sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Grădina

Liliana Zaharia
14.XI.2014

Nu e greu
Nu e greu să faci grădină,
dacă ai un meșter bun.
Însă, dacă n-ai lumină,
cum vezi capătul de drum?
Te blochezi la intersecții,
sau prin cine știe ce coclau,
și ajungi, prin introspecții,
să cazi de-unde alții stau
pe un scaun de grădină,
sau din altul, mai de soi
dacă lumea e haină,
o s-ajungem vai de noi.
Fiindcă viața e parșivă
și dacă nu ai un țel
te trezești cu o misivă
de la Londra sau Brussel.
Care-ți spune cum să joci,
sau să cânți chiar de n-ai chef
deși simți că te sufoci,
tu tot coși la un gherghef.
Ce ar fi, cu demnitate,
Capul să-ți înalți în lume,
să dai la o parte toate
și să te mai lași de glume?
Să-ți croiești drumul sub astre
cum te-au învățat străbunii.
Și să crești cu demnitate,
să-ți câștigi respectul lumii.
Și să faci țara grădină,
pentru tine, pentru frate.
Cei cu inima română,
lăsați la o parte toate.
Și gândiți-vă că mâine,
când copiii-or întreba:
-Ce-ați făcut în astă țară?
Ce ne-ați lăsat voi din ea?
Ce-o să le răspundeți oare?
Capu-n jos o să-l plecați?
Sau o să priviți spre soare
și-n genunchi vă închinați
să ne-ajute Dumnezeu
să făcem din astă țară
colț de rai zâmbind mereu
spre o dulce primăvară.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu