Jaf
la baza militară
Mihai
Batog Bujenita
16
Februarie 2022
Şeful serviciului pază şi protecţie al
bazei militare, colonelul Smith, solicită o audienţă la comandantul bazei,
generalul cu trei stele, Lamb. Făcu puţină anticameră timp în care fără să ştie
unul de celălalt se înjurară cu priceperea dată de experienţa unei vieţi
petrecută pe diferite teatre de operaţiuni. Colonelul, pentru că-l considera pe
general un fraier băşinos care ajunsese pe funcţii datorită unei excepţionale
pregătiri ca lingău de profesie, iar generalul fiindcă ştia că nenorocitul de
colonel numai cu veşti proaste venea la el, culmea, cerându-i să-şi asume
răspunderea pentru rezolvarea lor. În fine, probleme care de regulă se numesc,
la modul generic desigur, secrete militare!
După cam jumătate de oră, colonelul fu
primit în biroul şefului care-l întâmpină de parcă şi-ar fi văzut câinele
favorit şi se scuză pentru aşteptare spunând că problemele din est cu
agresiunea iminentă a ruşilor necesitaseră o convorbire mai largă cu… şi arătă
cu degetul în sus! Adică… cu!
- Bă, săracu’ s-a tâmpit de tot, gândi
colonelul care ştia doar că toate convorbirile şefului erau ascultate de
serviciu. Fiind însă un om antrenat, se prefăcu plin de admiraţie pentru marea
onoare ce i se făcuse comandantului, apoi luă un aer preocupat şi spuse pe un
ton şoptit:
- Închideţi tot! Simulaţi o defecţiune!
Acum!
- Generalul înţelese, decuplă
dispozitivele de ascultare şi înregistrare video apoi îl invită pe colonel să
ia loc. Îşi dăduse seama că era ceva foarte important aşa că nu lăsă în
funcţiune decât înregistrările cu caracter personal.
- Te ascult, dragul meu!
- Guţane, când ai să afli despre ce este
vorba, îţi va veni să faci pe tine de frică, gândi realist colonelul şi spuse:
Domnule general, din păcate sunt nevoit să vă dau o veste îngrijorătoare şi de
aceea trebuie să ne sfătuim înainte de a întreprinde vreo măsură.
- Să ne sfătuim? Cum adică? Actul de
comandă este cumva de tip sindical? Colonele! Generalul simţi cum îi creşte
inima pentru că-l pusese la punct pe individ. Doar că individul nici nu clipi,
ba mai mult, dacă generalul nu ar fi fost orbit de propria strălucire, ar fi
putut observa un mic zâmbet cam afurisit în colţul gurii cu buze ceva mai
subţiri decât foaia de plăcintă.
- Au fost sustrase din bază, în ultimele
trei luni, două mii de tone de motorină!
Paralizat încă de propria-i inteligenţă,
generalul răcni:
- Cum este posibil aşa ceva!? Voi face un
raport la eşalonul superior şi voi cere o comisie de anchetă care va elucida
cazul şi voi lua cele mai aspre măsuri împotriva…
Colonelul întrerupse aproape brutal
delirul generalului spunând pe un ton ceva mai apăsat:
- Este desigur o soluţie genială, fiindcă
exact aşa prevede şi regulamentul în asemenea situaţii! Cu tot respectul vă rog
însă, mai reflectaţi! Păi, vine comisia, face ancheta, prinde toate firele afacerii
şi ia măsuri! Prima fiind eliberarea dumneavoastră din funcţie pentru
incompetenţă şi neglijenţă în serviciu, iar de ceilalţi nici nu ne mai
interesează! O fi bine?
Culoarea roşie din obrajii generalului,
una bine întreţinută de sticla de whisky de sub birou viră urgent spre
verzuliu, omul horcăi cam inestetic şi căzu pe scaun.
Abia acum colonelul îşi permise un fel de
zâmbet aproape omenesc, apoi rosti cu un calm criminal:
- De aceea mi-am permis să vă sugerez, cu
tot respectul, să discutăm, să analizăm şi să luăm cele mai adecvate măsuri,
fiindcă situaţia este foarte delicată…
- Ai dreptate, suspină generalul, apoi
scoase sticla cu întăritor de sub birou şi spuse aproape automat:
- Vrei şi tu?
- Regret, dar eu sunt mormon şi noi nu…
Deloc afectat de refuz, generalul trase
două gâturi direct din sticlă, aşa cum făcea el în tinereţe când era cowboy.
Fin observator al ambientului, colonelul
trecu direct la prezentarea situaţiei conform viziunii sale:
- Domnule general, într-o bază militară,
unde totul este supravegheat cu cele mai moderne sisteme şi unde totul este
monitorizat de mari specialişti, nu se poate fura nimic. Deci aceasta fiind
ipoteza de bază vă propun să vedem ce s-a întâmplat de fapt.
Da, a fost o tentativă, atenţie, o
tentativă! de sustragere combustibili din partea unor inconştienţi, şase şoferi
autohtoni care habar nu au cum gestionăm noi resursele bazei. Au fost desigur
depistaţi imediat, iar poliţia militară i-a anchetat timp de trei zile cu
metode specifice, însă conform rapoartelor întocmite cei şase erau doar nişte
papagali care habar nu aveau de nimic. În prezent sunt tot în custodia poliţiei
care aşteaptă hotărârea dumnea-voastră!
- Păi şi de unde cifra aia de două mii de
tone!? Generalul părea incomod de lucid după ce mai sorbise câte o gură din
sticla cu calmante ecologice.
- Crucea mă-tii, gândi cam total în afara
protocolului bietul colonel care îşi dădu seama că trebuie să mai lucreze la
subiectul abordat cu un târâie-izmană de apevist.
Este desigur cantitatea estimată pentru că
o analiză a stocurilor, făcută tot de specialiştii noştri, arată că de fapt nu
lipseşte nici o picătură de combustibil din rezervele bazei. În consecinţă, vă
propun să procedaţi la desfacerea contractului de muncă a celor şase nemernici,
să raportaţi că aţi prevenit un caz de sustragere, să propuneţi pentru premiere
echipa care a elucidat cazul şi să vă pregătiţi pentru o avansare.
Aici colonelul o plesnise deoarece
cunoştea dorinţa aprigă a generalului de a pleca din ţara asta unde totul părea
mult mai pustiu decât în preriile pe unde mânase el vacile în fericita sa
tinereţe. Fericit, generalul semnă actele primite prin poşta electronică, îl
expedie pe colonel fără să-i mulţumească, în fond îşi făcuse doar datoria, şi
trecu la o conversaţie plăcută cu sticla combinând visele aurite cu speranţele
de avansare…
- Bill, te invit diseară la un mic
restaurant aflat la malul mării să te mai bucuri şi tu de o clipă de linişte
după atâta muncă! Glasul colonelului Smith suna ca un clopoţel de sărbători,
însă maiorul William Scrott, locţiitorul lui, avea suficient antrenament pentru
a se îngrijora de invitaţie. În primul rând fiindcă trebuia să achite nota de
plată, ştiut fiind cât de cărpănos era şeful, apoi fiindcă un şef nu te invită
niciodată fără să-ţi dea o sarcină… Dar nu avea ce face! Aşa că la ora
convenită se urcă în maşina de serviciu şi la poarta bazei se întâlni cu
colonelul aflat şi el tot într-o maşină de serviciu. Merseră în oraş, iar aici
traseră la un fel de bodegă de cartier, una care semăna cu un bar mexican din
filmele lor de aventuri prin sudul sălbatec. Acum maiorul îşi dădu seama că
toată povestea era pentru a deruta urmăritorii fie ei oameni sau drone. Deci
era vorba de ceva serios, mai ales că după ce se aşezară la o masă şeful îi
făcu semn să deschidă sistemul de bruiere, ceea ce şi făcu.
- Bill, am veşti bune aşa că merită să
faci cinste! Nu aici, că nu vrem să ne otrăvim cu produse autohtone, ci când
ajungem acasă. Eu mi-am cerut mutarea în Polonia, iar tu vei fi şef în locul
meu, însă trebuie să ştii câteva chestii ca să poţi rezista mai mult de o lună
pe post, şi prima dintre astea este suveica!
Deci atenţie mare! Nimeni nu lucrează
numai pe salariu într-o bază militară mai ales că asta e doar o formă mascată
de şomaj, deci trebuie să completezi cu ceva ca să ai ce trimite acasă, la
copilaşi.
- Păi, ce să şutim şefu’, avioane,
blindate, conserve, bocanci, că şi eu mă gândesc la asta încă de când am venit
aici şi n-am nici o idee!
- Nici nu ai nevoie de idei în acest
domeniu unde lucrurile au intrat foarte firesc pe făgaş încă de la războiul din
Vietnam când s-a propus această strategie de război neconvenţional, fiindcă,
vezi tu, generalii o ţin gaia-maţu’ cu bombardamente, cu debarcări şi alte
prostii de-ale lor. Noi însă avem o altă viziune, una integralistă care face ca
popoarele pe care le bombardăm să vadă lucrurile altfel şi să ne protejeze de
atacuri tip guerilă. Iar acest lucru îl facem oferindu-le, aparent ilegal, cam
tot ce-şi doresc de la noi de la gumă de mestecat la combustibili sau arme şi
muniţii. Se naşte astfel o cooperare benefică, de durată, dar şi sentimentul
populaţiei că le suntem prieteni şi contribuim la bunăstarea lor. Bine totul e
aiurea fiindcă de fapt ceea ce le vindem luăm tot de la ei, dar schema, te
asigur merge şnur! Aşadar, îţi las ca moştenire monitorizarea schemei de
carburanţi, una care merge de minune aici şi, vei vedea, contribuie şi la
fericirea copiilor tăi!
- Da’ şefu’ cum fac eu să intru în
combinaţie?
- Bă! Tu trebuie să fii orb, surd şi mut
cum bine spun sicilienii! Au grijă de reţea sergenţii de la distribuţie, nu te
doare capul, ei ştiu schema de zeci de ani! Numai că la capul reţelei trebuie
să ai distribuitori autohtoni cei pe care să dai vina când se mai împut
treburile! Chiar ţi-aş recomanda să-i angajezi din nou pe cei daţi afară azi de
bese-n cizme ăsta de general, fiindcă sunt băieţi de ispravă şi n-au dat pe
trompă nimic nici după ce au luat tocană de la poliţişti timp de trei zile.
Deci sunt antrenaţi şi îşi cunosc interesele! Părerea mea!
Acum, pentru veştile astea bune, du-te la
cârciumar şi spune-i să-ţi dea un pet de cinci kile de ţuică să am în Polonia
că asta e cea mai bună băutură şi e la un preţ bun pentru noi. Te aştept la
maşină!
- Da’ şefu’ mai am o singură întrebare! De
ce o tai în Polonia dacă aici afacerile
merg aşa de bine?
- Bă acolo-i altă perspectivă! La graniţă
e Ucraina şi treburile au o anvergură mult mai extinsă: arme, muniţii,
transportoare blindate, adică alte preţuri, iar eu mâine-poimâine ies din
armată şi doar nu am să plătesc facultatea băieţilor din amărâta de pensie pe care
mi-o dă statul, aia din care îmi pot cumpăra, eventual, un câine. Aşa că fii
atent cum manevrezi că şi tu ai aceleaşi nevoi! Nu uita să-i laşi un ciubuc
cârciumarului că aici numai aşa merg treburile! Nu au băieţii viziunea noastră
strategică!
Aranjament grafic - I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu