Testamentul
lui Petru cel Mare
ION
COJA
Elaborat în 1725, Testamentul lui Petru I,
țarul Rusiei (1672-1725) a fost adus la Paris în anul 1757 de către ambasadorul
Franței la Petersburg și predat Regelui Ludovic al XV-lea. Acest document,
publicat la Paris în anul 1843, a fost citit și comentat cu mare interes, în
anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete încoronate din Europa,
de politicieni, istorici și oameni de cultură.
Considerat de unii ca apocrif, Testamentul
lui Petru cel Mare reprezintă un text a cărui valoare rezidă în confirmarea,
prin fapte istorice, a recomandărilor către urmași elaborate de țar sau
atribuite acestuia.
Implicațiile pentru actualitatea
geopolitică internațională și, în particular, pentru cea românească, sunt
extraordinar de importante, permițându-ne să înțelegem multe lucruri care se
întâmplă, acum, sub ochii noștri.
Textul
Testamentului *)
,,În numele Prea Sfintei și Nedespărțitei
Treimi, Noi Petru I, către toți urmașii noștri moștenitorii Tronului,
Guvernanților și nației rusești.
Marele Dumnezeu, de la care avem existența
și Coroana noastră, luminându-ne, îmi arată mie a privi spre poporul rusesc ca
fiind chemat a stăpâni în viitorime toată Europa. Eu pun temei acestei idei, că
națiunile Europei au ajuns cele mai multe într-o stare de vechime aproape de a
lor cădere. Urmează dar, a fi ele subjugate de un popor tânăr și nou, când va
ajunge la întregimea creșterii sale și va căpăta toată a sa putere…
Eu am găsit Rusia ca un pârâiaș și o las
ca un râu mare. Iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă, hotărâtă
de a face să rodească Europa cea stârpită.
Eu le las instrucțiunile următoare pe care
le recomănduiesc la a lor luare aminte ca să le păzească cu statornicie.
A ține nația rusească necurmat în stare de
război, spre a avea pe soldații ei pururea deprinși la război. Războiul să
ajute păcii, în interesul întinderii Rusiei și a înaintării ei în înflorire.
A chema prin toate putincioasele mijloace,
de la națiile cele învățate ale Europei, Comandiri în vreme de război și oameni
învățați în vreme de pace, spre a face ca nația rusească să capete foloase de
la celelalte nații, fără a pierde nimic din ale sale proprii.
A se amesteca în toate pricinile și
dezbaterile din Europa, mai vârtos în acele țări care fiind mai în apropriere,
interesează mai cu seamă.
A vârî vrajba în Polonia, a hrăni în ea
tulburări necontenite; a câștiga cu bani pe cei mai puternici, a avea înrâuriri
în Dietele lor spre a putea lucra la alegerea Crailor lor și a-și face
partizani în Polonia, dacă puterile vecine s-ar împotrivi să le împace
împărțind-o cu ele.
A lua cât s-ar putea mai mult din hotarele
Suediei și a ști cum să se facă ca însăși ea, Suedia, să-i deschidă război,
spre a-i găsi pricina de a o subjuga. A dezbina Suedia de Danemarca și, cu
luare aminte, a hrăni rivalitățile lor.
A însoți Prinții ruși întotdeauna cu
prințese din Germania spre a înmulții influența noastră acolo, să se unească de
la sine la pricina noastră.
A căuta alianță de comerț cu Englitera,
mai mult decât a oricărei alte Puteri, pentru că ea are mai mult trebuință de
NOI, a schimba cheresteaua noastră și alte produse cu aurul ei și a face ca
negustorii și matrozii ei să-i deprindă pe cei ai nației noastre spre navigație
și comerț.
A se întinde neîncetat către Nord pe
marginea Mării Baltice și către Sud pe marginea Marii Negre.
A se apropia cât mai mult de
Constantinopole și de India, că acel ce va stăpâni acolo, va fi adevăratul
stăpânitor al lumii. A străbate până la golful Persic, a restatornici de se
poate comerțul cel din vechime al Orientului și a se întinde până în India care
este magazia lumii.
A căuta și a câștiga alianța Austriei, a o
sprijinii în zadarnicele ei închipuiri de a stăpâni Germania, iar prin taină a
întărâta dușmănia Prinților Germaniei împotriva ei.
A face de a se interesa curtea Austriei ca
să izgonească pe Turci din Europa și a nimici pretențiile ei când vom subjuga
Constantinopole.
A face pe toți grecii dezbinați ce sunt
împrăștiați în Ungaria, Polonia și alte țări, să se lipsească de ele și a se
reface sprijinul lor și a intermedia o asociație universală; aceștia vor fi tot atâția
prieteni pe care Rusia îi va avea în statul fiecărui dușman al ei.
După ce Suedia se va dezmembra, Persia se
va birui, Polonia se va subjuga și Turcia se va supune. A propune foarte tainic
la curtea Franței, apoi la cea a Austriei, de a împărți cu ele imperia lumii,
măgulindu-se ambiția și iubirea lor de sine. Rusia să se ajute cu ele pentru a
le desființa pe urmă.
Dacă amândouă aceste curți vor refuza
propunerea Rusiei, atunci trebuie să se știe cum să împartă între ele gâlceavă
și a le face să se slăbească una pe alta. Apoi, Rusia, folosindu-se de un
prilej hotărâtor, va năvăli asupra Germaniei, pornind totodată cu două flote
mari ce vor năpădi Franța. Aceste două țări biruindu-se, celelalte părți ale
Europei vor trece lesne și fără împotrivire sub jugul Rusiei."
* ) Text apărut la Iași în 1892 și
reprodus pe internet de George Cautișanu, apărând doar unele prescurtări care
nu modifică sensul.
Nota redacției: Orice comparație și
asemănare cu vremurile pe care le trăim ar trebui să ne pună pe gânduri. Iar
gândurile să devină faptele potrivite momentului.
Testamentul lui Petru cel Mare - Ion Coja
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu