facerea
lumii 2024
celei
care va veni
(I)
~*~
am
visat să scriu un poem
în
care să intri ca- ntr- o plapumă caldă
cuvintele
sa te aline
fascinat
neștiind
în
pierderea lumii
deschide-i
nicolas
boileau coleg de bancă cu tatăl meu
vei
citi încet și rar
îmbătată
de o melancolie grea
miezul
iernii pe drumul cocorilor
la
zenit
teorii educația
sentimentală
apocrife
-12
grade
o
cameră de iarnă fără sobă
lucruri
risipite franjuri rupte garduri metafizice
memoria
lucrurilor
te
regăsești și ești acasă
încă
nu ne-am învățat gesturile
CUM
ÎNFLORESC FEMEILE VIAȚA și o schimbă
pe
drumul tău drumul meu
știu
cine ești
vibrația
magnetică a cuvintelor
RUPE
IMAGINARUL
și-l
împarte
fără
început și fără sfârșit
risipite
lucrurile
se adună
mihai
apostu despre atlanți
ai studiat
vreodată
DRUMUL
COCORILOR INTR-O CARTE de jacques derrida
el
era in căutarea drumului cocorilor
a
vrut să vină la zăpodeni
să-l
cunoască pe tatăl meu
tatăl
meu știa
toate
sensurile
și versurile din arta poetică
am
vrut să semăn cu el pe drumul acela intangibil
e
zăpadă e crivăț strigoi
monologul
meu
despre
deșertaciune continuă
în
suspens
pe
drumul cocorilor s-au așezat porumbei albi și moi
o
aripă
o
altă aripă
zburătăcirea
nu
mă tem nu te temi
ne
urmăm în moarte
~*~
cătălin
afrăsinei


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu