Până la Indore

De George Anca

Indore Campus at dusk

16.12. 1977

Trei ore în engleză, două în italiană, una în franceză cu bătrânul înger ateu, fiul unei Krupenskaia credincioase, decorată de Carmen Sylva. Soția n-a vrut să-l urmeze înapoi în țara lui, unde a ajuns învățător într-un sovhoz, 3 camere și zeci de kilograme de vodcă, apoi la Tașkent, iarăși în India, de conversăm, aflat tot în drum spre patria nașterii și morții, îngrijorat de trai și tratație, uitându-și, poate, fiul la Paris – născut la Delhi, cu studii în Leningrad. A (nu) crede în Dumnezeu, a nu-ți fi tot una – complexe budhice sau a fi persoană completă, dostoievkizarea-ortodoxie, tu-persoană, clarități apofatice, lumea ca dar.

Teoria prostituției, ca punct în plus în diferențierea de de folia, fobia și dragostea îngerului. Tema: Eminescu nu mai este, religiozitatea în limbaj, credința în cinstirea dialogului. Curentul unei creații anti-curent și argumentarea în dodii a actualității vii sincrone, prinderea datei și difuzarea în spațiul simpatic sau submersibil, respiritualizarea în genul incarnărilor, al ciclului logogogic creativ.

Urmarea socratic scrisă a anilor intim dialogici, palida umbră a pietrei filosofale peste pix, imperativul criticii secunde ca primă creatoare mărturisire în timp a personalității confiate. Vechea confidență în infidelitate, nespusă, dar de amintit, interioară irepresibilitate a afirmării de sine, ceașca de cafea a noilor-veniți de altădată, când voi, Lofangel, țeseați pânza zidurilor de-a doua viață, că eu nu voi pătrunde cu forța nicăieri și nici forța.

Venerabili pastori de dinozauri și rase bărbi creștine, perne ca saltele intelectualizate, ochi umflat cât trei hoteluri indiene, vizitatori ai suprarealismului dezis în visul pentru La chute – nu e nici melodramă dezgustătoarea pentru voi noi toți inversiune uni-amantă, dedesubtul fatal al pasiunii în idee, cu magnetul mormântal al baștinilor, sinuciderea simbolică a actorilor și teatrelor și zonelor intraductibile dar de tradus.

La prânz, un simetric al lui Lofangel (FalongGel?), profesorul de chimie de la Universitatea Seattle-Washington, că din ce țară, chimia - prima pasiune a româno-americanului Mircea Eliade, după ce mă repezisem să-i aducă Nana Modern Romanian de James Augerot, de la aceeași universitate.Vice-Chancellor-ul Mehrotra le-a fost oaspete în casă lui Mrs. și Mr. Khady. Un Parker evreu, coleg de universitate al americanului, a sosit din România, în timpul războiului.

Îmi vine în minte cantitatea. O susțin ca alibi al valorii, ca spațiu mioritic sau fenomen originar insulare în energia românească, vis al unduirii și Socrate bridge, neșansă Nae, Drag(nea), Mir(cea Vulcănescu), Țuț(ea Petre). Brâncuși-ul Swedwnborg în Balzac Neagoe (cu Napoleon Trestioreanu). Geza Bethlenfalvi - Hungarian Indology and the Panchatantra in Hungary.

Ne discutăm naționalismele – Mary, spre povestea evreiască în cheie epică, nu străină de răurile vindicative ce ne căptușesc orizonturile sentimental-cultural-naționale, întru regretul celor fără patrie sau religie, țipându-și nefericirea. Atâta disgrație la un singur pol. Știam și aseară cât de puțin înger aș fi, dar cu atât mai dureroasă părere de rău caut masca de lumină, gândind la Dunăre ca Josef Atila, cu tatăl său român – uniți de suprarealismul tinereții în armonia consonantă a versurilor târzii.

În curtea Universității, la Guest House, auzită întâi de Nansi, mi-a chirăit vevenița, iar – în copilărie, pentru puii ei din mîinile mele ucigașe de copil, acum cinci ani, pentru a mă readuce la viață, la suportarea viitorului-previziune a morții fratelui Vasile. Poate va fi altfel orice. Viteazul de Beri se anunțase pentru azi să ne repare reșoul electric, să-și uite cancerul, dar n-a venit, și a cântat veverița. Roșie Coscie Indie vaporoasă veveriță moarte.

17/22.12. 77

Khadi se interesează de dificultățile cuiva din România care vrea să plece la ei. Eh, evreii, fetele de măritat, cei cărora amicii le fură nevestele dacă insistă se duc. Cum sunt ele goale bisericile în R și în R, nu în I. Eh, sunt pline la Roma. Nu-i spun nimic restaurarea persoanei lui Isus, sfinții părinți sau isihia lui Grigore Palamas etc.

Mi se face cunoștință cu un tânăr arheolog, american și soția lui. Îl invit în numele lui Vulcănescu la congresul internațional de antropologie din decembrie de la Delhi, descriind coloana cerului. De altfel, mâine, fericit, voi merge pe urmele lui Brâncuși până la Indore. Un trident de peniță îmi deschide apele din creasta valului.

Brâncuși: (signs and forms bearing a significance far greater than the simple ornamental effect that could have revealed to searcher coming from outside this specific civilisation). 1907: Les Demoiselles d'Avignon (Picasso) – Wisdom of the Earth(Brancusi). Obsession for wood – constant longing for adventure – making a violin out of the shafts of an orange crate – the Craiova School of Arts and Crafts (1894) – a trip to Vienna (1897) – student of the National School of Fine Arts, Bucharest (1898) – Vitellius (1898) – Basel, laid up in a hospital – arrived in Paris (1904) – Ecole des Beaux Arts (Paris, 1906, graduated 1907) – working in Rodin's atelier: no other trees can grow in the shadow of an oak tree – (the stages of his life reflect the sculptor's striving to carve in stone, marble and wood, an idea, a feeling or an intuition) – Pride (1905), Child (1906) – the child theme, 19 sculptures (the evolution of the forms in these portraits demonstrates a clear trend towards the simplification and concentration of the expression by a gradual elimination of any gesture... the dramatic intersection of angles and the organizing axes of volumes) – Torment (1907) – (the physionomical traits or elements subordinated to the law of composition aiming at expressing the sculprutal object) – The Prayer (1908) – Maybe pure poetry is prayer, but I know that the prayers of our old Oltenians were a form of meditation (Brancusi).

Nanei îi place Rugăciunea fiindcă stă în genunchi și e cu fundul gol. Îi plac copiii, Cumințenia pământului – fața e urâtă, că plânge. Muza adormită visează că se duce undeva – unde? Chipul din Somnul visează c-ar culege mere. Apreciază jumătate din perechea Sărutului, iar sărutul din Poartă e litera O – octoedrii mari ai porții îi convin, cei mici, nu.

D. L. Bapna, Joint Director Publicity / D. O. No. ... / PUB / 77 / Government of Madhya Pradesh / B – B, State Emporia Complex / Baba Kharak Singh Marg / New-Delhi-110001/December 13, 1977

My dear Vyasji,

The bearer is Dr. G. Anca, Visiting Lecturer in Romanian, Deptt. of Modern European Languages, University of Delhi, Delhi. He is coming to Indore to visit the Indore Palace and other places. He is specially interested in Romanian Sculpture of Brancusi who was a guest of Maharaja of Indore in 1938. He would also like to visit the University and give a talk. I shall be grateful if you could put him in touch with the persons concerned and give him necessary guidance and help.

Thanking you, / Yours sincerely, / (D. L. Bapna)

Shri Shyam Vyas / Assistant Director / Govt. Of Madhya Pradesh / Regional Publicity Office/ Rajwara Chowk / INDORE.

Nana: ... Mamă, de ce mai iei o gură de ceai, mai tragi un fum, te mai uiți urât, și mai pui țigara în tigaie?

A modern contribution to the mythology of love – mysterious menhirs / Dragobete-Head-of-Spring – The Kiss (1909) – monolithic (1925) – (the mineral materiality of the stone)

a version placed in the Montparnasse cemetry on the tomb of a young girl who had commited suicide / glorify the sun and light /the eye is the dominant symbol of this profound rational process

Gate of the kiss – te embrace of two bodies, like the two halves of a seed, assume the perfect shape of a circle

the fusion of the mineral with the organic.

Herbert Read: every animal or human being, every tree and flower is vital but the work of art is in some sense concentration of this vital force

The Wisdom of the Earth

Constantin Brâncuși: it would be natural for human beings to live like flowers in the fields, each seeking and finding his place to enjoy or to suffer the sunlight, the coolness of th wind, the blessing of Heaven and the violence of tempest

Constantin Noica: the mystery of man's human embodiment re-discovery of profound strata

Mircea Eliade: Brâncuși appears to heave found the source of „Romanian” inspiration, only after encountering certain „primitive”and archaic artistic creations – a fact which seemed paradoxical to several art historians.

The Sleep – The Dream – Te Sleeping Muse – Torment.

Prometheus (1911) (probably Brancusi's first wark where the polished metal plays so great a part in suggesting the transformation of matter into spirit by the artist vision).

Brâncuși: Polishing is a necessity, dictated by the absolute forms of certain materials. It is of course not compulsory, why – for „beefsteak” producers it may be even harmful.

Rousseau le Douanier: Eh, bien, tu a transformé l'antique en moderne

(the synthesis of forms of expression deriving from diverse systems of philosophy)

Brâncuși: Beauty is absolute equity

The Rodinian revolution in sculpture: the autonomy of the fragment.

1911 – MĂIASTRA

Peter Neagoe: traditional Romanian belief in a spiritual bird, a magic bird that guides lovers out of the frightening dark forest into a flood-lit paradise

Brâncuși: I wanted the Măiastra to raise its head to the sky without however expressing in this movement pride, vainglory of defince. This was the most difficult task ant it was only after a long and strenous effort that I succeded in rendering this motion integrating in the soaring flight.

I do not sculpt birds but flights

in chiseling the stone, we discover the spirit of matter its very essence: your hand thinks and follows the thoughts of the material.

The Brancusian birds, strongly rationalized versions of natural beings.

The yearning for the absolute

1920, Ion Vinea: Let's raise again the tower of Babel / And with our dreams build a vaulted nest for words. / Behold – a hallowed chant - / The bird of yearning, a feathery flame, / Carves its alluringly sacred Maiastra image / Crucified upon the altar – screen of our faith.

Cubism (1912) – Apollinaire - Mlle Pogany (1917) – Narcissus (1910) – Narcissus fountain (1913) – Golden Bird (1919).

Christian Zervos : La puissance de son instinct vital, son amour passionné pour les choses qui l'entourent, la joie si plein qu'il ressent auprès des femmes , l'ont préservé de prendre le chemin de l'acosmisme oriental qui peut concevoir le néant comme l'etre véritable.

Brancusi: Art is not an escape from reality, but a flight into a new reality henceforward the only valid reality.

The artist's polemic criticism of „beefsteak” sculpture (Torso of a Young Man).

Endless Column (see the internal ratios between the rhombuses) Chimera / Sorceress – (Isaku Noguchi) – The King of Kings(1920) ( Brancusi's most cryptic sculpture).

Van Doesburg: 1907 however as the moment when Brancusi raised to the highest degree of perfection the simplification of European plastic art – Narcissus – Prometheus – Maiastra – Mlle Pogany – The Newborn – Sculpture for the Blind – Princess X.

Brancusi: We shal never be able enough to the Earth that has given us all we possess... The fly! What bliss!

Henri Poincaré

a sculpture transformed into architecture

Endless Column – octahedral modules; 29.33 meters / „bead” (180 centimeters); the axis – 17.53; golden number, 16.2.

Mario de Michelli – Endless Column: symbol of the Romanian village, symbol joining the earth and the sky, a humanized bird, taken from a boundless ideal aspirations.

Gate of the Kiss

The Table (spirit-thirsting)

Brancusi: there is a purpose in all things. In order to group it, you must shed your own self... When we are no longer children, we are already dead.

Zervos: (the work of Brancusi) la sensibilité et la pensée se combinent pour résoudre les graves conflits de l'art.

(G. Anca) Dacă lui Mihai Eminescu i s-au dedicat statui, lui Constantin Brâncuși i s-a reconstituit legenda în teatru. Coloana nesfârșită, piesa lui Mircea Eliade, își plasează acțiunea la Târgu-Jiu. Este acțiunea spiritului mai presus de timp, care transformă spațiul într-un templu.

P. Pandrea: Este un nou profet.

M. Șora: modul său de a se acorda cu sine era acela al totalei libertăți interioare.

Karola Gideon Welker: Materia ascultă de Brâncuși.

Columna Traiana, 113, Roma – Coloana nesfârșită, 1937-38, Târgu-Jiu.

Brâncuși: Beauty is absolute balance... It is not making things that is difficult, but puting ourselves in condition to make them... Direct cutting is the true road to sculpture, but also the most dangerous for those who do not.

Metode creatoare: marmoră cu vine cenușii (Pește / Miracol) – natura materialului – procesul/procedeeul de creație – gravitația – calitățile tactile ale sculpturii – sculptura ca obiect – eliberarea ei de soclul fix și de uniformitatea instalării – primul sculptor abstract – compoziție serială (Copii/Pogany/Păsări) – reapariția motivelor favorite: brațul amputat(Copil/Rugăciunea/Supliciul); curbura exagerată a gâtului (Pogany); capul adormit; planul oval puternic decupat; canelurile sculptate paralel (Adam/Socrate).

din Delhi douăzeci de ore

până la Indore

Ramgajmandi

ars amandi

lespezi gard

Ramgajmand

peisaj meridian

în surâsul de maidan

florile dalbe

erau nalbe

vacile negre

muzici alegre

Indore departele

poetul fratele

o niciodată

însculpturată

dodie fată

gazdă de pandur

Holkar Bahadur

ce mi-ar fi în satul meu

să fie lui Dumnezeu

nici durere

nici putere

merge trenul

cu himere

sămânță de rigă

la ziuă ne strigă

luminos e soarele

bun Dumnezeu marele

caprele bat căprioarele

migrenele cangrenele

supraviețuim cu dolmenele

ascultasem cuminți

cancerul pentru sfinți

ne sfârșisem de dor

către măritatul Indor

cu pasărea măiestrelor

ciugulite ferestrelor

NAI DUNIYA, p.1, 21.12. 77, Indore: / Cuplul Anca în Indore în memorie artistului Brancusi / (foto:) Dr. Anca, soția și fiul (sic)

Indore, 20 decembrie. - Cu 40 de ani în urmă, sculptorul de faimă mondială Brâncuși vine în Indore la invitația lui Maharja Holkar. Și astăzi, devotul lui Brâncuși (1876-1957), Dr. Gheorghe Anca a vizitat (pe Constantin Brâncuși în) Colegiul Regional al Educației și a ținut o conferință de o oră asupra vizitei lui Brâncuși la Indore. Dr. Anca este profesor de română la Departamentul Limbilor Europene al Universității din Delhi.

Potrivit Enciclopediei Britanice, Brâncuși a fost un sfânt al sculpturii și a avut o profundă înrâurire asupra artei mondiale în scolul XX. A debutat în sculptură în România, s-a întâlnit la Paris cu Auguste Rodin, a inițiat sculptura spirituală.

În 1933, Maharaja Holkar l-a invitat la Indore. El a vrut să înalțe un templu sub îngrijirea lui Brâncuși. Brâncuși a putut să-l viziteze în octombrie-noiembrie 1937. Cu toate acestea, templul nu a fost niciodată ridicat, dar Brâncuși a sculptat două păsări în marmoră, care (pot fi văzute) se află în muzeul Usha Raja.

Pentru Dr. Gheorghe Anca, acesta a fost un pelerinaj aici unde Brâncuși a stat aproape o lună. Soția lui, Rodica, a fost, de asemenea, cu el. Ea este prima femeie română în vizită la Indore. Dr. Gheorghe Anca și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din București, iar acum el predă literatură universală și comparată. Doamna Rodica Anca și-a obținut dipolmă de nivel universitar în Ceramică.

Astăzi, cuplul Anca a vizitat redacția ziarului Nai Duniya. Ei au vorbit unui redactor despre producerea unui film asupra lui Brâncuși. Brâncuși a creat mai multe sculpturi frumoase ale Păsării Măiestre (poranic bird / magică?)

Potrivit Enciclopediei Britanice, ofițeri vamali americani au refuzat intrarea, fără vamă, a Păsării în spațiu, o sculptură în bronz. De aici a început un cunoscut proces între arta modernă și arta istorică. Dar câștigător a fost artistul modern Brâncuși. Această pasăre sculptată, poate, a cucerit inima lui Maharaj Holkar Bahadur în Paris.

Dr. Anca a spus că marele poet Mihai Eminescu (1850-1889) a tradus (versuri din) Rig Veda și a iubit foarte mult pe Kalidasa. Poeme ale sale au fost influențate de cultura indiană.

Care e cel mai mare indianist în România? Dr. Anca a spus că Mircea Eliade poate fi numit primul. Acesta a scris (circa) zece cărți despre India și trăiește la Chicago. Urmează Teofil Simenski, Vlad Bănățeau, Cicerone Poghirc.

Dr. Anca a publicat trei cărți de poeme în România. Se mândrește cu națiunea lui, care este liberă de ruși și este o țară liberă. El a spus că limba română este singura limbă latină în Estul Europei, o limbă indo-europeană. (Autor: Rajendra Mathur).

Stimate Domnule Mircea Eliade, / Vă scriu a treia oară (după București și Roma), nerăbdător să divulg o existență românească într-o Indie alta decât cea a Maytreyi-ei, poate. Oricum, am fost în pelerinaj la Indore și, cu o conferință la Colegiul de Artă al Universității, în 20 decembrie 77, am cinstit 40 de ani de când Brâncuși, pentru o lună, în curtea palatului maharajal și risipit printre ruinele de la Mandu, își desăvârșea (două) măiestre în spațiul indian.

Într-o vizită la cel mai mare ziar indorian, Nai Dunyia, am vorbit despre Dumneavoastră, iar articolul publicat în 21.12. 77, pe pagina întâi, a reținut numele celui mai mare indianist român. În plus, un ziarist a sugerat că teatrul din Indore ar juca piesa D-stră Endless Column.

Mă ispitește un al doilea doctorat (indo-româno-american?) după Baudelaire-ul de la București (ghidat de Noica, Stăniloae, Cuclin, Franco Lombardi, Șora, Grigore Popa, Mihail Celarianu, V. G. Paleolog, Z.D.- Bușulenga, conducătoarea de doctorat). Ce anume vi se pare de făcut, obiectiv, în marginea viei culturi indiene?

23.22. 77

Aseară, la Netty Bossert, s-au cântat colinde englezești – un actor cu nevasta lui din America și încă o pereche tot de acolo, cu un copil blond, familia adult-adolescentă (băiat și fată) a unui funcționar (coreean) ONU (voce bas-bariton), Faruqi, Mary cu Balint, noi cu Nana, indieni. Un discurs pe post de povestire de Crăciun (vizită la Ierusalim și-n Africa de Sud), urmată de audiția colindelor românești oferite de mine (la Căluș, Balint a dansat ceardaș). Supă, chiftele, prăjituri, fructe. Nu alcool, nu tutun. (Vis, după: am o pușcă în mână, o îndrept spre cel mai bun prieten, Vasile, voi fi condamnat la moarte, aș prefera galerele pe viață).

27.12. 77

un român odată a plecat de-acasă

nu să scoată apă nici să dea la coasă

și-a luat muierea și copila blândă

și s-a dus în lumea asta de osândă

când la poale munții să-l aștepte nu-s

a luat-o invers nu către apus

tot spre miază-ziuă până la Indor

să-și mai uite grinda prefăcută-n dor

s-a întors pe urmă unde avea treabă

nimeni nu-i răspunde nimeni nu-l întreabă

când a doua ploaie iarna a fost jos

tare o poveste își visa pe dos

ca pe englezește refuzat în dodii

începu să tacă să rodească rodii

ah și papagalii și maimuțele

mână până-n ceruri lung căruțele

în caleașcă brună coada veveriței

o drăcoaică maică goală între ițe-i

se călătorește-n nor să se mărite

eu să-i cânt la nuntă să-i dau grâu și vite

bine dar în viață n-am singurătate

poate lin ascultă-mi lasă-te pe spate

rugă fără coarde uită-mă și hâdă

mirele din zare o să îți surâdă

prea mă vede schiaun fără străvezime

și cu umbră oamă rob viclean la știme

cât că m-ai preface în pustii vapori

masca ta în beznă mie mi-o omori

căci ascuns în plânsu-mi am rămas vioi

cu trei coaste rupte și plin de nevoi

stă drăcoaica-n gânduri se face la modă

și mă ia de unul singur dragă dodă

eh nu mi-era vorba dar vânam chitină

greierilor muză moară și creștină

strâns-am o grămadă rugului de mine

s-o aprind cu suflet roiuri de albine

eu să n-am vedere ele dodii nu

stau la o fereastră cu ochii hindu

doar în taina strânsă dodiilor fața

o să-mi fie frică să nu tragă ața

No. Estate / Allot / 3 R / 77 / Delhi / the 27th December 1977

Dear Sir, / I write to informe you thar the Vice-Chancellor has been pleased to allot you a 3-Roomed flat No 38/15, Probyn Road for duration of your stay in the Department. / Please note that the accomodation would be furnished and rent-free. / Please arrange to take possession of the said flat from the Assistant Security Officier of the University. / Yours faithfully / Registrar.

30.12. 77

Seara suntem mai săraci – de ce? – păi dacă stăm cu puține? ziua suntem mai bogați – de ce? – păi ne bucurăm – ce faci? – stau așa în pat ca mamaia și zic că am murit, n-a avut nimeni grijă de mine.

Povestea a început într-un tren în care am urcat noi și fata. Era și Beri. Vine șeful de gară și spune că ne știe din poza din ziar. N-aveam bilete, dar ne permite să sărim din mers în tren. Aveam două bagaje rămase jos. Cam în ultimul vagon, singuri. Ne urcăm. Nu mai era vagon.

Dispare Nana. Coboară Nansi pe o scară în beci, o sperie. Într-un pat, sub așternut – mamaia dormea. Știa că e moartă. Era strigoi, știa, venea cu ea de mână sus – nu i-a făcut pomenile.

O femeie despre care știa ceva, că ar avea cumva legătură cu cei de dedesubt, cum era săracă și avea o bluză. Tratează cu femeia să-i dea bluza, așa și așa, și îi dă de înțeles că „i-o” fac necurății. Dintr-un șifonier în perete, vine una, croitoreasă grăsuță. O sărută, apoi i s-a strâns inima că a sărutat pe necuratul. În timp ce era la probă, apare alta, grasă, supărată, vai, am fost cu mașina și am omorât-o pe fata lui Alexandru, un accident. Croitoreasa: vai, ce nenorocire pentru cine a omorât-o. Cealaltă: da, îmi închipui ce-o fi în capul lui (vorbea ca despre un străin, de față, necunoscut – Nansi – și spunea că minte).

Schimbare – nu mai e vorba despre bluză. Se preface în diavol cu coarne și pleacă. În urmă, fata tânără, cu papuci de cauciuc în mână, ce-o ținea de copil. Nansi se uita în noapte cum a luat-o. Îi pune în brațe păpușa, urmașă. Apoi, iar, croitoreasă. Nansi știa că e păpușă dar o trata ca pe un copil și trebuia s-o împuște. Că voia să vadă dacă are puterea asta. N-a azvârlit-o.

N-a început să înnebunească. Episod intercalat: se vede ca într-un muzeu care era iadul, dar se uita ca la Antipa la animale cu mediul lor – vede, din afară, un grajd plin cu vaci (schiță copioasă) – cu gunoi și răsuflători – vede un cap încoronat ținând în gură un cap de leu din care curgeau nenumărate trupuri și fărâmițau gunoiul, care era, acum, mulțime de păcătoși, iar după ei draci cu țăpoaie.

Era iar în camera cu croitoreasa, chipurile (bluza-i venea o nebunie, țin minte modelul – și-o face împuțită.) Trebuia să împuște păpușa-copil – cea cu mașina-accident, venise să caute adresa lui Alexandru în scrisorile mele, eu ieșisem din vis. Nansi trebuia s-o bage-n sperieți – deduce acum – aaa, tare, fata noastră împușcată, un singur a din toate puterile. La trezire nu mai putea respira bine. Expira greu, judecându-se că a înnebunit.

Aceea omorâse fata lui Alexandru, dar parcă Nansi trebuia să împuște păpușa. Croitoreasa, la sfârșit, era drac, și aproba ce face – ca preț al bluzei (schiță nobilă).

Film în relief. Iadul. (În Măiastra.) Aspiratoarele suflau și măturau resturile – stilul de lucru. Leul cu trupuri croșetate care mergeau și ele. Nansi se va apuca să-l facă. Singurul loc din vis în care i-a fost frică – banul mamaiei.

Conștiința nu i-a scos ochii și pentru creionul, tușul de ochi. Când a sărutat-o pe croitoreasă a simțit inima goală. Invidia pe cele cu mașina (vândută de ea pentru bilet?) Aceea venise să caute în corespondența dintre mine și Vasile.

Nansi zice că n-avea niciun motiv să viseze un așa vis, n-avea o conștiință încărcată, era foarte liniștită. S-a simțit foarte prost când am glumit că a negociat cravata pentru mine fără să o cumpere.

Tot visul era colorat. Fata, când se pitulase, era într-o pijama bleu (în șopuri, aici, culori tari de n-ai ce s-alegi) cu floricele. Leul avea capul ocru, coama maronie, corpul roșu-englez. Și dracii erau cam maro. Când pleacă aceea cu păpușa-copil în brațe – ca-n tramvaiele albumului în viscol, dar nu tramvaie – cei doi, în uniformele de aici – se întoarce și i-o pune și ei în brațe.

Nansi: o conștiință limpede nu naște asemenea... Puteam să mă visez mâine-seară la Revelion, cum n-o să-mi placă. Doamne, păzește-mă, totuși.