Motto:
„În perspectiva morţii mele, doresc să fac
această confesiune: dispreţuiesc naţiunea germană din cauza prostiei sale
nesfârșite şi roşesc la gândul că îi aparţin”.
Arthur Schopenhauer
Dimitrie Cantemir: "Dragostea ce avem pentru patria noastră
ne îndeamnă pe de o parte să lăudăm neamul din care ne-am născut, iar pe de
alta, dragostea de adevăr ne împiedică, în aceeaşi măsură, să lăudăm ceea ce ar
fi, după dreptate, de osândit. Le va fi lor mai folositor dacă le vom arăta
limpede în faţă cusururile care-i sluţesc, decât dacă i-am înşela cu linguşiri
blajine şi cu dezvinovăţiri dibace. Din această pricină, vroim să mărturisim
curat că noi, în năravurile moldovenilor, în afară de credinţa cea adevărată şi
ospeţie nu găsim prea lesne ceva ce am putea lăuda. Năravurile bune sunt rare
la ei. Trufia şi semeţia sunt muma şi sora lor. Nu cunosc măsura în nimic: dacă
le merge bine sunt semeţi, dacă le merge rău îşi pierd cumpătul". (Descrierea
Moldovei, II, Cap. XVII).
Ion Ghica: "... a fost un timp când trebuia mare
îndrăzneală şi abnegaţiune unui român, ca să cugete la naţionalitate şi
libertate. Acum lucrurile s-au schimbat. A striga pe toate tonurile, cu vreme
şi fără vreme, din gură şi din condei: patrie, libertate, egalitate,
independenţă; a incrimina şi a batjocori pe acei care nu trec peste marginile
moderaţiunii, a bunei cuviinţe şi a modestiei, a acuza de trădători pe oamenii
cei mai devotaţi binelui ţării, a-i trata în mod ireverenţios, a-i lovi şi a-i
insulta, nu numai că nu este periculos, dar este glorios şi chiar bănos.
Persecutările şi invectivele au rămas partea acelora care nu se suie pe
streaşină ca să strige la patriotism, sau care nu se asociază cu acei care
practică calomnia şi injuria în favoarea vreunui partid. Peste 20, 50, 100 de
ani, poate că s-or găsi publicişti şi istorici care să arate generaţiilor
viitoare în ce parte a fost mai multă şi mai adevărată iubire de ţară; până
atunci însă, meritul şi gloria vor fi de partea sbierătorilor şi dibacilor, şi
primejdia e mare". (Liberalii de altădată, scrisoare către Vasile
Alecsandri, 1880).
Mihai Eminescu: "Da, domnilor! Mi-e ruşine să fiu român!
Dar ce fel de român? Român care vrea a-şi fi însuşit monopolul, privilegiul
patriotismului şi-a naţionalităţei - aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu.
Naţionalitatea trebuie să fie simţită cu inima şi nu vorbită numai cu gura.
Ceea ce se simte şi se respectă adânc se pronunţă arareori! Hebreii cei vechi
n-aveau voie să pronunţe numele dumnezeului lor! Iubesc poporul românesc fără a
iubi pe semidocţii şi superficialităţile sale". (Din manuscrise, Opere,
vol. IX, pp. 459-460).
Ion Luca Caragiale: "Noi, românii, suntem o lume în care,
dacă nu se face ori nu se gândește prea mult, ne putem mândri că cel puţin se
discută foarte mult".
"Elementele de succes: măgulirea tuturor
ideilor şi formulelor populare, pe care oricine le aplaudă automatic, sau prin
imitaţie, precum: tinerimea română, economia română, femeia română, ţăranul
român, muncitorul român, regatul român ş.c.l. - în genere fraza goală,
declamaţia şarlatanească, lătrătura patriotică, naţională - cu un cuvânt,
moftul...".
"M-am exilat, atâta tot. Aerul aici îmi
prieşte, sunt mulţumit şi n-am ce căuta acolo unde linguşirea şi hoţia sunt
virtuţi, iar munca şi talentul viţii demne de compătimit".
"Multe am învăţat de când trăiesc în
mijlocul Europei civilizate, unde e dreptate la tribunale fiindcă e şi pe
stradă şi între toate una mai ales, că omul trebuie să spună europeneşte, nu
greco-ţigăneşte, ce crede". (I.L. Caragiale despre lume, artă şi neamul
românesc, Dan C. Mihăilescu).
Emil Cioran: "În România, tipul omului inteligent şi
unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viaţa este un prilej
de capriciu subiectiv, de exerciţiu minor al dispreţului, de negativitate
superficială. N-am întâlnit om care să aibă o mai slabă aderenţă la valori ca
românul. Nici un român nu se simte personal vinovat, dezertând astfel de la
responsabilitatea individuală". (Schimbarea la faţă a României)
primită prin e-mail de
la G.A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu