ÎNVIEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS
„Iisus ne aduce Învierea-firul transcendenţei
noastre, pe care ni-l
leagă de inimă”.
(Sfântul Arsenie Boca).
Drumul Sfintelor Patimi, al Jertfei
supreme – Răstignirea pe Cruce şi Calea
Învierii Domnului nostru Iisus
Hristos au revărsat Dragostea
dumnezeiască, fiind vestite Apostolilor chiar de către Mântuitorul, Care
i-a chemat, i-a ales, i-a învăţat, i-a hărăzit minunilor Sale, despre Evanghelia
Cuvântului, a Iubirii, a Crucii, a Învierii, a Înălţării, a Pogorârii Sfântului
Duh şi a Mântuirii creştinilor, pentru a le fi Pildă de urmat întru toate,
întru cuvânt, credinţă, suferinţă, jertfă, adevăr, libertate şi minuni.
„Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna
arhiereilor şi cărturarilor le-a spus Mântuitorul, şi-L vor osândi la moarte, şi-L vor da pe mâna păgânilor, şi-L vor
batjocori, şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia.”(Marcu, 10, 33-34)
Răstignirea Fiului Omului între cei doi tâlhari
arată ÎNVIEREA între o lume moartă, cei ce nu cred şi o lume vie, a creştinilor
care cred şi mărturisesc absoluta Minune.
LOGOSUL – Purtătorul „cuvintelor vieţii veşnice” – le-a
descifrat ucenicilor limbajul CRUCII,
prefigurat ca un Munte înalt al Suferinţei, al Sfintei Jertfe divine peste care
avea să se reverse apoi plinătatea IUBIRII dumnezeieşti a Sfintei Treimi.
Prezent în mijlocul Prietenilor Săi la Cina cea de Taină – unul dintre cele mai importante evenimente ale
istoriei omenirii, în seara de Joi Mari
a Patimilor, 13 Nisan/ Aprilie, Domnul
Vieţii l-a grăbit pe Iuda
Iscarioteanul să săvârşească fariseica
fărădelege, trădarea ÎNVĂŢĂTORULUI
absolut şi vânzarea Lui pe „30 de arginţi” – preţul Sângelui divin, fărădelege care avea să o pecetluiască a doua
zi cu mârşava sărutare - stigmatul
mişeliei ce va rămâne pururea ca cel mai josnic şi cel mai perfid gest din
Istoria lumii.
A instituit apoi elementele
liturgice fundamentale - Jertfa
Euharistică - Temelia unicei Sale Bisericii,
a Cuminecării, a Sfintelor Paşti, binecuvântând şi
frângând Pâinea (Trupul Său) şi Vinul (Sângele Său), pe care le-a
împărţit ucenicilor.
Hristos - Mântuitorul avea atunci
33 de ani, 3 luni şi 12 zile (v. Vasile Gheorghiu, Anul şi ziua morţii Domnului nostru Iisus Hristos, 1925).
În Vinerea
Mare când Mântuitorul a fost arestat, judecat şi condamnat la moarte prin
răstignire după planul iudeilor, al fariseilor şi saducheilor, al marilor
rabini, al Sinedriului, s-a produs cutremurul apostolilor. Deşi erau Ucenicii lui Iisus, în ei încă
mai pâlpâia flacăra umană. Abia după ÎNVIEREA Domnului şi imediat după
pogorârea Sfântului DUH, ei se vor transforma, se vor transfigura, vor primi
jertfa supremă ca pe un Dar de nuntă. Atunci Petru a căzut şi s-a lepădat
întreit de Domnul, ceilalţi ucenici s-au înspăimântat şi s-au risipit. Lângă Suferinţa
Fiului Omului a rămas doar Mama Sa –
Fecioara Maria, Ioan – ucenicul cel
iubit şi toate femeile Mironosiţe. Acelor
fiinţe angelice nu le-a fost frică de urmări, fiindcă erau copleşite de
dragoste, dar şi de durere pentru Cel prea Iubit şi prea minunat OM divin.
- Ce sfâşiere s-o fi petrecut
în sufletul prea sfintei Fecioare-Mamă – Catapeteasma neprihănirii, când
hoardele de cărturari şi de sacerdoţi s-au repezit ca hienele asupra Fiului
Omului, asupra Fiului lui Dumnezeu, asupra Fiului Cerului, asupra Fiului lumii?
- Ce durere s-o fi cuibărit în
inima hristoforului apostol Ioan?
- Ce jale s-o fi abătut peste
inimile purelor Mironosiţe?
- Ce deznădejde s-o fi
năpustit peste ceilalţi ucenici?
Fariseii şi saducheii junghiau
de pasha lor mii de miei astfel încât sângele purelor animăluţe curgea în Cetatea
Păcii atingând burta cailor. Aveau experienţă la junghierea
mieilor, astfel că „aleşii” nu s-au
cutremurat când l-au junghiat pe Fiul lui Dumnezeu – Mielul purităţii absolute.
Înjunghiindu-L pe ÎNVĂŢĂTORUL Iisus, slugile Răului au înjunghiat
totodată Adevărul, Binele, Curajul, Credinţa, Creaţia, Cuvântul, Cântarea, Dragostea,
Dreptatea, Frumuseţea, Harul, Libertatea, Mila, Nădejdea, Puritatea, Sfinţenia,
Viaţa.
Ierarhia Sinodului ortodox
român a cimentat dintru început în temelia Bisericii
lui Hristos tocmai această „înrudire”
– „cuscrire” cu iudaismul reclamându-se iudeo-creştini prin fariseism,
lepădare, trădare, vânzare şi sărutare diavolească.
De ce oare?!
Astăzi, în zona nepoluată de iudeo-creştinism, auzim doar glasul şi
Liturghia neîncetată a unui Vrednic VLĂDICĂ
de Neamul său şi de Dumnezeu, câteva obşti monahale sau câţiva preoţi de mir
care nu s-au rupt de Neam, de Dumnezeu, de Tradiţia străbună, câţiva ROMÂNI
creştini-ortodocşi care i-au ATITUDINE întru ADEVĂR şi ORTODOXIE, mai auzim Mieii care merg la junghiere şi
mioarele-mame care jelesc, suspinele, bocetele şi plânsul tuturor familiilor
îndoliate din ţară...
Zumzetul Albinelor în Cireş ori
Zarzăr şi viersul sublimelor şi măiastrelor Păsărele...
În rest ?!
Un mare Şef antiromân şi pseudocreştin,
încremenit în propria trufie, din care iese doar pentru restricţii regionale
sau naţionale...
Un guvern precar, antiromân şi
necreştin care doar promite şi îndatorează pe zeci de ani ţara, un parlament
lânced, ceţos, amuţit şi un sinod cu ierarhi politici, total paralel cu Naţia
şi cu Biserica.
Slujitorii luciferici iudei de
atunci nu ştiau că fapta lor abominabilă era acceptată binevoit de Sfânta Treime,
de Mântuitorul Hristos pentru a deschide ÎMPĂRĂŢIA Cerurilor – Suprema Minune, Marele Eveniment
care a împărţit Istoria lumii în două: moartea
morţii şi viaţa Vieţii - ÎNVIEREA.
Prin metafizica CRUCII, a JERTFEI din Iubire
– ÎNVIEREA Domnului nostru HRISTOS să pogoare asupra Omenirii ca o Împărăţie a
Kalokagatiei divine!
HRISTOS ESTE CALEA – ADEVĂRUL – VIAŢA!
Răsăritul lumii – Azurul – Dimineaţa!
Izvorul omenirii pe-acest străbun Pământ!
Sufletul Luminii – dumnezeescul CUVÂNT!
Toate sunt întru Cuvânt şi toate sunt Tăcere!
Odorul Fecioarei Maria – Izvor de ÎNVIERE!
Soarele
Dreptăţii – Monarh al Libertăţii!
Arhiereul nemuririi – Monahul Simplităţii!
Întregul Cosmos ÎL slujeşte şi-L slăveşte!
Neamul dacoromân în EL se primeneşte!
Viaţa întru Hristos e viaţa lăuntrului din Noi!
Iubire de martiri, de mame, de sfinţi şi de eroi!
Altarul filocalic al vieţii – Liturgica cântare!
Temelia Dragostei – sofianica Chemare!
Lumină, Cuvânt, Rugă, Cântare,
Bucurie, Har, Creaţie, Sărbători binecuvântate Tuturor Teoforilor,
Hristoforilor şi Marioforilor !
HRISTOS A ÎNVIAT !
Familia
MARIA NUSA NICOLETA si GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
1 Mai 2021 – Sâmbăta Mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu