ARTUR GABRIEL SILVESTRI –
STRĂLUCIND ÎN AURA ROMÂNIEI TAINICE
„Viața
este un Dar divin, viața este o fericire,
fiece clipă
liberă poate fi trăită cu demnitate!”
(F.M. Dostoievscki)
Artur
Gabriel Silvestri a fost hărăzit de Mântuitorul
Iisus Hristos și Maica Sa, Fecioara
Maria – Vlaherna – Carpatina să fie un Fiu ales, jertfitor al Bisericii
străbune, Ocrotitor și Păzitor al Panteonului național, Călăuzitor de generații
și un Ctitor al Frumuseții spiritului
valah.
Fiu
și „Părinte”
al ROMÂNIEI TAINICE, pe care a
urzit-o cu voia Domnului Hristos și
cu milosârda ocrotire a Maicii Domnului, Artur
Gabriel Silvestri și-a asumat dintru început Destistinul său întru Destinul
Neamului, cu tot ce se implică prin har, vocație, slujire și misiune.
CTITORUL este ales de Dumnezeu din Seminția Sa binecuvântată
pentru a-și zidi Opera sa, în care să se oglindească sublim Sfânta Treime,
Fecioara Maria, Neamul, Patria, Națiunea, ipostaza prezentă a poporului dreptmăritor
creștin și evident Icoana ctitorului.
Ctitorul Artur
Gabriel Silvestri a urcat piscul marilor
Înaintași ai geniului, ai profetismului Zamolxian și Hristic, descoperind
frumoasele și sacrele valori ale Neamului, în întreaga lor țesătură de brocart,
cu rafinata broderie de aur și argint a esenței, a continuității și-a
dăinuirii.
Neamul
primordial al Seminției pelasgo-trace aleasă de Atotcreatorul Cosmosului,
avea să odrăslească întâi Daciei Mari,
apoi omenirii pe cei mai luminați Fii – Profeți, Genii din toate domeniile: Zamolxe, Apollo, Orfeu, Homer, Pitagora, Deceneu, Ioachim și Ana, Fecioara Maria, Ioan Botezătorul, Sfinții Apostoli,
Iisus Hristos, Scriitori creștini și mari Sfinți
Părinți.
Marele Ctitor al Literaturii religioase Artur Gabriel Silvestri – Fondatorul Școlii
de creație creștină (al cărui
Discipol sunt) și-a tras seva din Izvorul curat, limpede, sacru, nesecat al
Tradiției milenare precreștine -
Zamolxiene și creștine - Hristice,
cercetând fără odihnă, fără răgaz, cu har, cu îndârjire și luminare monahicească,
de esență, cantitativ și calitativ, precum:
Prinții Cărturari Petru Cercel, Dimitrie Cantemir,
Bogdan Petriceicu Hașdeu,
Mitropoliții Antim Ivireanul, Varlaam, Andrei Baron de Șaguna, Irineu
Mihălcescu, Antonie Plămădeală, Nicolae Densușianu, Mihail Eminescu, Nicolae Iorga, Nae Ionescu,
Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Petre
Țuțea, Dan Botta, Ioan Ianolide, Radu Gyr, Nichifor Crainic,
Andrei Ciurunga, Ioan Ianolide, Pantelimon
Vizirescu au luminat drumul pe care a mers Maestrul.
Menirea acestor Mari
Ctitori și-a urmașilor urmașilor lor, este
de a rămâne în permanentă comuniune cu Dumnezeu, cu harul Duhului Sfânt, pentru
a se imprima în operele lor pecetea Mântuitorului Hristos în toată plenitudinea
FRUMUSEȚII Maicii Sale!
Talantul
divin hărăzit sufletului său frumos, de valah a fost Taina scrisului
binecuvântat! Erudiția l-a modelat ca mare Artist, urzind cu o frumusețe cromatică, răpitoare și rar
întâlnită, precum marea Mărturisitoare a
Crucii, Aspazia Oțel Petrescu, Darul
și Taina Eseului creștin, care farmecă prin estetică și originalitate a
sublimului geto-dac din Corola sa, mistico-carpatină.
„Opera scrisă, mărturisea Marele
apologet creștin ortodox Dostoievski,
trebuie
încununată cu pasiune, aproape în lacrimi.” (Doru Cosma, De la Dante
la Zola – Pe urmele unor procese celebre, Ed. Sport-Turism, București,
1978)
Opera
este un ceas solemn, care te smulge din realitatea prezentă într-un prezent
continuu.
Geniul literar
se întrepătrunde misiunii scriitorului, sacerdoțiului poetului și sfințeniei
Artei!
Artistul-ctitor
trebuie să înalțe în opera sa totul și pe sine deasupra totului!
Arta scrisului
frumos e o MARE de chinuri și un MUNTE de desfătare!
Pentru mine Arta
scrisului frumos este o Mare de desfătare și un Munte de splendoare!
Mulțumesc Bunului DUMNEZEU,
Mântuitorului HRISTOS, MĂICUȚEI Domnului – Fecioara MARIA, că, citind un Munte de cărți rare, distincte,
distinse, arta scrisului curge precum undele
verzi, vesele ale unei ape limpezi, în care surâde albastru Cer de deasupra mea.
Nu așa s-a întâmplat și cu Gustave Flaubert. El a avut cea mai
lungă sarcină cu Doamna Bovary, născând-o după aproape 5
ani. Concepută în toamna anului
1851, a văzut lumina în anul 1856. Scria zilnic de la orele prânzului până la
miezul nopții. Uneori și mai mult. Este adevărat că era încet și foarte
migălos. Scria cu pana de gâscă cu trude
îndrăgite și chinuitoare...
Guy de Maupassat, fiul său nelegitim, ne spune că era: „Obsedat de această credință absolută că nu exită decât un fel de
a exprima un lucru, un cuvânt pentru
a-l spune, un adjectiv pentru a-l
califica, și un verb pentru a-l însufleți se dăruia unei
trude supraomenești pentru a descoperi, în fiecare frază, acest cuvânt, acest
epitet, acest verb.”
„În
viața mea mărturisea Flaubert, n-am
scris vreodată ceva mai greu decât fac acum; îmi vine să plâng în unele
momente... Cinci zile mi-au trebuit săptămâna trecută ca să fac o pagină”
(Doru Cosma, op. cit.) Pentru 8 rânduri de pasaj a trudit 3 zile, astfel că malițiosul Alexandre Dumas, nu l-a iertat: „E un gigant care doboară o pădure pentru a
face o cutie de chibrituri.”
Opera scrisă
trebuie să treacă dincolo de întrezăririle visurilor celor mai îndrăznețe, mai pasionate,
într-o realizare genială, memorabilă, testamentară posterității și veșniciei!
Opera
scrisă întrupează întrega ființă-persoană a Artistului creator, întregul
său crez, trăire și ctitorie-mărturisire întru slujirea Bisericii lui Hristos,
a Patriei Maicii Domnului și a sa!
Faima
Operei sale – MONUMENTUL LITERATURII
creștine a atins Aura Coloanei Infinitului!
Din Taina
Timpului Nemărginit a Frumuseții Dumnezeești s-a odrăslit Ctitorul-Artist Artur Gabriel Silvestri întru măsura chemării
și înălțarea alegerii Sale pentru ROMÂNIA TAINICĂ.
Din această Coloană Literară au purces Meșteri,
Calfe și Ctitori întru Cuvântul ales și Frumos. Ctitorul-Artist și-a ales fiecare
marmură, lemn ori pânză, potrivite pentru a-și dăltui/ zugrăvi IDEEA, prelucrând-o cu tenacitate și
migală până ce rafinamentul Ei, atinge frumusețea Madonei lui Raffaello Sanzio ori surâsul Giocondei Marelui Leonardo Da Vinci.
Frumusețea
IDEII aristocrate înflorește numai în sufletele frumoase ale nobleței
spiritului!
Picăturile
sacre de har, prelinse peste mlădițele LOGOSULUI, odrăslesc cele mai minunate,
fascinate, FLORI – IDEI, pe care HRISTOS – CUVÂNTUL le așează în ființa ctitorului-Artist. Ctitorul-Artist transformă ora
scriitorului în Era scriitorului, pe care o cimentează în Fresca de
deasupra vremurilor, imortalizând pururea, crezul său: Mărturisirea de Credință
Literară!
Conștient de valoarea sa genială, s-a dăruit
pe sine, SINELUI divin întru Sinele Nației, de a fi Ctitor-Artist, de a se
adăuga la Stâlpul și Temelia ROMÂNIEI TAINICE,
hărăzită de Dumnezeu.
ROMÂNIA
TAINICĂ trebuie să re-boteze
creștinul, să-l reconvertească în
spiritul liturgic ortodox primar, reașezându-l în matca Neamului prin jertfa și
iubirea de Patrie și Hristos!
Iubirea creștină
de Neam izvorăște din Dragostea de Dumnezeu, iar Dragostea de Dumnezeu
izvorăște din Iubirea creștină de Neam!
Un Neam creștin atâta
prețuiește și dăinuie ortodox câtă Dragoste dăruiește lui Dumnezeu!
Modelându-și Eroul său între eroi – Omul
Mare, Artur Gabriel Silvestri
s-a modelat și pe sine, lăsând posterității meritorie și doritoare Îndreptarul modelării de sine.
Omul Mare al lui Artur Gabriel
Silvestri și Omul Mare – Artur Gabriel
Silvestri s-au înălțat prin Dragoste
până la Dumnezeu și prin Iubire până la Maica Domnului și Strămoșii
Neamului.
„Omul, se poate înălța până la Dumnezeu numai
prin dragoste!”, mărturisea
marea Poetă a Crucii, Eugenia Indreica
Damian, în Un popas la Sâmbăta de Sus cu părintele Arsenie Boca; (Aspazia Oțel Petrescu, In Memoriam Spice, Ed Elisavaros, București-2008)
Cu rază de lumină în suflet pogorâtă din stiharul Astrului, cu mărgăritar de rouă
în inimă prelins din lacrima de
safir a Cerului, peste verdele
brocart al Vieții, cu dragoste de Frumos și iubire de Adevăr, cu purpuriul
Harului și curcubeul Libertății, Artur
Gabriel Silvestri s-a chemat Chemării
Geniului, s-a ales Alegerii Profetului întru zidirea ROMÂNIEI TAINICE.
Întru ființirea sa s-a aprins flacără
vulcanică, iar întru creația sa a ars Rug aprins, nemistuit, pentru Pământ și
Cer, pentru Neam și Dumnezeu, pentru Biserică și Hristos, pentru Patrie și
Fecioara Maria, pentru părinți și Strămoși, pentru Înaintași și Elita
comunității contemporane.
Naționalismul
creștin – ortodox al Marelui Ctitor-Artist Artur Gabriel Silvestri a curs vibrant, tumultos, cristalin, constant,
imperios, adâncind Albia milenară strămoșească în care se oglindesc, virtuțiile
divine: Credința, Nădejdea, Dragostea, cu atibutele lor de Demnitate, Onoare,
Libertate, Jertfă, odrăslind fapte eroice, martirice, sacre, legendare,
strămoșești, mărturisind prin graiul dulce eminescian și scrisul rafinat ca al
marelui cărturar, Ierarh Antonie
Plămădeală, adâncuri de înălțimi
și pogorâri de culmi întru Glia noastră străbună!
Fiecare Operă a lui
Artur Gabriel Silvestri a
fost o ctitorie binecuvântată pentru Fiii vrednici, Aleși ai Patriei sale
dragi, în care se reflectă Frumosul, în care pulsează Adevărul, în care vibrează Libertatea, în care ritmează Cântarea, în care se oglindește
Înțelepciunea geto-dacică!
MARELE GET DIVIN – IISUS HRISTOS, i-a
predestinat o Vocație și o Misiune serafică, care i-a conferit o funcție
cosmică, întru înfăptuirea ROMÂNIEI TAINICE,
a NAȚIUNII dacice, din care nu a
lipsit niciodată, în nici o vreme binecuvântarea Domnului peste mulțimea Profeților
Ei.
Națiunile
creștine trăind ortodox se glorifică prin spiritul și sacrificiul Geniilor,
Profeților lor!
Iubirea de
CARTE, SCRISUL și GÂNDIREA adâncă le-a primit ereditar-spiritual de la Marele
Profet ZAMOLXE prin întreitul imperativ:
să citești mult, să scrii mult, să cugeți mult!
Atât de
mult a însemnat Cartea și scrisul pentru marele prozator rus F.M.
Dostoievski, încât după ce a scăpat
în ultima clipă de pe eșafod, de pedeapsa capitală și a fost trimis 4 ani la
Ocnă, a exclamat: „mai bine cinsprezece ani de temniță, dar cu pana în mână!” (Doru
Cosma,op.cit.)
Iubirea de CARTE a mai îndrăgit-o testamentar și de la marele Mitropolit
al Țării Românești, marele Cărturar, marele Ctitor de Carte aleasă și de
lăcașuri sfinte, Antim Ivireanul.
„O carte bună, este prietenul cel mai bun;
drept aceea te însoțește cu drag cu dânsa, când n-ai vreun prieten ca să-i
încredințezi ale inimii tale, pentru că aceasta nu-ți va vădi tainele tale, ci
încă îți mai tălmăcește și înțelepciunea!” (Antim Ivireanu, Pilde
filosofești, Târgoviște-1713)
Iubirea
de Carte i-a conferit Aura de mare Cărturar, iar scrisul admirabil și l-a înfrumusețat cu mireasma și cromatica unui
mare Sacerdot zamolxian al narațiunii creștin-ortodoxe.
Smerit, cucernic și înflăcărat în fața
sufletului său frumos de vlaho-get, și-a urzit
gândurile în purpura regală, și-a
țesut cuvintele rafinate în brocartul
princiar, brodându-și cugetul pe esența
lui de creație din Izvorul
Filocaliei Neamului geto-daco-român.
Fiecare Operă, a
Marelui Cărturar, ctitorită pe Taina cuvântului, frumos scris – reflectat din
Aura dumnezeiască a LOGOSULUI, trebuie să fie în egală măsură Artă și Ctitorie
divină!
În Opera sa grandiosă se recapitulează o
scânteie de soare înspre un tril de ciocârlie, o perlă de rouă pe un boboc de
trandafir, un ciripit de rândunică încrustat de un zumzet de albină, un fir de
iarbă într-o adiere de vânt, un izvor de munte spre susurul hârjoanei mieilor
și iezilor, un clinchet de copil spre o îngemănare a cântării Mamei doinitoare,
urmată de un foșnet mătăsos de grâu copt reflectat în pocalul rubiniu al Vieții
binecuvântate, ca o revărsare de Har, de Doină, de Legendă, de Dor, de Filocalică
iubire serafică.
Destinul Geniului, al Profetului valah se
circumscrie vocației sacre și misiunii cosmice în care se întrepătrund, parcă
predestinat comuniunea Neamului nostru cu Atotcreatorul.
Geniul
getic este NISTRUL, PRUTUL, SIRETUL, SOMEȘUL, MUREȘUL, TÂRNAVELE, TISA,
TIMIȘUL, JIUL, OLTUL, ARGEȘUL și DUNĂREA în curgerea lor veșnică către
Răsăritul ortodox, în care susură ancestralele unde pelasge: roșii, galbene,
albastre, verzi, albe – COROLA inepuizabilelor valori spirituale de armonie,
mistică, isihasm carpatin, filocalie și sofianism.
În pâlpâirea Aurei sale, nemuritoare,
scânteietoare, arzânde, dogoritoare, surâde Icoana Neamului, a Patriei iubite,
a Cerului, dar și cea a Îndrumătorului spiritual, a Pedagogului creștin, a
Tribunului istoriei naționale, a Sacerdotului Literaturii ortodoxe valahe, ce
risipește cu Litere de Aur un Propăvăduitor al scrisului de esență și un mare Fondator
de Carte aleasă.
Trecutul
i s-a destăinuit într-un Prezent al Viitorului !
DESTĂINUIE-TE,
TRECUTULE !...
„Destăinuie-te, Trecutule, fără-de-început!/
Vârstele rostogolesc spre sânul tău/ valuri după valuri care murmură,/ dar
ele-și pierd și înțelesul și vibrația/ întunecându-se în negurosu-ți hău/ ce
n-are nici o zbârcitură!// Tu nu ești mort, Trecutule, dar taina ți-o întuneci./
De-aceea simt în viața mea/ cu magici pași cum luneci,/ și uneori mi te ghicii/
în duhul orelor târzii./ Căci tu nu pierzi nimic din tot ce-a fost:/ Istoria
străbunilor știind-o pe de rost/ și zile după zile - / din nou o tipărești/ pe
străvezile, ușoarele vieții noastre file;// Și îți aduci mereu aminte/ uitate
nume dinainte;/ neliniștit, Prezentul glăsuiește vag/ prin glasul tău din al
tăcerii prag.” (Rabindranath Tagore, Versuri, trad, George Dan, Ed.
Tineretului, București-1966)
Întru BUNĂVESTIRE – Serafică a Străbunilor
cerești, Magistre ARTUR GABRIEL SILVESTRI!
Discipol, GHEORGHE
CONSTANTIN NISTOROIU
24 Martie 2024, + Ajunul Bunei
Vestiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu