ESENŢA EXİSTENŢEİ UMANE

O noua carte de Florin  Dragu,

ESENŢA EXİSTENŢEİ UMANE

Trăim ca să împlinim sufletul pe care-l purtăm în noi.

Prefaţă

Înainte de a începe să citiţi această carte doresc să mă prezint ca să ştiţi câte ceva despre autor.

Numele meu este Dragu Florin și m-am născut la 13.02.1966  în localitatea Bălăceanu, judeţul Buzău, în această frumoasă ţară numită România.

Primii ani din viaţă i-am trăit la câmpie, în satul meu natal, într-o casă aflată pe malul unei ape şi înconjurat de o natură darnică şi oameni frumoşi în comportamentul lor.

Am avut o copilărie deosebită, îmbelşugată cu tot felul de întâmplări, peripeţii plăcute, fără lipsuri de vreun fel, având şi norocul să locuiesc în aceeaşi curte cu bunicii din partea tatălui meu.

Şcoala generală am făcut-o la ţară, iar liceul în Bucureşti, după care am absolvit Facultatea de Electrotehnică tot în Bucureşti.

După facultate, în anul 1991, viaţa a făcut să ajung la Constanţa fiind căsătorit cu o fată de acolo din anul 1990, deşi îmi doream să rămân în Bucureşti unde aveam serviciu şi mă simţeam foarte bine.

În acea perioadă au avut loc evenimentele din 1989 şi toate întâmplările de atunci au dus la modificări majore în vieţile multora dintre noi din această ţară.

Totuşi nu este bine să ne pară rău de ceea ce am trăit pentru că nu mai putem schimba nimic din ce s-a întâmplat, trebuie să acceptăm împăcaţi trecutul şi este nevoie să învăţăm a merge mai departe cu mai multă putere şi înţelepciune.

Spun asta pentru că după mai bine de şaptesprezece ani am divorţat, însă am crescut cu tot sufletul doi copii deosebiţi şi este cea mai mare mulțumire a mea.

Eu cu ei am avut lumea noastră frumoasă şi bună.

După despărţire le trăiam suferinţa înzecit, dar şi pe a mea la fel, însă am considerat că viaţa nu are valoare trăind în compromis.

Nu am putut face altfel, iar ei vor creşte şi sper că vor înţelege la rândul lor ce este viaţa cu adevărat şi vor aprecia aşa cum se cuvine tot ce am făcut pentru ei şi dragostea pe care le-o port.

Am fost tot mereu un om cu sentimente profunde.

Poate de aici şi datorită conjuncturii din viaţa mea am ajuns pe căi de cunoaştere nebănuite, greu de înţeles şi pentru mine la început.

O să vă rog însă să nu aprofundaţi cunoştinţele câştigate prin prisma mea pentru că ar fi o eroare ce poate duce la o înţelegere greşită.

Nu sunt superior nimănui, ba dimpotrivă mă simt bine atunci când întâlnesc oameni de la care pot învăţa ceva bun.

Am fost crescut în aşa fel încât nu am putut înţelege răutatea semenilor noştri şi nu credeam că există oameni, mă refer la cei cu care interacţionam în viaţa de zi cu zi, care să facă rău cu bună ştiinţă.

Ştiu că este greu de crezut, dar aşa am fost şi nu am ştiut să fac decât bine pe unde am mers, crezând probabil că aşa îi fac pe oameni mai buni şi cum îi aveam în închipuirea mea.

Am continuat să trăiesc la fel şi mai departe, deşi m-am trezit din lumea mea în alta pe care nu vreau să o accept şi nici să o cunosc din simplul motiv că am pretenţii de la mine ca om.

Suferinţa pe care o căpătasem a fost grea şi sufletul mă durea atât de tare, încât după ceva vreme am ajuns să nu mai simt durerea fizică şi am ȋnceput să capăt unele puteri venite din interior pe care mai târziu am început să le înţeleg.

De mic copil am trăit fără minciună şi n-o să-mi pară rău pentru modul cum gândesc niciodată.

Nu am fost învăţat din păcate cum să mă feresc de răutatea şi nebunia oamenilor, asta pentru că la mine în familie nu a existat aşa ceva şi nu se punea problema să-şi consume careva timpul şi energia cu o gândire strâmbă şi distrugătoare.

Am avut parte de părinţi cu totul deosebiţi, tatăl meu un om distins şi cu un mod de a gândi şi înţelege totul în jur ce i-a adus respect şi admiraţie, iar mama mea o femeie cu multă bunătate și dragoste faţă de oameni.

Sunt mai mult decât modele de viaţă şi le mulţumesc din suflet că am avut această onoare să le duc mai departe numele, aspiraţiile, visele şi sper să nu-i dezamăgesc.

În anii pe care-i am până când am scris ceea ce veţi citi mai departe simt că am trăit o viaţă, pentru că am făcut cam tot ceea ce şi-ar dori să facă un om pe parcursul unei vieţi şi o să încerc să mai trăiesc încă una cu totul deosebită.

Nu pot decât să mă bucur că aţi făcut alegerea să primiţi această carte şi vă asigur că nu o să vă pară rău, pentru că tot ce este scris mai departe este extrem de real.

Sper ca la final să am de câştigat măcar un gând bun de la fiecare şi să existe cât mai mulţi cei care vor înţelege, vor conştientiza ce este viaţa cu adevărat şi vor reuşi să trăiască ca oameni normali pe acest pământ.

Florin  Dragu