Ardem
destine, naștem eroi
Ben
Todică, Producător Radio tv, Melbourne, Australia
22
Octombrie 2023
Azi am simțit că am primit o binecuvântare de undeva
de sus. L-am prins pe acest mic miracol al muzicii cu ambele mâini și i-am
spus: „Nu ai dreptul să renunți la viață! Ai atins apogeul creativ și nu mai ai
nevoie de aprobare. Ai destui bani. Această taxă invizibilă - inflația - nu o
să-i mănânce, ai discuri de platină și trofee, de ce să nu fii mulțumit? Sigur
corporațiile geloase te vor hărțui în lăcomia lor pentru bani și control”.
„Azi trăim în pragmatism impus. Departe de adevăr.
Dacă toți ne-am plăti datoriile, banii băncilor ar dispărea, spun specialiștii.
Ele vor îngropa lumea!” „Îmi vreau numele!”, țipa Prințul. Amy Winehouse stătea
lângă fereastră, pe un scaun înalt tip bar și învârtea un cub Rubik în mână,
privind afară; în fața blocurilor din zona gării Oravița, câțiva bețivi se
legănau, dormeau beți în jurul restaurantului Caraș. „Or să ajungă cu toții la
Marila, Sanatoriul TBC”. Ea șție că a trecut prin astea. Aici își duceau și-și
beau amarul minerii pe vremuri, și astfel își vindecau amărăciunea. Iar la
intersecția către Moldova Nouă, Clemanța, prietena copilăriei mele, un vulcan
spiritual vindea petrol. Mai încoace sub balcon, Vaska, Jimi Hendrixul nostru
fredona „Sfârșit de toamnă”. Oare de ce ne-a făcut Dumnezeu așa pătimași? Ar fi
trebuit să adauge un an la viață pentru fiecare faptă bună și am fi avut pace.
Prințul este nefericit că nu-și poate atinge țelul în
America. O Americă mereu în fierbere militară. Democrația a devenit
destrăbălare, gelozie, ură și discriminare. Dispariția ireală a Ucrainei o
dovedește. Jumătate la ruși, jumătate în Europa și în restul lumii - pierdută.
O politică parazitară și o ideologie zombificată create să reprezinte nimicul,
înfățișate să jupoaie și să sărăcească popoarele și țările de averea naturală,
economică și potențialul lor spiritual. O democrație ascunsă care îi interzice
omului să facă ce vrea, să se exprime liber, fără lanțuri politice. Un exemplu
drastic este internetul - dictatorial și asupritor, în fapt un motor militar.
Totul este controlat și dirijat. Elon Musk e împotriva inteligenței artificiale
în timp ce crează „chipuri” de implantat în creier. Oare ce crede el că poate
face un motor de 6 volți să fie mai puternic sau mai rapid, alimentându-l
forțat la 220 volți? Omul nu are nevoie să alerge mai repede decât normal,
altcum arde. Nu pricepem că prostul e mai aproape de natură decât academicul.
„Noi suntem efectul creației. Marile romane sunt
reduse la pamflete de trei pagini. Scriitorii sunt interziși. Puterea
cuvântului este diminuată și, ca rezultat, conștiința este atrofiată. Nu ne mai
înțelegem. Artistul trebuie să fie liber!” Se referea desigur la procesele
juridice dintre el și casele de discuri. „Eu sunt mulțumit cu ce am și nu mă
plâng de bani. Nu-i am deloc! Banii nu sunt importanți”. Îi spun: Prințul a
expus mult prea mult și știa că-i este sfârșitul. Alegerea Clasei conducătoare
de a fi moartă în fața ștergerii drepturilor de bază ale săracilor de către
corporații, dreptul de a se exprima și călători liber, de a munci după plac i-a
adus în starea de tăcere, de dare la fund, de a se ascunde, de a se izola de
frică să nu piardă mai mult. Cineva trebuie să vorbească pentru ei și să-l
arate cu degetul pe cel ce face rău ca să-l oprească. „Ne luați totul!”, strigă
furios.
Prinț s-a desprins din încleștarea mea și s-a
îndreptat spre camera alăturată, unde, lângă un perete, trăgea dintr-un
chiștoc, joint. Marele Tyson. Vedetele lumii vin în pelerinaj, ca la un loc de
tratament pentru boli dificile de vindecat în Banatul românesc. „Mike, dacă
vrei să menții o relație, trebuie să o îngrijești.” „Cum s-o îngrijesc dacă o
construiesc doar din iubire, iar ea se transformă într-o obligație,
gestionându-mi viața? E epuizant”. Tyson a fost condamnat la cinci ani pentru
viol, dar a ieșit mai devreme din închisoare pentru comportament exemplar. El
se consideră o vedetă mare, dar când și-a dat seama că e doar o iluzie, s-a
răzbunat pe femeile tinere și naive, ele înșiși victime ale „modei globaliste”
politică corectă „Me (Eu)”. Lumea din media îl acuză pe Woody Allen că s-a
căsătorit cu fiica sa adoptivă, cu 35 de ani mai tânără, și cu toate că sunt
fericiți acum la bătrânețe, nu le dau pace pe la festivalurile de film. Eu nu
încurajez ce spun vocile răutăcioase, însă văd lucruri despre care oamenii vor
să șție și nu au curajul să întrebe sau nu sunt pregătiți să le vadă și tac
mâlc, nu zic nimic. În timp ce au uitat de dragii de Bush și Cheney care i-au
încorporat pe ziariști în armata americană pentru a tăvăli incognito țările una
după altă de la războiul din Irak încoace distrugând totul ca să ascundă
adevărul. Un adevăr care putea opri războiul, sau Hillary Clinton care a șters
de pe fața pământului cea mai prosperă și liberă țară din Africa - Libia. Ea și
Nicolas Sarkozy. Oare, am înnebunit? Tyson își stinge țigara. „Totul e
strategic planificat ca să ne distrugă. E ca un meci în ring”. Ziariștii...,
când e vorba de adevăr tac sau mint pentru a-și păstra serviciul.
„O specie adusă la starea de a-i fi rușine de
imoralitatea sa, normal că se retrage dar nu și cei de azi, ne spune Cristoiu
(marele ziarist român). Haide să discutăm despre echipa de box Minerul
Ciudanovița. Dacă îți amintești de ei? Sau ai povești despre acei ani când au
fost campioni naționali în Box? Impărtășește-le cu noi. Mama lui Tică stătea în
bucătărie și ne pregătea o gaigană delicioasă, făcută din ouă proaspete de
gâscă cumpărate din piața orașului. Modul în care o prepara era pur și simplu
divin, adăuga și cubulețe de cârnăciori afumați, ceapă tocată mărunt, boia și
sare, care îți făceau gura să saliveze. Antrenorul echipei de box era nenea
RUJAN, iar soția lui m-a învățat cum să dezvolt primele poze într-o cameră
roșie. Era o femeie extrem de talentată, cu un zâmbet memorabil la fel ca și
doamna Cârje, o altă muză, înger al destinului meu. Printre boxeri se numărau
Bocănel, un luptător flexibil, Buci, rapid și agil, Ivanovici, care făcuse
armata la tancuri într-o perioadă când armata română era foarte respectată,
Truichici, șoferul ambulanței spitalului, Traian, categoria grea, care muncea
pe front trăgând la troc, Ioanci, categoria pană și extrem de rapid la mână,
Carol, mai ușor, și Georgescu, un burlac care lucra la sonde. S-a întâmplat și
că finu' Magdaș Gheorghe, electricianul din subteran, să se ia în cuscrie cu
unul dintre ei. Aceste nume îmi rămân vii în minte. Dacă aveți povești sau
amintiri despre acei oameni sau vremuri, vă îndemn să le împărtășiți cu noi.
Aceste amintiri sunt importante și nu trebuie să fie
uitate. În Ciudanovița, mulți nu-i dau importanță pentru că nu o cunosc și nu
înțeleg nimic din ce a însemnat și ce înseamnă, dar ea a fost și este și va fi
mereu în amintirea celor care au cunoscut-o cu adevărat. E clar că Minerul
Ciudanovița a reușit să îi învingă pe Steliști la București și să devină apoi
campioană națională în anii '60. Bazinul uranifer a fost un mare experiment
divin. S-au întâlnit în această vale forțe extraordinare ale conștiinței și
științei umane. S-au dat lupte mari între satane și dumnezeii invizibili. Au
reușit să împartă pământul în două. Și să nu uităm OZN-urile din 1964.
Amy mă întreabă dacă îi pot împrumuta un pachet de
țigări, deoarece mă laud constant că am bani. În timp ce îmi caut portofelul,
îmi dau seama că nu-l am, dar mi se ridică moralul când îmi amintesc că am în
jur de șapte dolari, monede luate din casa mea din Melbourne pentru parcarea de
la Spitalul Monash din Clayton. Am dus mâna în buzunar pentru a recupera
monedele și dau și peste o bancnotă de 10 dolari. Îmi amintesc că a rămas de la
cumpărarea pâinii, dar pe măsură ce încerc să o scot, îmi dau seama că sunt
doar pantaloni scurți, din in mototoliti pe care îi dezleg. Acești pantaloni
scurți îi am de la Valerica, fata lui Moș Pleșa, mătușa lui Clemanța nu sunt
negrii cum îți plac ție dar sunt frumoși, albi în carouri maro și lăcuiti.
Ochii lui Amy se fac mari și comentez că ar arătă grozav la ea, mai ales cu o
bluza albă. O tachinez jucăuș că este slabă și o sfătuiesc să mănânce ceva. Cu
toate acestea, în timp ce caut în grabă monedele, descopăr că au dispărut.
Știam că vreau să o ajut pe Amy pentru că aveam o slăbiciune pentru ea, așa cum
aveam și pentru Elvis Presley în 1967. În acel moment, împărțeam o cameră cu
Elvis la Bocșa Vasiova, unde eram elev la școala profesională. În timpul
șederii mele, am avut ocazia să văd alături de el filmul „Viva Las Vegas” la
cinema, mai exact pe 23 august, ziua eliberării de sub regimul fascist. El m-a
învățat și cântecul, „One for the money, one for the Girl”. Atunci am înțeles
cu adevărat cine este când mi-a spus: „Tu ești fratele meu. Te aștept în
Memphis, Tennessee”. Totuși, încă nu știu ce căuta când a stat cu mine la casa
unei familii de moldoveni, la parterul unei clădiri cu 5 etaje. Poate a venit
pentru detoxifiere. Așa venise și Michael Jackson adus de Nicu Chișe camuflat
în Molotov la Jitin, pentru o lună. Mergea cu caprele lui Goiță pe dealuri la
tratament. Costică Crudu umbla toată ziua după el prin brusturi, bătându-i toba
după ce și el îi pierduse pe Mircea Cota și Tudor Valer din trupă. Cântau de
sărbători. Doamne ce vremuri! Și acum e dus și el, Michael. De ce mai toți
marii eroi se droghează? „America e doar un vas plutitor, ea nu șție că-și
pierde eroii. Așa arde ea visele”. așa cum o demonstrează și sfârșitul său
tragic. Chiar îi destăinuiam cineastului Vasile Bogdan într-un interviu că eram
mult mai fericiți în sărăcia noastră simplă pentru că aveam vreme să „ne
aflăm”, să ne cunoaștem și să ne simțim așa cum ne simte natura. Că nu știam de
altceva și acum că știm nu o mai atingem. Deci tot cu porția de adevăr am ajuns
să trăim. Mântuirea noastră nu stă în mâinile politicienilor, care par să
urmeze orbește Revelația biblică, ca un ac pe un disc de gramofon. „A fost
predeterminată soarta?” „Nu cred. Dumnezeu ne iubește”. Am primit atunci de la
Elvis o haină de tergal maro englezesc cu guler înalt. L-am croit la magazinul
de vizavi de gara Vasiova. Fetele erau foarte interesate de asta. Făcusem și un
film cu fetele de la Liceu despre Despărțire sau Pierdere. Fete frumoase! Bocșa
a fost și locul în care am descoperit îndrăgostirea.
„Amy, nu sunt sigur unde sunt banii, dar îți pot oferi
Carpați cu filtru, Mărășești sau Snagov, că așa ne-a obișnuit Ceauşescu”.
„Gaigana este pregătită! Trebuie să mănânci ceva. Dă-i lui Tyson niște carne de
porc rece, îi plac urechile”. Îmi exprim recunoștința mamei tale Tica, printr-o
îmbrățișare virtuală: Familie, Credință, Tradiții și așa mai departe, de ce să
le distrugem? Ne dorim pacea! Civilizația noastră a avansat până la un punct în
care putem oferi și asigura prosperitate pentru întreaga umanitate. Adică Raiul
pe Pământ. Cei care s-au săturat de bunătate sunt obligați la Purgatoriu, să
fie condamnați. Educația ar trebui să se concentreze pe eliminarea suferinței.
Iliescu ar trebui adus în fața poporului și întrebat odată și pentru totdeauna
de ce au fost executați soții Ceaușescu. Nu doar pentru noi, dar și pentru el
și cei de după. Gestul său ar fi vindecător. Și să nu-mi spui că el a meritat-o
cel mai mult, în special când mă gândesc la holocaustul satelor românești de
azi. A țăranului, bandajul vindecător al neamului care dialoga cu pământul.
Amy este profund afectată de prima ei dragoste.
România este complet ocupată cu trebăluitul și nu are timp pentru iubit. Prima
noastră dragoste ne modelează identitatea, cuprinzând atât momente pasionale,
cât și momente romantice care au contribuit, fără îndoială, la succesul
talentatei cântărețe. Dragostea este o enigmă complexă și esențială, care
depășește complexitățile politicii. Când cineva experimentează trădarea sau
abandonul, se pierde pe sine și coboară în disperare. Muzica lui Amy este o
expresie a durerii și suferinței ei, o cerere disperată pentru ajutor. Această
iubire profundă este inaccesibilă indivizilor inteligenți și raționali, dar și
ignoranților precum bruta, care nu au reușit să o înțeleagă din cauza stării
lor constante de ebrietate. Înțelegerea sa este evazivă. Artiștii, scriitorii
creează legende shakespeariane intangibile. Are cumva legătură cu dorința de
autodistrugere? Mintea lui Amy este asemănătoare unui copil răutăcios, în
permanență împământată. Cu ajutorul acestor trăiri, conștiința ei a strălucit
și și-a găsit mângâiere. Publicul s-a bucurat de darul ei, însă nu a făcut
nimic pentru a interveni, tot așa cum nu o fac nici în cazul Julien Assange sau
Snowden.
În timp ce mâncam, Prinț discuta cu Tyson, încercând
să ajungă la un consens profesional. Tocmai fusese eliberat din închisoare după
ce a ispășit 3 ani pentru relații sexuale forțate cu o femeie. „Sunt atât de
multe imagini care exprimă dragostea și respectul tău pentru sexul opus, încât
este ușor pentru o persoană simplă că ține să se piardă. „Încearcă să scrii
poezie, voinice!”. Aceasta este o altă ușă către lumea dorințelor. „Întâlnirea
este un secret necesar. Dragostea este mult mai sănătoasă și mai subtilă decât
politica”. „Brațele mele sunt prea obosite de atâtea lovituri cu pumnii în cap
ca să scriu poezie, dar voi încerca”.
De boxerii noștri nu se mai șție nimic de la
evenimentele din decembrie 1989 încoace. Eroii copilăriei sunt amintiți doar
dacă au ieșiri de modă nouă. Un Decebal cu buze mari și obraz rujat sau un
Ștefan gagicar cu capul în oglinzi, înaripat. De izbânzile lor în marile lupte
de apărare a țării, nimic. Că azi doar americanii sunt eroi, cu bombe atomice
și trotuare pline de roboți umani abandonați. Bravi în jurul lumii, călărind
popoare. Mai mult pirați decât flămânzi. Așa a fost de când lumea: cei tari dictează.
Acum se papă între ei. Europa colonială se prăbușește. Acestor indivizi care
distrug civilizația le-a putrezit în cap omenia - un cuvânt de care ei habar nu
au. Sunt geloși la maxim pe Dumnezeu și fac orice ca să-L distrugă. Nu știu să
aprecieze, să iubească. Eu am vândut mașina ieri și la despărțire m-am simțit
precum arabul lui Coșbuc din El Zorab, zise Petrică. Nimeni nu mai iubește pe
nimeni.
Iubirile mari sperie, iubirile fatale, iubirile
nebune. Intensitățile emoționale sunt fatale. Amy a murit singură, otrăvită de
alcool, la fel și Prinț, accidental, cu fentanil, găsit mort în lift,
privilegiați de libertățile individuale ale democrației capitaliste. Toți erau
foarte tineri. Ai noștri, boxeri pe care îi vedeam adesea pe galeriile minelor
EMB, nu au murit încă, pentru că, deși au trăit și au muncit în zone
radioactive, nu au fost abandonați de familii și comunitate. De exemplu Tyson,
care a rămas mai conectat la instinct și la natură, devenise tot mai lent și
nefericit în timp. Unul dintre prietenii lui i-a sugerat să încerce veninul de
broască râioasă, iar sportivului i-a plăcut. A pierdut 45 de kilograme, s-a
împăcat cu soția și a revenit la sport și la scris. Poeticitatea este intrisecă
ființei umane. Tu nu ai învățat multă carte, așa că în mintea ta înțelegerea
lumii se poate cristaliza mult mai ușor.
Ce este America? O continuare a acelui vas colonizator
a lui Americo Vaspuci, un vas pirateresc care aleargă în jurul pământului și
jefuiește sub steagul „democrației”, fantezie jucată de Johnny Depp. E un vas
bogat, îmbogățit de trofeele culese și americanii au tot strâns din primele
războaie mondiale și de după, spun specialișții. Se presupunea că dețin peste
60% din volumul de aur al civilizației. Toți acei tentați de strălucirea lor
sunt atrași să emigreze pe acest vas mare al speranțelor și promisiunilor (și
azi) atrași de marea plasă a propagandei internetului. „Sunteți liberi să atingeți aceste bogații și să vă pozați cu
ele, însă atunci, când sunteți trimiși la prădat, voi și urmașii voștri, nu
aveți dreptul să crâcniți. Imaginati-vă un gigant VAS Titanic numit „americana”
pe care se dau tot felul de concursuri și petreceri pentru a-ți petrece timpul
voiajului hipnotic: spre țara viselor, jocuri de noroc, Las Vegas. Arta, John
Wayne, Chaplin, Stan și Bran Hoolywood, bombă atomică și violență John Kennedy,
prostituția și drogurile etc. America nu va renunta niciodată la ciomag -
(singura justiție înainte de ghețarul economic) - decât doar dacă se va trezi
din amețita îngâmfare a sa - excepționalul vis american!? Ferească-ne Dumnezeu!
Singura vindecare e dialogul. Ei știu asta. Dar din pace se face greu averea,
iar când piraților le strălucesc ochii..., atacă. Cinstea, Sufletul, Omenia și
Credința au dispărut de pe vas. Oare ei știu ce îi așteaptă la mal după
statuie? Deocamdată: bastonarii (politisti cu pulane). Internetul va pune capăt
capitalismului și ne va trece într-un nou feudalism tehnodigital, ne spune
Yanis Varoufakis (What Killed Capitalism).
Cotroceni nu au timp de protocol și etichetă. Ei
folosesc buldozerul. Am văzut ce s-a întâmplat după 9/11. Șapte țări au fost
nivelate fără milă. Fără ca vreun actor sau mare personalitate să protesteze.
Bush și Cheney au hotărât înregimentarea ziariștilor și nimeni nu a mai aflat
adevărul despre ce a urmat, iar dacă cineva a ciripit (precum Julien Asange sau
Edward Snowden) au fost eliminați. (Așa au făcut oamenii și cu IIisus.)
Imperiile își trimit berbecuții, (care se sinucid după
ce află adevărul), la lupta în care, dacă nu le dai îți aplică crucea. Mai
întotdeauna, după cucerire înțelepții strategi coloniali construiesc viruși
culturali pe care îi plantează în folclorul națiunii pentru a manipula masele
și a le îndoctrina prin proverbe de descompunere a sănătății și integrității
tradiționale cultura - începând încă din fașă: „Cățeluș cu păru creț fură rața
din coteț, El se jură că nu fură și l-am prins cu rața în gură”. Deci era în
regulă să furi, mai în glumă, dacă nu te vede nimeni și dacă te ajută personal.
Eram copii și spărgeam magaziile de lemne ale celor mai avuți și le furam
roțile de la cărucioarele abandonate ale noilor născuți, (de acum crescuți)
pentru a le folosi la trotinetele noastre. Roți cu spițe ușor frânte de-un
copil pe drum de țară. Sau proverbul: „Nu e fum fără foc”. Adică nu ar vorbi
lumea dacă nu ar fi adevărat. Păi cum vine asta? Lucrați cu persoana zeci de
ani și vine unu cu o mizerie și repede îl crezi. Și asta o vedem azi la copiii
noștri care ascultă (sunt programați) tot mai mult de vecini decât de tine.
S-au năpustit toți pe regizorul Woody Allen, toți cei
care au beneficiat lucrând cu el doar dintr-o bârfă plasată cu ură de fosta
parteneră Mia Farrow, care votase pentru bombardarea Irakului, țară cu cele mai
multe libertăți pentru femei din lumea arabă, ura care azi s-a dovedit
neadevărată. „Românul s-a născut poet”, așa lasă să se creadă de mai marii
înțelepți colonialiști ai vremurilor: Imperiul Român, Imperiul Otoman, Imperiul
Austro-ungar, Imperiul Sovietic etc., însă în realitate ei crează proverbe care
subliminal prăbușesc nivelul de stimă personală - o cădere din realitate,
rușinea de a fi român, și această prăbușire, în nebunie la trezire ne duce în
Hora Unirii ca singura soluție de renaștere și salvare a identității neamului.
Nu știu unde vrea să ne ducă Dumnezeu, însă sunt convins vom ajunge acolo.
Adevărul (ca întotdeauna) va învinge, altcum Hristos a fost crucificat degeaba.
Când Titanicul începe să se scufunde, instantaneu ne căutăm unii pe alții
intrând în Hora Divină a originii. Ultimii ani de pandemie au fost devastatori
pentru societate și familie. Eu m-am vaccinat pentru că soția mea intrase
într-o disperare indusă de propaganda din jur și directivele instituționale. Nu
am putut s-o las singură pentru că nici viața mea fără ea nu ar mai avea rost.
Și am avut dreptate. „Bă, da prost ai fost!” zise Johannis, luând avionul. Acum
ne ramolim împreună.
Majoritatea omenirii s-a schimbat de când cu pandemia.
După vaccinare nu am mai visat în culori. Nici prin vis nu mi-a trecut că voi
ajunge să trăiesc astfel de vremuri. Sistemele după care ne-am condus până azi
au fost schimbate, transformate, reinterpretate, falsificate și corupte. Chiar
cuvintele au fost devalorizate ca să nu mai putem comunica și negocia starea de
fapt, totul e trivial; recipienți, cazualităti în loc de morți și cadavre ca să
Nnormalizăm răul și violența etc. S-a pierdut astfel încrederea în instituții
și oameni și a apărut mafia financiară, fuga și lăcomia după bani. Împrumuturi
până peste cap și punerea în conduceri specializate de directori economiști -
ce are a face într-o fabrică de mașini un conducător contabil? = tehnologic nimic. Și astfel societatea a
fost rablagită și obosită de mafia financiară. Gâscuțele financiare locale
și-au bătut joc de cetățeni cu ajutorul celor internaționale care au încurajat
și împins omul spre îndatorare, la împrumuturi neplătibile, băgându-i în faliment,
(pierderea caselor și dușul pe trotuar în corturi). Populația a ajuns să fie
controlată prin frică. Corporațiile au înghițit micile negustorii iar guvernele
prin inteligență au închis școlile de calificare, educația, sportul și
sănătatea privatizate. S-a creat o nouă ideologie profund antiumană prin
introducerea transumanismului și alarmismul ecologic. S-a propagat ideea că
noi, ca specie suntem nedoriți de planetă, că am fost născuți din greseală și
că ar trebui să ne rărim un pic. Chiar unii dintre acești propagandiști
planetari numindu-ne plagă parazitară care trebuie stârpită. Un fel de greseală
a naturii care îndreptată ar însănătoși planetă. Este un mesaj pompat zilnic de
mass-media precum că populația numeroasă e parte a problemei vieții - zic cei
cu burțile pline.
Promovarea civilizației este un lucru bun și normal pe
care ni-l dorim cu toții în ciuda acestor forțe care de multă vreme, de
generații au planificat să sufoce confidența și încrederea oamenilor așa cum
menționam folosirea de către cotropitori a virușilor de otrăvire a identității
și integrității speciei și a dreptului de a fi aici pe Pământ. Toate aceste
șiretlicuri mafiote sunt otrăvuri de divizare și control al civilizației. E
umilitor să acceptăm să fim bătaia de joc a unei tagme de „golani și jefuitori”.
Treziți-vă, oameni buni! Că ăștia pun de-o atomică.
Ce se întâmplă după prăbușire? Omul simplu va vindeca
planeta așa cum a făcut-o de milioane de ani - prin întoarcerea la relația sa
directă cu natura. Viața înseamnă probleme. Nu cedați! Condiția umană de azi e
dură și în conținuă schimbare. Unii trag de prezent spre înapoi, iar alții îl
împing spre înainte. Observați! Sunteți doar martorii trăirilor voastre.
Guvernele lucrează mână în mână cu băncile, trag pe turta lor, iar restul
sărăcie. Tehnologia și sexualitatea sunt forțe hipnotice, ne despart și ne atacă
strategic, ne împing înspre diversitate și izolare tot mai mult. Ca generații
devenim tot mai străini. Chiar în propriile familii. Și atunci? Trebuie să ne
adaptăm ca și cum azi am fi picat din cer. Asta-i ce visez azi unde soarele nu
strălucește. Arde chiorâș.
În fața televizorului, copil fiind la 22 Noiembrie
1963 în Parkland Health, orașul Dallas, Texas, United States, președintele John
Fitzgerald Kennedy este asasinat. A două zi împlineam 11 ani. Îl iubeam deja.
Am rămas șocat. Cum se poate un asemenea om care devenise eroul tuturor, eroul
planetei (din propaganda făcută în școli despre înțelegerea sa cu Nikita
Hrușciov cu privire la tratatul de pace între cele două puteri nucleare ale
lumii). Și dușmanii acestui fenomen l-au văzut ca pericol. „Ei cum să mai existe
fără opoziție.” Crescusem cu toți eroii copilăriei filmului american și dintr-o
dată acest incredibil eveniment. L-am crezut atât de important pentru destinul
omenirii încât am pus un scaun pe masa unde era televizorul și cu un creion am
scris un text deasupra liniei care demarca florile din esteticul văruielii
aproape de tavan unde nimeni din familie, nu l-ar fi depistat ca să-l șteargă.
Este și azi în perete, acoperit cu peste „n” straturi de var depuse în peste 60
de ani. Această Americă nu mai era America din cuvântarea președintelui meu.
Devenise președintele lumii.
„Discursul de pace” al președintelui John F. Kennedy a
rămas unic și relevant. În timp ce Asia se modernizează, Vestul se prăbușește.
De ce? Avem destulă Știință și Cunoștință și fără război. Noah Hararii ne
cheamă să facem, noi suntem, noi așa și pe dincolo trebuie să ajungem și eu
întreb: Care noi? Voi cei bogați, 1%. Iar restul de 99% ce facem? Ne vaccinăm?
Și tot el conținuă: „Democrațiile lumii se prăbușesc – motivul este că nu mai
au încredere unii în alții - Cetățenii între ei și între ei și instituții. Și
nu poate înțelege cum și de ce se întâmplă asta acum când avem cea mai
sofisticată rețea de informare - Iinternetul? De ce?” Păi e simplu, îi răspund:
Că el oferă una și dă alta, că e mai mult interesat din ce oțel e confecționat
cuțitul în loc să îl ascută, așa cum a promis că oferă. Și vă mai spun ceva:
dacă Putin nu mai face cuțite și trage cu bomba cea nouă, cea cu șoc magnetic
solar, atunci vă avertizez să vă puneți toți protezele în cutie seara înainte
de culcare că altcum, vă zboară dinții din gură. Arde circuite, bobine,
calculatoare etc., arde tot.
Satana nu doarme, lucrează, spun creștinii în
bisericile românești, crește din întuneric, din lipsa de educație, lucru bine
observat de la căderea comunismului, de fapt au căzut amândouă blocurile. Ce
s-a întâmplat în parlamentul canadian cu ridicarea în slăvi a nazistului
Yaroslav Hunka precum că a luptat alături de naziști în unitatea Waffen SS
împotriva rușilor; oare a fost făcută din cauza necunoașterii istoriei sau
poate a fost intenționat făcută pentru a stimula pe ucrainieni în lupta lor
împotriva rușilor. Unui ziarist englez când i s-a amintit de ce parte am fost
noi în cel de-al doilea război, acesta a răspuns: „Ce mai contează atâta timp
cât omorâm ruși?”
Justin Trudeau trebuia să demisioneze încă de pe
vremea protestului trakiștilor pentru că a blocat conturile bancare ale
cetățenilor care s-au oferit să-i ajute. Ce insultă capitală adusă evreilor din
câmpurile de exterminare naziste chiar în ajunul celei mai mari sărbători de
Yom Kippur. Și când ne vor lua „banii gheață”, civilizația se va prăbuși. Vom
cădea direct în Comuna Primitivă. Libertate este banul ca monedă sau bilet.
Schimbăm două bufnițe și un șarpe pe o capră ca pe vremuri. Digitalul este cătușa
internetului și sfârșitul independenței omului dacă motoarele nu devin „Public
Domain”.
Trebuie mereu să ne întrebăm ce planifică cei din
umbră pe ascuns sau pe față. Nuvela marelui George Orwell din 1984 este
invocată zilnic de parcă ar fi prevăzut viitorul sau ăștia încearcă să-i
copieze scenariul. Rescrierea istoriei de către cei ce vor s-o controleze, să-i
controleze prezentul și viitorul e alimentată în permanență de război. Un
război care să consume continuu tot ce produc sclavii. E ca și în povestea în
care trebuie să-l ții în permanență ocupat pe dracul născut din oul clocit de
tine sub braț (că altcum te distruge). Adică, dacă nu-i dai de lucru, vine și
te lucrează pe ține. Așa e cu „ăștia”. Pentru a supraviețui, ei trebuie să
omoare conținuu. Asta e tot un virus introdus în folclorul național de
înțelepții imperiului, un imperiu intrat azi într-o stare de imperială
zombificare.
Cine controlează trecutul controlează viitorul, ne
spune Orwell și cine controlează prezentul controlează și trecutul. În
concluzie, dacă acești păpușari din umbră conduc de mii de ani, înseamnă că
trecutul a fost întotdeauna la fel. E simplu. Omul a avut întotdeauna nevoie să
fie amăgit cu victorii. Realitate controlată și înainte de a deschide gura,
gândește de două ori. Deci: dacă vestul e în război cu Rusia atunci istoria
trebuie rescrisă ca să reiasă că noi întotdeauna am fost în război cu Rusia. Ce
exercițiu a fost acesta din Canada cu nazistul nanogenar!! Suntem invitați să
regândim rolul naziștilor și așa minciuna întră în istorie devenind adevăr încă
o dată. Dacă desfiintăm educația, luăm locurile de muncă și dreptul la
proprietate, scoatem banii lichizi, desfiintăm familia și îl folosim pe Biden
să tragă câteva bombițe „atomice” prin Ucraina, Rusia și Europa etc. - ajungem
ușor așa cum prescrie Orwell, „într-un nou Octombrie 1917” sau dispărem din
sistemul solar. Cine controlează trecutul controlează viitorul. Trecutul a fost
întotdeauna falsificat ca să le cadă lor bine. A fost nevoie doar de o serie de
victorii împotriva memoriei tale. De asta râd ciorile pe sârmă când ne văd
alergând după avere.
Și ca să vă opresc din râs vă amintesc cuvintele lui
Tudor Arghezi într-una din tabletele sale (din
1946), în care deplânge starea în care a ajuns viața literară, afirmând
că trebuie „să ceri autorizaţie ca să scrii, cuvintele româneşți fiind încuiate
în lada de fier şi cheile stând pe verigă în buzunarul unor domnişori care n-au
învăţat să iscălească exact. Încolo, viaţa literară e liberă, cu condiţia să nu
scrii”.
