într-o piatră strălucitoare de râu
pe
care eu şi mister o
într-o
zi cu soare humuleştean
ne-am
aşezat hainele la scăldat
fiecare
a strigat a strigat după mama lui
A-S-T-R-I-G-A-T
să
descânte lumea
noi
credem numai în minuni
î-n-f-r-u-p-t-â-n-d-u-NE
din păcatul acesta
păcatul
fără de păcat
mister
o îmi spune că a făcut totul
având
cele mai bune intenţii aseară
preşedintele
meu a fost TOT
la
realitatea tv să mă asigure
că
nu am ieşit complet din realitate
irealitatea
mea cea mai profundă
fiind
pâinea cea spre fiinţă
a
ne-
fiinţei
care
se-ndârjeşte asupră-mi
ca
un fel de invazie de care nu-ţi mai e frică
la
intrarea în moarte
împreună
începuserăm
a
ne plânge
cât
mai puţin
greul
trecuse
pentru
a mi se da dreptate
fuseseră
devalizate state întregi bănci sute de mii
miliardari
adevăraţi îmi învăţaseră cusururile pe dinafară
mai
puţin unul singur
cel
la care nici eu nu am acces decât foarte rar
şi
despre care papa francisc a spus că este aidoma
cu
un fel de bibliotecă borgesiană
cu
o pagină de nisip
cu
un fel de dincolo
pagina
infinită
despre
care borges însuşi
spunea
că nu poate decât divaga la infinit
muşc
din ea ca dintr-o livadă medievală de citrice
mister
o.
ca
pe cărţi poştale dintr-o altă viaţă
mister
o.
o
tot culege
mister
o.
o
aşează în lădiţe
mănâncă
şi tu
să
vezi ce frumos ev mediu muşcă din mine
foarte
târziu dar nu atât de târziu
încât
nimeni din est
să
nu mai aibă viaţă personală
mister
o.
înţelege
mitul veşnicei reîntoarceri
în
apa ozanei
în
pulberea deasă a marilor invazii
în
ţărână
în
kandahar
până
la linia de pauză de pe terenul de fotbal american
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu