„Viața mea este mesajul meu”*
În penultima zi petrecută în Dehli, cu câţiva ani în
urmă, soţul meu, Robert, şi eu am fost însoţiţi de un ghid turistic, un tânăr
indian foarte informat, vorbind o engleză fluentă, care ne-a dus la locurile pe
care el le considera importante de vizitat, dar și în locurile solicitate de
noi. Unul dintre aceste locuri, care oricum era și pe lista lui, a
fost Gandhi Smriti, or „Gandhi Remembrance”, muzeul dedicat lui Mahatma
Gandhi, unde și-a trăit ultimele 144 de zile din viață.
Pe numele adevărat Mohandas Karamchand Gandhi, s-a
născut pe 2 octombrie 1869, a trăit 79 de ani, până la data de 30 ianuarie 1948
când a fost împușcat în curtea locuinței sale (parte din muzeu), în timp ce
mergea spre locul său de rugăciune, de un tânăr fanatic hindus, înverşunat
împotriva eforturilor făcute de Gandhi să-i reunească pe hinduși și musulmani.
Camera austeră, din incinta muzeului, în care a
locuit Gandhi în ultimele sale luni de viață, singura deschisă pentru
vizitatori când noi am vizitat muzeul, este descrierea perfectă a valorilor
sale, a faptului că libertarea și drepturile poporului său erau importante, că
ideile lui inspirau și inoculau speranță, credință și răbdare, că din punct de
vedere material el nu putea fi cu nimic mai presus decât poporul său.
Pe poteca unde Gandhi și-a trăit ultimele clipe ale
vieții sunt imprimate în asfalt urmele pașilor săi până la locul
asasinatului. În acel loc a fost ridicată Martyr's Column (Columna
Martirului). A fost într-adevăr emoționant să mergi, la propriu, pe urmele pașilor
unuia dintre cei mai mari lideri ai drepturilor civile și naționale din
secolul al XX-lea și să încerci să-ți imaginezi că ritualul lui zilnic a luat
sfârșit pentru întotdeauna și că nu a reușit să ajungă la întâlnirea lui spirituală.
Mahatma Gandhi a rămas exemplul ideal al unui
conducător care a trăit în concordanță cu crezurile sale, care a iubit poporul
indian mai presus de el însuși și l-a servit cu devoțiune și curaj, stând de nenumărate
ori în închisoare. A fost cunoscut în țara sa și în lume ca avocat,
politician și activist în lupta pentru justiție socială și pentru independența
Indiei față de dominația britanică. Gandhi este apreciat la nivel internațional
pentru doctrina sa de protest nonviolent (satyagraha) pe care a promovat-o cu
ardoare în scopul realizării progresului politic și social. Această filosofie a
inspirat lideri pentru drepturile civile din multe națiuni, precum Martin
Luther King, Jr.
Onorificul Mahatma (în sanscrită: „suflet mare”, „venerabil”)
folosit acum în lumea întreagă, a fost prima dată oferit lui Gandhi în 1914, în
Africa de Sud, unde a lucrat din 1893 în funcţia de consilier juridic și a
trăit 21 de ani, după ce a terminat studiile de avocatură la Londra.
Întreaga
lui viață a trăit simplu, în condiții austere similare poporulul pentru ale
cărui drepturi a luptat. Din 1980 a ales să fie vegetarian şi a ținut posturi
îndelungate, și-a țesut singur hainele, a mâncat din vase obișnuite, a rămas loial
unora dintre credințele sale, a provocat și schimbat altele. „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”, a
afirmat Gandhi și un exemplu al deschiderii orizontului său social și politic
și al dezvoltării personale a fost schimbarea în conştiinţa sa a credințelor sale
rasiste şi religioase pe care le-a avut în tinerețe, ajungând să fie evocat cel
mai mult pentru acceptarea tuturor credințelor și pentru capacitatea sa
diplomatică de a reuni grupurile aflate în conflict.
Gandhi a fost şi
un ziarist și scriitor neobosit, publicând cărţi şi articole la mai multe
ziare. „Operele complete ale lui Mahatma Gandhi” au fost publicate de guvernul indian
în anul 1960, în 100 de volume.
Mahatma Gandhi este venerat în țara sa ca părintele
Indiei moderne. Pe toate bancnotele din India, indiferent de valoare, este
imprimat chipul său. Mulți dintre compatrioți l-au ridicat la rangul de sfânt.
În viața reală, Gandhi a fost un om puternic, un martir, dar a avut, ca toți
muritorii, păcatele și slăbiciunile lui, pentru care a fost „taxat” la momentul
respectiv sau mai târziu.
O statuie a lui Mahatma Gandhi, mai mare decât
statura lui reală, întâmpinând vizitatorii la intrarea principală a Smriti
Gandhi, simbolizează preocuparea sa universală pentru cei săraci, dar încrezători
în libertate și importanţa păcii în lume. Gândi, îmbrăcat în simplele lui veștminte,
încadrat, în dreapta sa de un tânăr care ține pe un
braț un porumbel și, în stânga sa, de o tânără, pe care el, cu ochii aplecați,
îi privește ca și cum le-a și transmis deja exemplul vieții lui. Este
opera renumitului sculptor Sri Ram Sutar. Inscripția de la baza sculpturii
spune: „Viața mea este mesajul meu". Aceste cuvinte sunt înrămate
şi expuse pe unul din peretii camerei sale din muzeu.
Într-o lume tulburată și copleșită de non-sensul
violenței, mesajul vieții lui Mahatma Gandhi ar fi un subiect de reflectat
pentru fiecare din noi, dar mai ales pentru mai marii lumii şi ar fi şi un bun exemplu
de urmat.
Ziua de naștere a lui Mahatma Gandhi, 2 octombrie,
este sărbătoarea națională a Indiei, dar și ziua internaţională a non-violenței.
Ar fi o naivitate să ne imaginăm că în acestă zi conflictele de război și alte
acte de violență vor înceta. Dar nimic
nu împiedică omenirea să-și inoculeze în minte credința că lipsa de violență
este viziunea și calea necesară, rațională, umilă și demnă de urmat ca viitorul
nostru şi al Terrei să devină dintr-o posibilitate o realitate certă şi mai plină
de armonie.
*Mahatma
Gandhi
Valentina
Teclici
Noua
Zeelandă
29
septembrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu