Limba
noastră
Limba
noastră-i o comoară
În
adâncuri înfundată,
Un
şirag de piatră rară
Pe
moşie revărsată.
Limba
noastră-i foc ce arde
Într-un
neam ce fără veste
S-a
trezit din somn de moarte,
Ca
viteazul din poveste.
Limba
noastră-i numai cântec,
Doina
dorurilor noastre,
Roi
de fulgere ce spintec
Nouri
negri, zări albastre.
Limba
noastră-i graiul pâinii,
Când
de vânt se mişcă vara;
În
rostirea ei bătrânii
Cu
sudori sfinţit-au ţara.
Limba
noastră-i frunza verde,
Zbuciumul
din codri veşnici,
Nistrul
lin, ce-n valuri pierde
Ai
luceferilor sfeşnici.
Limba
noastră-s vechi izvoade,
Povestiri
din alte vremuri;
Şi
citindu-le-nşirate,
Te-nfiori
adânc şi tremuri.
Limba
noastră îi aleasă
Să
ridice slavă-n ceruri,
Să
ne spuie-n hram ş-acasă
Veşnicele
adevăruri.
Limba
noastră-i limbă sfântă,
Limba
vechilor cazanii,
Care-o
plâng şi care-o cântă
Pe
la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă
dar graiul
Ruginit
de multa vreme,
Ştergeţi
slimul, mucegaiul
Al
uitării-n care geme.
Strângeti
piatra lucitoare,
Ce
din soare se aprinde,
Şi-ţi
avea în revărsare
Un
potop nou de cuvinte.
Nu
veţi plânge-atunci amarnic
Că
vi-i limba prea săracă
Şi-ţi
vedea cât îi de darnic
Graiul
ţării noastre dragă.
Răsări-va
o comoară
În
adâncuri înfundată,
Un
şirag de piatră rară
Pe
moşie revărsată.
Chişinău,17
iulie 1917
***
Născut la Căinari, sat pe malul drept al
Nistrului, ca fiu al unui preot şi al unei fiice de protopop, familia se mută
după 5 ani în satul Zaim, unde viitorul poet îşi petrece copilăria, într-o
ambianţă românească, păstrătoare a tradiţiilor neamului. Va face
şcoala primară în localitate, apoi şcoala teologică de la Chişinău, absolvită
în 1902 "cum laude": Urmează seminarul, terminat în 1910 după care
merge la Academia teologică din Kiev, unde îşi desăvârşeşte pregătirea
teologică dar şi cercetările privind moştenirea culturală românească, până în
anul 1914, când revine la Chişinău, deja căsătorit.
Încă din 1907 publicase poezii şi articole pe teme de
folklor, limbă şi credinţă. O activitate febrilă, mai ales în anul 1917, când
scrie numeroase poezii, studii teologice şi filologice. Limba noastră este
scrisă pe data de 17 iulie, iar după nici o lună va deceda, la numai 29 de ani,
bolnav de tifos exantematic, în condiţiile războiului. N-a mai apucat să
trăiască, precum ar fi meritat din plin, bucuria Unirii din anul ce avea să
vină, nici celelalte bucurii şi pătimiri ale neamului urgisit din care s-a
ridicat şi pentru care a vibrat ca nimeni altul. Poezia Limba noastră este
nu doar capodopera poetului basarabean, ştiută pe dinafară de toţi românii de
pretutindeni, murmurată în clipe de adevărată spiritualitate, ci este poate cea
mai frumoasă odă ridicată limbii române, de când s-a ivit pe pământ şi până
astăzi.
Un cult al acestei poezii este întreţinut de
intelectualii basarabeni, în nădejdea redeşteptării conştiinţei naţionale a
românilor dintre Prut şi Nistru. Bustul poetului, sculptat de unul
dintre foştii colegi de seminar, se află la Chişinău, pe Aleea clasicilor.
http://ilazu.blogspot.com/
Modigliani
- portet făcut Brâncuși:
„Nu pot să termin portretul tău. Nu pot să te fixez și
să te definesc. Ești viclean ca o vulpe. Dar nu te pot picta ca pe o vulpe,
fiindcă ai o inimă bună de țăran. Nu te pot picta ca pe un om de știință, deși
ești detașat ca orice savant. Ești un bucătar excelent. N-am mâncat nicăieri o
friptură de berbec mai bună decât la tine. Cum o să te pictez ca bucătar? Te
văd că postești zile întregi până la înfometare pentru a atinge stagiul
iluminării. Dar cum să te pictez ca sfânt când îți licăre ochii de fiecare dată
când vezi vreo femeie? Tu ai fațete în figura ta atât de felurite încât nu pot
desena fizionomia esențială. Spune-mi ce fațetă preferi? În jurul tău este mai
mult mister decât în jurul lui Rousseau Vameșul.”
(Amedeo Modigliani).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu