Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 31 ianuarie 2025

 

Alexandru Stanciulescu-Barda - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ..., DOAR O VORBĂ.....!

 

SĂ UMPLEM MAGAZIA NOASTRĂ DIN RAI

 - PR. IULIAN -

 

 

Să găsești magazia plină numai cu fapte bune!

 

Ne-a dat Dumnezeu minte, să ne gândim și la viața de dincolo. „În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt”, găsim la Evanghelia de la Ioan, 6:2. Avem magazie, multe magazii avem noi. Am și eu, ai și tu o magazie, dincolo. Țineți minte: să găsești magazia plină numai cu fapte bune! Vine îngerul și te duce: „Asta-i magazia ta. Locul tău-i dincolo”. Ce ai pus aici, găsești dincolo. Nu, nu trebuie să ne gândim, trebuie să ne gândim foarte serios și la viața de dincolo.

 

Când îl întreabă Sf. Macarie pe înger: „Sfinte îngere, cum va fi dincolo?”. Îngerul îi spune o pildă: „Știi cum îi dincolo, când te-ai duce? În viața cealaltă este ca și cum se trezește omul dimineața, după ce s-a odihnit frumos. Se trezesc toți, pe la răsărit de soare. Se întâlnește unul cu altul, se salută. Se duce fiecare la treaba lui. Așa-i dincolo”, a spus el. Dacă te-ai gândi la fericirea veșnică, ai sălta de bucurie!...

 

Oare voi vedea îngeri sau demoni dincolo?

De asta, era câte un sfânt în Pateric și uite așa, da din cap și se gândea: „Oare ce va fi? Oare ce va fi dincolo? Cu cine mă voi întâlni? Oare când mă voi duce dincolo, va veni îngerul? Oare, voi vedea și demoni? Când mă voi duce la judecata Domnului Hristos, oare ce-mi va spune mie? Cum Îl voi vedea eu pe Dânsul? Oare, ce-mi va spune? Nu cumva îmi va spune: Slugă vicleană și leneșă, ai știut că-s om aspru. De ce ai îngropat talantul? De ce nu l-ai înmulțit?”. Nu cumva să spună lucrul acesta!

 

„Silește, gândind mereu,/ Cum te privește Dumnezeu./ Acest lucru e la fel, / Cum Îl privești tu pe El”. Ce va fi în veci? Oare, nu ne vom plictisi? Pui pe cineva într-o grădină frumoasă. Îi dai de toate, dar omul se plictisește. Oare, nu ne plictisim și noi dincolo, în veșnicie? Mare e Dumnezeu! Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale. Noi acum suntem în fața lui Dumnezeu. El tot știe, vede tot. Ne privește ca pe niște copii și se vor înmulți bucuriile mai mult în veșnicie.

 

Doamne, Tu toate le-ai făcut!

Tu ai spus că fără de Tine nu putem face nimic. Nu pot, Doamne! Dacă pot mișca degetele, dacă ați venit aicea, El a făcut. Dacă pot vorbi eu ceva, El a făcut. Dacă țin minte, poate un verset și vreau să știu și de unde-i, Tu ai făcut! Nu-i de la mine nimic. Am spus în fața lui Dumnezeu întotdeauna și spun: Dumnezeu îi de față oriunde. Întotdeauna să ai prezența lui Dumnezeu și frica Lui oriunde unde ai fi!

 

Să ai prezența lui Dumnezeu cum o au heruvimii și serafimii, când se spune la Isaia 6:2: „Heruvimii și serafimii stau în jurul Sfintei Treimi, cu două aripi își acoperă fețele, cu două, picioarele și cu două, zboară și strigă neîncetat: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de slava Ta”. Își acoperă fețele cu aripile ca să nu vadă firea dumnezeiască. Sunt creaturi și ei.

 

Cât de frumos se spune în Evanghelia de la Ioan 6:36, 60: „Duhul este care dă viață, trupul nu folosește la nimic. Cuvintele Mele sunt duh, sunt viață. Trupul nu folosește la nimic”. Când nu folosește? Când ai ieșit și te uiți la dânsul ca la o cârpă. Dacă îl lași în poftele lui, el te desparte de Dumnezeu.

 

De asta, să dea Dumnezeu să ne gândim și la viața de dincolo! Și iarăși spun: „Oameni buni, pocăiți-vă, că nu știți ce vă așteaptă dincolo!”.

 

(Extras din Revista Atitudini Nr. 87)

 

 

 

TAINA BĂTRÂNULUI SIMEON

- SF. ILARION FELEA -

     

 

Cine era Dreptul Simeon?

 

Bătrânul Simeon a fost cel dintâi care a cunoscut că Iisus Hristos este Mesia, Mântuitorul cel așteptat. Se spune că dreptul Simeon era un cărturar vestit. Făcuse parte din cei 70 de înțelepți, pe care Ptolemeu, regele Egiptului, i-a încredințat să tălmăcească Scriptura Vechiului Testament din limba evreiască în cea greacă.

 

Simeon, când a ajuns la cuvintele prorocului Isaia (7:14): «Iată Fecioara în pântece va zămisli și va naște Fiu…» s-a mirat mult și l-a cuprins îndoiala. Atunci un glas tainic i-a șoptit: „Nu te îndoi de cele ce sunt scrise, că iată, nu vei muri până nu vei vedea pe Hristos”. Întărit în credință, de aici încolo el ședea în templul din Ierusalim, rugându-se neîncetat, în așteptarea Mântuitorului.

 

Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne”

Când Pruncul Iisus a fost adus de Maica Sa în templu, după 40 de zile de la naștere, atunci dreptul Simeon L-a luat în brațe, a recunoscut că El este Mesia și fericit a rostit rugăciunea către Dumnezeu: «Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei Mântuirea Ta…». Iar Mamei Pruncului i-a zis: «Iată Acesta este pus spre căderea și scularea multora, … și prin sufletul tău va trece sabie» (Lc. 2:29).

 

Tăria credinței lui Simeon a fost răsplătită, învrednicindu-se a lua în brațe pe Mântuitorul. De aceea se și numește „Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu”.

 

(Extras din cartea „Cuvântări la Viețile Sfinților”, vol. I, Pr. Ilarion V. Fele

--

Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda ,

Parohia Malovat , jud. Mehedinti, Romania

tel. 0724 998086

 

 

 

LUCRUL REGASIT

- Sfantul Ioan din Kronstadt -

 

 

Cât de placut îti este si cât de mult te bucuri când dai peste un obiect folositor si de pret, pe care l-ai ratacit, considerându-l pierdut! Ai fi gata sa sari în sus de bucurie. Închipuie-ti cât de placut îi este Parintelui ceresc când îl regaseste pe unul dintre copiii sai, un om, chip viu al lui Dumnezeu, un pacatos care „pierdut a fost si s-a aflat”, asemeni oii pierdute si regasite, a drahmei pierdute si aflate. O bucurie ce nu poate fi cuprinsa în cuvinte; bucuria Parintelui ceresc pentru regasirea fiului risipitor este atât de mare, încât i se face partas tot cerul, cu iubire si bunavointa. Caci „si în cer va fi multa bucurie pentru un pacatos care se pocaieste” (Luca 15, 7 si 10). Fratilor si surorilor care ati luat-o pe calea pierzaniei! Întoarceti-va la Parintele ceresc. „Pocaiti-va, ca s-a apropiat împaratia cerurilor” (Matei 3, 2).

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 276

JUDECAREA UNUI VINOVAT

- Sfantul Tihon din Zadonsk -

 

           Vezi ca se savârseste o judecata, iar în fata ei sta cel vinovat, care, fiind vadit, se cutremura de frica si se umple de rusine; aude osânda pentru încalcarea legii, este lipsit de cinste si de avutie, este scos din rândurile oamenilor celor buni si cinstiti, fiind socotit raufacator si netrebnic; apoi este dus în temnita cu rusine si îsi primeste pedeapsa dupa lege.

              De la aceasta judecata, sa se întoarne prin credinta duhul tau spre Înfricosata Judecata a întregii lumi, unde Însusi Dumnezeu este Judecatorul Care cerceteaza inimile noastre. Înfatiseaza-ti în mintea ca la acea Judecata pacatosii stau despartiti de ceata celor drepti; stau într-o negraita rusine si frica, într-un cutremur de nespus; sunt vaditi de calcarea Legii lui Dumnezeu, sunt vaditi în fata lumii întregi, înaintea Îngerilor si a oamenilor; îsi vad pacatele, pe care le-au savârsit cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul cel ascuns si care sunt descoperite spre a fi cunoscute de toata lumea; îsi vad pedeapsa ce li s-a gatit dupa ale lor fapte. Iar pe cei care aici au fost defaimati, certati, batjocoriti, prigoniti, napastuiti si calcati în picioare ca niste gunoaie, acolo se vor afla stând întru slava si întru bucurie mare. Vor vedea cei nedrepti mânia Dreptului Judecator, vor auzi mustrarea si rânduirea Lui înspaimântatoare: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul vesnic, care este gatit diavolului si îngerilor lui. Ca am flamânzit si nu Mi-ati dat sa manânc” si asa mai departe (Matei 25, 41-42). În cele din urma, cu o nemaipomenita rusine, frica si mâhnire, cu plânsete, tânguiri si urlete de deznadejde, cei nedrepti vor fi târâti de îngerii cei rai si zavorâti în temnite, „unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge” (Marcu 9, 48). Aceasta întâmplare si cugetarea asupra ei sa te învete a-ti plânge pacatele si a cauta de pe acum milostivirea Judecatorului, pentru ca sa nu fii rusinat atunci în vazul întregii lumi, sa nu te umpli de ocara si sa nu auzi acea mustrare si porunca înfricosatoare.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 66

 

 

 

TERMOMETRUL

- Sfantul Ioan din Kronstadt -

 

              Domnul Dumnezeu poate fi în raport cu sufletul nostru precum aerul fata de mercurul termometrului, cu singura deosebire ca dilatarea sau contractia, urcarea sau coborârea mercurului se produc în urma schimbarilor din atmosfera, iar în cazul nostru Dumnezeu ramâne neschimbat, etern, mereu bun si drept. Dar sufletul se schimba în raporturile cu Dumnezeu, suporta mutatii în sine însusi, în sensul ca atunci când se apropie de Dumnezeu cu credinta si cu fapte bune capata îndata amploare, dobândeste pacea inimii, dupa cum atunci când se îndeparteaza de Dumnezeu, prin putina credinta, neîncredere în adevarul dumnezeiesc si prin faradelege, se chirceste îndata, sufera de neliniste si apasare.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 13

OGLINDA PRAFUITA

- Sfantul Tihon din Zadonsk -

 

              Vezi ca oglinda prafuita sau afumata nu-ti arata nimic, oricât ai privi într-însa; însa de vrei sa-ti vezi chipul si murdariile de pe el, atunci trebuie sa o stergi. Asemenea este si constiinta omeneasca: daca e pângarita cu multe naravuri pacatoase si cu o viata nelegiuita, omul nu zareste în ea patimile ce s-au lipit de sufletul lui si umbla asa, pângarit din cap pâna-n picioare, ca un arap, si cade dintr-un pacat în altul fara teama. Pustiitoare si jalnica este aceasta stare! Un asemenea om nu-si vede spurcaciunea si mârsavia, însa o va vedea atunci când se vor deschide cartile spre rusinare înaintea întregii lumi, a Îngerilor si a oamenilor, si i se vor pune dinainte pacatele lui, dupa cum graieste Dumnezeu: „Mustra-te-voi si voi pune înaintea fetei tale pacatele tale” (Psalmul 49, 22). Atunci el se va vedea pe sine ca un arap negru si ca o dihanie înfioratoare, caci mârsavia sufletului, ce se ascunde acum înlauntru, se va da atunci pe fata. La fel se va vadi si frumusetea sufletelor celor drepte si ele „vor straluci ca soarele în Împaratia Tatalui lor” (Matei 13, 43). Atunci sarmanul pacatos va începe sa se scârbeasca de sine însusi, sa se urasca pe sine, sa fuga de sine si va dori sa se prefaca în nimic, dar nu va putea, caci în veci nesfârsita va sta asupra lui aceasta slutenie, spre a-l vadi ca si-a petrecut viata pe pamânt într-o asemenea mârsavie. O, de-ar vedea omul urâciunea aceasta, zarind-o de pe acum, neîncetat ar plânge si ar cauta sa se izbaveasca de ea prin harul lui Hristos; însa, spre nenorocirea sa, orb fiind, nu o vede.

              Dar când oglinda este curata, atunci le arata deslusit pe toate care se gasesc înaintea ei; vedem în ea atât murdariile cele mari de pe chipul nostru, cât si pe cele marunte. Asemenea este si constiinta cea curata: zareste pâna si cele mai „mici” patimi si omul le spala pe acelea prin pocainta, prin lacrimi si prin credinta.

              Aceasta cugetare te învata sa-ti vii întru simtire, sa te adâncesti în Legea Domnului, care arata si da în vileag pacatele noastre si sa te pocaiesti si sa-ti curatesti constiinta printr-o staruitoare cercetare de sine, prin pocainta si prin credinta si în acest chip sa începi o viata noua, asa încât la Înfricosata Judecata sa nu fie vadite spre aflarea lumii întregi acele pacate ale tale pe care acum, ramânând singur cu tine însuti, nu vrei sa le cercetezi, sa le cunosti si astfel sa le curatesti.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 100.

 

 

 

BUNATATEA LUI DUMNEZEU

- Sfantul Nicolae Cabasila -

 

                În fata unui lucru împlinit, numai aceia care l-au dorit fierbinte se si pot desfata deajuns. Cei care n-au dorit asa ceva nici nu pot gusta astfel de bucurii, caci cum te-ai putea bucura si desfata de un lucru împlinit, daca nu-i simteai lipsa atunci când nu-l aveai? Întocmai asa e si în viata duhovniceasca: nu poti dori si nici nu poti cauta sa-L urmezi daca n-ai fost în stare sa-i vezi frumusetea, dupa cum spune si Scriptura despre Duhul Adevarului ca lumea nu poate sa-L primeasca pentru ca nu-L vede si nici nu-L cunoaste. Si daca am plecat din aceasta viata lipsiti de simtirea si de puterea care singure ne pot face sa cunoastem si sa iubim pe Mântuitorul, care singure ne ajuta sa-L dorim si sa ne putem uni cu El, atunci nu trebuie sa ne miram de ce, chiar daca toti vor fi nemuritori, nu toti vor trai în fericire. Caci toti se împartasesc deopotriva din darurile pe care Dumnezeu le face firii omenesti, dar de rasplata ce împodobeste sfortarea fiecarui suflet nu se vor învrednici decât cei ce au urmat lui Dumnezeu cu evlavie.

 

Sfantul Nicolae Cabasila, Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos, traducere de Pr. Ene Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti, 1992, p. 165

--

Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda ,

Parohia Malovat , jud. Mehedinti, Romania

tel. 0724 998086

 

 

 

DOI SI CU DOI

- Compozitorul Arvo Part -

 

            Am înteles ca a venit vremea sa ma scutur de poveri zadarnice, sa nu ma mai zbat în propriile-mi minciuni, care erau ca o boala, ca o crampa. O adevarata revelatie. Pricepeam deodata ca doi si cu doi fac patru.

 

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 64

 

Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 30 Ianuarie 2025

 

ALIANTA FAMILIILOR - TRUMP DEMOLEAZA PROGRESISMUL

 

TRUMP DEMOLEAZA PROGRESISMUL

Ianuarie 30, 2025

 

 

Prima săptămână a Administrației Trump a fost un atac frontal, puternic și fără ezitări împotriva progresismului. Punct ochit, punct lovit. Trump a folosit fiecare eveniment public la care a participat pentru a afirma, clar și puternic, opoziția lui și a Administrației lui față de progresism. A făcut-o în discursul de inaugurare, apoi joi, în discursul către participanții de la Davos, și vineri, în epicentrul progresismului american (și mondial), California. A fost o săptămână încărcată, dar una în care Trump a reafirmat ceea ce de multe ori a spus-o, „sfârșitul progresismului este aproape”.

 

Redam câteva dintre ordonanțele executive deja emise care au zgâlțâit progresismul din temelii.

 

1. O ordonanță prezidențială care declară că sub incidența legilor țării intră doar două sexe / genuri (a) feminin și (b) masculin. [Link: https://www.catholicnewsagency.com/.../republicans...

 

2. Congresul a inițiat un proiect de lege care va interzice participarea bărbaților / băieților în sporturile desemnate pentru fete / femei. [Link: https://www.thecollegefix.com/new-gop-led-house.../...]

 

3. Departamentul de Stat SUA a emis o ordonanță care permite emiterea de pașapoarte doar persoanelor care se identifica a fi (a) femei; sau (b) bărbați. Desemnarea de „alte” sexe sau identități sexuale va fi interzisă. Persoanelor care se vor identifica în cererea de pașaport ca fiind altceva decât bărbați sau femei li se vor respinge solicitările. [Link: https://www.toddstarnes.com/.../rubio-ends.../...]

 

4. Departamentul de Stat SUA a impus ambasadelor și clădirilor publice americane din străinătate să nu mai arboreze steagul LGBTQ / elgibitist. [Link: https://thepostmillennial.com/pride-flags-removed-from-us...]

 

5. Administrația Trump a anunțat că SUA a sistat contribuțiile financiare pentru organizația pro-avort și pro-control al populației, International Planned Parenthood. [Link: https://www.lifenews.com/.../trump-defunds.../...]

 

6. Pe 24 ianuarie, Vice-Președintele SUA, JD Vance, a ținut un discurs la marșul pro-viață din Washington DC, în care a solicitat cetățenilor țării să nu își mai avorteze copiii, iar familiile americane să stimuleze natalitatea. [Link: https://thefederalist.com/.../more-babies-in-the-united.../]

 

7. Președintele Trump a grațiat 23 de activiști pro-viață deținuți în închisorile federale pentru proteste făcute în fața clinicilor de avort. [Link: https://www.lifenews.com/.../president-donald-trump.../]

 

8. Congresul SUA a demarat un proiect de lege care va dubla creditul de taxe acordat părinților de la $1000 la $2000 de copil. [Exemplu, dacă o familie cu doi copii are venit de $80.000 pe an, impozitele se vor aplica doar pentru $76.000]

 

9. În statul Idaho, legislatura a inițiat un proiect de lege pentru interzicerea căsătoriilor între persoane de același sex. [Link: https://www.msn.com/.../resolution-asking.../ar-AA1xGAt5...]

 

10. Noul Congres american, inaugurat pe 3 ianuarie, conține un procent mai ridicat de creștini practicanți decât cel anterior.

 

Veștile acestea sunt foarte bune. Administrația Trump înțelege că familia și valorile sunt indispensabile bunăstării naționale. Că familiile și căsătoriile puternice constituie cea mai testată și puternică garanție a viitorului demografic al țării. Acest principiu e valabil și pentru România creștină. O carte recent publicată argumentează exact acest adevăr: dacă ne dorim o Românie puternică din punct de vedere demografic, trebuie să-i întărim bazele valorice, căsătoriile și familiile. Vă oferim o recenzie: https://www.catholicnewsagency.com/.../researchers...

 

Trump a început si demolarea globalismului

 

Imediat după investirea lui în funcția de președinte, Trump a demarat ceea ce a promis – reconfigurarea sistemului global prin reafirmarea suveranității naționale. Iată câteva dintre lucrurile pe care le-a întreprins prin ordonanțe prezidențiale.

 

1. A solicitat autorităților americane să retragă SUA din Organizația Mondială a Sănătății. [Link:https://www.whitehouse.gov/.../withdrawing-the-united.../] Presa consideră a fi greșită această politică pentru că (foarte probabil) ea va afecta negativ îngrijirea medicală în țările sărace. [Link: https://www.nytimes.com/.../who-trump-us-global-health.html]

 

2. Trump a solicitat Centrului pentru Controlul Bolilor să înceteze orice cooperare cu Organizația Mondială a Sănătății. [Link: https://news.yahoo.com/.../cdc-ordered-stop-working...]

 

3. Noua conducere a CIA a emis un raport care acordă credibilitate teoriei că pandemia coronavuirus s-a produs ca urmare a scurgerii virusului din laboratoarele din Wuhan. OMS și China au sufocat această teorie, numind-o una conspiraționistă. Cetățeanul de rând, însă, a avut dreptate. [Link: https://www.nbcnews.com/.../cia-shifts-assessment-covid...]

 

4. Administrația Trump a închis paginile electronice (websites) oficiale deschise de Administrația Biden care informau publicul național și internațional privind disponibilitatea serviciilor de avort și a medicamentelor care pot întrerupe sarcina. [Link: https://washingtonstand.com/.../trump-immediately-shuts...]

 

5. Trump a dispus retragerea imediată a SUA din Acordurile privind clima de la Paris / The Paris Climate Accords. [Link: https://www.nytimes.com/.../trumps-paris-climate...] Vești bune deci pentru americani: americanii nu mai sunt în pericol de a deveni ierbivori ori să mănânce gândaci în loc de mâncarea lor favorită – steaks / grătare și burgers.

 

6. Marile corporații globale care activează în SUA au anunțat că vor înceta să mai promoveze ideologia de gen și elgibitismul în SUA. [Link: https://news.yahoo.com/.../big-u-companies-taper-abandon...]

 

7. Trump restrânge extinderea statului secret / secretive state. A dispus declasificarea imediată a dosarelor FBI privind (a) asasinarea Președintelui JF Kennedy; și (b) asasinarea Pastorului ML King care a condus mișcarea pentru drepturi a populației de culoare. [Link: https://washingtonstand.com/.../trump-to-declassify-files...]

 

8. Trump dezinstituționalizează sexualizarea armatei americane prin concedierea imediată a persoanelor transgender, Administrația Biden fiind aceea care a deschis accesul persoanelor transgender în armata americană. [Link: https://news.yahoo.com/.../trump-expected-sign-executive...]

 

9. Marile firme financiare americane au anunțat că vor abandona finanțarea proiectelor privind clima. Printre ele este și cea mai mare firmă de investiții din lume, BlackRock, cu un portofoliu de investiții de peste 15 trilioane de dolari. 15 trilioane de dolari sunt echivalentul economiei Germaniei de trei ori și jumătate! [Link: https://www.eurotopics.net/.../blackrock-exits-climate...]

 

Credem ca ar fi folositor ca Europa să facă la fel. La fel si Romania. Este recomandabil ca următorul președinte al Romaniei să facă ceva similar. Avem nevoie de un președinte conservator – autentic conservator.

 

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

 

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

 

 

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti

Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

Ioan Miclău-Gepianu - UN FRAGMENT DIN CARTEA ”O NOUĂ LUME”, a autorului BEN TODICĂ: ”FLORENȚA BANATULUI”.

 

UN FRAGMENT DIN CARTEA ”O NOUĂ LUME”,

a autorului BEN TODICĂ: ”FLORENȚA BANATULUI”.

 

  

”...Câtă măreție și explozie de entuziam în înălțarea camerei de filmat deaupra unui superb oraș în filmul marelui, generos și smerit regizor Vasile Bogdan în colaborare cu partenerul său, tânărul Grațian Gâldău.

Să nu uităm că Vasile Bogdan e și un renumit scriitor, lucru foarte important pentru un bun cineast pentru a reuși să dezvolte o măsură esențială și chibzuită în a nu da mai mult decât strictul necesar spectatorului. Doar astfel, vizionarea filmului devine o plăcută călătorie narativă. Pe parcursul derulării firului documentar, spectatorul este luat de mână, purtat cu îndemânare, introdus într-o poveste admirabilă și ridicat în slăvi prin imagini surprinzătoare, montate inteligent și cu abilitate divină, Îl provoacă pe spectator să-și întindă aripile și cu ardoare să se lase purtat într-un zbor înălțător.

Nu am văzut Lugojul, deși în tinerețe multe din colegele mele de școală generală au studiat la Liceul Pedagogic de fete și chiar am avut acolo o prietenă, fermecătoare adolescentă. Tema filmului mi-a trezit interesul de a cunoaște orașul. Îl credeam un mic centru cultural, însă acum din primele imagini m-am trezit într-un oraș medieval cu o arhitectură deosebită care îmbină trecutul cu prezentul modern.

Realizatorii au pornit la drum cu un scenariu bine pus la punct, conturat cu profesionalism. Au ales cele mai impresionante unghiuri de filmare, folosind cu dexteritate drona, scenele au curs precum paginile unui roman DOX bine scris. Țintele arhitecturale, adevărate metafore, conturează autentic povestea. Arhitectura unui film documentar necesită ani buni de practică și un simțământ pe care îl câștigi doar prin experiență îndelungată. Vasile Bogdan le are, le împletește în mod firesc cu un fler aparte. Am vizionat multe filme realizate de domnia sa la Radio Televiziunea Română din Timișoara.

Unghiurile camerei sale înalte sau joase devin sugestive, ”așa se face un film ar fi zis John Ford” iar o mișcare lină a camerei asemenea unui nor în plutire te poartă în jurul Bisericilor (zece la număr), a unor edificii și sedii de instituții și a vieții multiculturale a orașului care îți încântă privirea cu minunatele geometrii ale străzilor și arhitectura clădirilor și a orașului în toată plenitudinea sa. O îmbinare de vechi și nou. Oameni, eroi și fapte toate legate și înmănuncheate, truncate ingenios în film. Pelicula curge alunecând precum cosițele bălaie ale unei fetișcane, împletite cu panglici colorate – imagini, muzică, narație, dialoguri, secvențe reunite cu date istorice culese din documentele de arhivă dau o mireasmă aparte filmului. Aproape legendară, prezența acestora incită privirea, auzul și sufletul.

Întâlnim numeroase nume de oameni de vază ai locului, pe care naratorul îi intervievează și astfel simțim cum ne crește mândria de român, mândria de neam. Conștiința. Și sentimentul de iubire pentru acest popor, locuitor al Banatului.

Documentarul în lume, până nu demult a fost tratat ca verișorul sărac al filmului artistic de lung metraj, însă pe zi ce trece devine un format tot mai popular al audiovizualului. Tot mai mulți regizori renumiți ai Hollywood-ului, în ultima vreme au curtat documentarul ca formă mai apropiată de real. Și mă refer la Werner Herzog, Martin Scorsese, Agnes Varda, Ava Du Vernay, Todd Haynes, Noah Baumbach, John Ford, Krzysztof Kieslowski, Spike Lee, Ken Loach, William Oliver Stone… menționând doar câteva nume celebre.

Globalizarea realului a dus la creșterea pieței de difuzare a documentarelor în contextul postmodernismului și a postgândirii structurale de azi. Documentarele promovează comportamentul etic și reflexele practice ale societății, legitimarea adevărului prin prezența reală în viața de zi cu zi a potențialului discurs istoric al filmului. Au menirea de a ne învăța să gândim psihologic (și cu sufletul) și să înțelegem curgerea timpului pe plan social. Atfel se depășește statusul de până acum, cel arogant și plin de sloganuri (lozinci).

Autorul îmbină stilul vechi documentar cu cel de ficțiune, vezi Ana Lugojana (operetă) și elevă cântând la pian etc. sau cum spuneam în exemplul de mai sus a codiței împletite cu pănglicuțe (pănglicuțele fiind ficțiunea în film). Îmbină foarte elegant în narație vocea divinului cu a pământeanului, a temerarului în aflarea adevărului, alege elementul cu valoare istorică, culturală și tradițională justificându-l și împunându-l ca factor potențial democratic în viața de azi, necesar în întărirea și certificarea modernismului civil.

Autorii nu plictisesc și nu fac abuz de informații culese de la amatori locali. Ei sunt conștienți de nivelul spectatorului. Nu-l judecă, nu-l supune, nu insistă și nu-l manipulează. Ei știu din experiență că filmul documentar este un instrument transmodern de învățătură, mișcându-se spre confort și libertate. Documentarul are un mare viitor în păstrarea identității vieții, în general, a orașului Lugoj, în cazul de față. Avem ce învăța urmându-i pe realizatorii și colaboratorii acestui film documentar în acțiune.

Lugoj, ”Florența Banatului”, Episodul 1: Europa este aici! (subtitlu). Frumos, echilibrat, persuasiv, autorii aproape doi compozitori simfonici în ale vizualului brodează poveștile cu cadre luminoase de stropi de muzică și cuvinte potrivite, ridicând sufletele spectatorilor precum un Aladin pe covorul fermecat din văzduh. Îi învăluie în dansul și interacțiunea panoramelor circulare ale orașului cu arhitectura clădirilor post medievale, construite în stilul Baroc imperial al Bisericilor Ortodoxe, cu turnuri și interioare somtuoase.

Tabloul filmului este completat cu imagini ale construcțiilor catolice, evangelice, evreiești, ale instituțiilor vechi și moderne, ale caselor românilor, germanilor, maghiarilor, sârbilor și din peisajul mirific lugojan etc. Apoi introduce cu grijă vocea preotului în strană, a scriitorilor și poeților locului, folcloriști, artiști de operă, dansatori, actori, soliști, recitatori pentru a informa spectatorul curios și interesat în a afla și cunoaște mai multe amănunte despre subiectul propus spre ecranizare..

Un film bine documentat cu fotografii, manuscrise, informații audio și mărturii ale locului, personalități și muzică. O largă dinamică din spectrul muzical acoperă întreaga durată de 43 de minute și 16 secunde ale primului episod. Filmul impresionează prin claritate artistică, corectitudine și măsură a timpului, a intensității emoțiilor și a dragostei. Nu în ultimul rând, se simte cum palpită energia dăruirii participanților la realizarea acestei mici, dar sănătoase capodopere.

Filmul ”Florența Banatului” este un proiect finanțat de Primăria Municipiului Lugoj, un receptor minunat al frumosului și un mare dăruitor. Admirație și sincere felicitări realizatorilor și finanțatorilor!

 

(Fragment din cartea ”O Nouă Lume – Nu te grăbi! Nu te îngrijora” - autor Ben Todică – Australia.- Pag. 102 -107.

 

Trimite: Ioan Miclău-Gepianu - Australia

Mihai Batog Bujenita - Comoara furată

Comoara furată

Mihai Batog Bujenita

29 Ianuarie 2025

 

Domnul profesor Stamate, pensionar de la catedra de matematică a liceului din oraș se opri din mers și-i spuse prietenului său, profesorul Calistrat, cu care fusese coleg și prieten pe timpul activității acesta fiind profesor de istorie

 

- Domnule! Sunt profund indignat!

 

- Cum la tine asta pare să fie starea normală nu mă mir, însă dacă tot ne plimbăm prin parc ai putea să-mi spui și de ce?

 

- Păi, fii atent! Țara noastră cea care se află cu economia într-un deficit bugetar disperant, iar cu perspectivele într-o zonă foarte sumbră, a organizat, extrem de discret, o expoziție itinerantă a unor obiecte de patrimoniu de o valoare inestimabilă prin felurite muzee ale occidentului. Nimeni, vorbesc desigur de presă, nu a știut absolut nimic despre această inițiativă care părea chiar lăudabilă dacă nu am ști că occidentul are acum propriile sale probleme și oricum ne-a disprețuit dintotdeauna, iar interesul pentru minunta noastră istorie străveche este doar o iluzie care bântuie doar mințile înfierbântate ale unor martiri ai cauzei. Oricum, au fost plătite asigurările, care sunt convins că au valori consistente, dar nu cred că s-a făcut vreun studiu prospectiv ca să se vadă dacă o asemenea acțiune își atinge scopurile propuse. Respectivele obiecte, repet, originalele, deși ar fi putut fi trimise și copii, au călătorit pe ici pe colo însoțite de aceeași tăcere de la început, însă au provocat uimire abia când au fost furate dintr-un muzeu olandez, unul aflat într-o localitate pe care cred că nici olandezii nu o găsesc foarte ușor pe harta lor. Nu mai spun că furtul a părut foarte profesionist, fiind făcut de oameni care știau exact cum și unde trebuie să acționeze, prin urmare, în trei minute și-au terminat treaba și au dispărut. E drept că, destul de repede, poliția din acea localitate ai cărei locuitori cred că nici nu au auzit de țara noastră ne-au asigurat că au imagini de pe timpul jafului și că, putem fi liniștiți, hoții vor fi prinși!

 

Numai că hoții, absolut indiferenți cu privire la consecințe, au dispărut și, deocamdată, nimeni nu are nici o ipoteză, însă și acest fapt este ocultat de nevoia secretului pe timpul cercetărilor. Deci! În concluzie, am pierdut un tezaur care nu mai poate fi înlocuit fiind format din piese cu o vechime milenară, am mai pierdut și banii dați pe asigurări, fiindcă așa cum știm firmele de asigurări sunt prompte numai când îți iau banii nu și când trebuie să plătească, însă ne-a reușit lovitura de imagine: toată lumea știe acum de acest inestimabil tezaur pe care tocmai l-am pierdut. Cum să nu fiu indignat?

 

- Dragul meu, toată această poveste pare un simplu furt doar pentru acei care cred că istoria este un instrument de tortură cu care niște călăi sadici, respectiv profesorii de istorie, îi chinuie pe bieții copilași pe tot timpul școlarizării. Spun asta deoarece cunoașterea istoriei ne-ar feri de simplitatea abordărilor chiar și în cazul unor aparente furturi. Exemple vom găsi de-a lungul timpurilor și poate cel mai elocvent ar fi așa-zisul furt al Giocondei din muzeul Louvre în anul 1911. Unul aparent de o stupiditate incredibilă dacă ar fi să ne luăm doar după aparențe. Însă în cazul despre care vorbești, eu îți voi prezenta o altă varinată, desigur teoretică, dar a cărei logică ne va duce cred mai aproape de tot ce s-a întâmplat de fapt.

 

Să presupunem că niște oameni cu mari posibilități doresc să facă o afacere și pentru asta pun la punct un plan. Intră în legătură cu oameni de la noi, deși eu cred că este vorba de unele servicii, și avansează ideea unei cunoașteri mai bune la nivelul continentului a civilizației vechi de pe teritoriul actual al țării noastre. Trebuie să recunoaștem că este o idee seducătoare având în vedere deficitul uriaș de imagine cu care ne confruntăm în relația cu occidentul. Prin urmare, sunt sensibilizate nivelurile de decizie, iar acestea, având în vedere mai ales lipsa lor de cultură, aprobă o expoziție itinerantă a unor obiecte de patrimoniu fără să se gândească prea mult mai ales că le fuseseră fluturate prin fața minții lor puține și posibilitatea unor câștiguri uriașe. Prin urmare, pleacă la drum cu asigurările plătite de noi, o adevărată comoară, nu pentru cantitatea de aur care este totuși destul de mică, ci pentru unicitatea istorică a obiectelor, aceea dată de aurarii din mileniile anterioare, plus poveștile care o însoțesc și așa cum știm povestea care însoțește o bijuterie este mult mai valoroasă decât bijuteria în sine. Nu am aflat nimic despre succesul sau insuccesul expoziției și asta trebuie să ne dea indiciul că adevăratul plan ascundea de fapt cu totul altceva decât cunoașterea trecutului nostru glorios, iar jaful din Olanda confirmă această prezumție deoarece toți rămânem cu gurile căscate de uimire când aflăm ce s-a întâmplat, primii fiind ziariștii care văd astfel că lumea există și fără ei.

 

Noi rămânem cu întrebările și ipotezele, însă hoții dispar cu tot cu pradă și nimeni nu pare a avea vreo inițiativă menită să descurce ițele. Aflăm însă că spărgătorii intraseră în muzeu folosind un exploziv cu care spărseseră peretele din spate al muzeului, cel care oferea cea mai scurtă cale de acces către tezaur. Pare un mic amănunt, dar dacă gândim bine este de fapt o informație fără de care lucrurile ar fi mers mult mai greu. Oare de unde aveau informația?

 

Una peste alta, eu unul cred că așa zisul furt este o operație perfect gândită având ca scop disparariția pentru un timp a obiectelor vizate, suficient cât să fie copiate, așa că ele vor apărea în curând și chiar ne vom mira cât de aproape de noi au fost. Hoții nu vor fi prinși niciodată, tezaurul ne va fi returnat, polițiștii se vor umple de laude și recompense, iar copiile vor fi vândute ca fiind originale marilor colecționari pe sume astronomice. Se vor câștiga averi cu acestă afacere însă noi vom rămâne cu pierderile anterioare, dar și cu eticheta că acum deținem falsuri, deci o altă pierdere, cea cu adevărat importantă.

 

- Ne, nee, neeee, nu se poate! Aurul din care sunt făcute obiectele nu poate fi falsificat deoarece el este unul specific zonei Roșia Montană, deci cu anumite caracteristici imposibil de falsificat!

 

- Dragul meu, noi despre aur știm, în cel mai bun caz, că are anumite caracteristici de puritate și, având în vedere experiențele prin care am trecut când ne-am cumpărat verighete, că este și foarte scump. Te asigur însă că acei care au pus la cale lovitura sunt experți în materie de aur și obiectele vor fi reproduse exact cu aur de la Roșia Montană, deoarece acesta se găsește cam prin toate băncile occidentale, prin urmare, presupunând că vreun colecționar va face analiza spectrografică a aurului din care au fost confecționate falsurile va constata că ele sunt exact ce se pretinde, adică originalele.

 

- Încredibil!

 

- Doar pentru fraieri!

 

Grid Modorcea - Isihasmul enescian

 

Isihasmul enescian

Grid Modorcea, Dr. în arte

29 Ianuarie 2025

 

Nu credeam s-o trăiesc și pe asta, să ajung cel mai în vârstă critic, martor nemijlocit, care am participat la Festivalul „George Enescu” de la origini până în prezent, așa cum am spus în cuvântul meu de la Conferința de presă care a anunțat ediția a XXVII-a a Festivalului, conferință necesară ce a avut loc la Salonul „Le Diplomate” al Ateneului Român.

 

A fost o frumoasă sărbătoare, bine organizată, cu invitați de marcă la pupitru, precum dirijorul Cristian Măcelaru, directorul artistic al Festivalului, Natalia Intotero, noul ministru al culturii, Cristina Uruc, manager „ARTEXIM”, organizatorul Festivalului, Nicușor Dan, primarul general al Capitalei,  Răzvan Dincă, președintele Radiodifuziunii,  Carla Tompea, director TVR, partenerii care susțin financiar Festivalul, precum Rompetrol, B.R.D., Toyota, și o mare de fotografi, ziariști, critici muzicali și melomani. Aproape că nu mai cunoșteam pe nimeni, cei din generația mea s-au dus, ultimul fiind dragul meu concurent în ale cercetării muzicologice, Viorel Cosma.

 

Am primit zeci de informații despre cum se va desfășura Festivalul în perioada 24 august - 21 septembrie a.c. Am aflat dete despre programul Festivalului, multe cifre, câte orchestre sunt invitate, câți soliști, câți muzicieni, peste 4.000 din întreaga lume, ample forțe naționale și internaționale care vor face să nu uităm această ediție a Festivalului,  de care vor să fie mândri oamenii noi care îl sprijină, de la Natalia Intotero la Nicușor Dan, cam îmbătrânit, marcat de luptele politice imposibil de controlat, mai ales acum când el bate toba că va candida la alegerile prezidențiale din mai. Fiecare dintre cei de la tribună a evocat cum sprijină firma pe care o reprezintă desfășurarea în condiții optime a Festivalului. Să nu uităm că este o ediție jubiliară, fiindcă pe 4 mai celebrăm 70 de ani de la moartea marelui compozitor.

 

Toate bune și frumoase, le-am spus organizatorilor, i-am felicitat din inimă pentru efortul lor și pentru entuziasm, dar ce facem cu Enescu, l-ați cam uitat pe marele artist George Enescu, nu prea l-ați evocat, fiindcă de aceea se face acest festival, pentru Enescu, nu e un pretext pentru noi, pentru dvs, cei de la cârma lui, care sunteți vremelnici. Peste patru ani, alții vor sta pe aceste scaune și vor bate pasul pe loc, privind cunoașterea muzicii lui George Enescu. Fiindcă, de când particip eu la Festival, de când era comunist, dedicat muzicii sovietice, de când concertul pentru două viori de Bach era interzis, adică de la înființare, nu s-a înaintat de fel în cunoașterea muzicii lui Enescu. De ce? Fiindcă participanții nu o înțeleg. Soliști ca Murray Perahia nici nu s-au apropiat de ea. Am dedicat Festivalului singura lui istorie, care a devenit un document prețios. La una dintre edițiile trecute, când președintele Festivalului era Ioan Holender, acesta a spus că festivalul ar trebui să aibă loc fără muzica lui Enescu, și ar avea mare succes, fiindcă e un compozitor neînțeles și nul la capitolul muzică vocală, declarație mitomană, în stilul să moară capra vecinului, cu care cam semăna. Să spui așa ceva despre Enescu, care a compus cea mai valoroasă operă din secolul al XX-lea, „Oedipe”! Și Holender era solist la opera din Viena, fiind contrazis de marii soliști vocali din Franța și Germania, care au interpretat „Oedipe” și alte roluri. Sumele enorme care se investeau în Festival, intrau în buzunarul lui, prin intermediul fiului său, care avea o firmă ce se ocupa de transportul orchestrelor străine. Holender a făcut din Festival o remorcă a găștii lui de muzicieni trecuți din Austria și Germania.

 

Nu merg mai departe cu dezvăluirile, deși din greșelile trecutului trebuie să învățăm, dar acum am încredere deplină în maestrul Cristian Măcelaru, pe care l-am audiat de la New York, în concertele date cu Chicago Symphony și Philadelphia Orchestra, cea mai rafinată orchestră americană, care a lansat un nou sunet, s-a apropiat de sunetul primordial, precum Gheorghe Zamfir. Cristian Măcelaru a fost un copil precoce, un copil-minune, ca și Enescu, i-a mers pe urme, fiindcă s-a impus de mic ca violonist, iar soarta l-a dus de tânăr în America, iar la 19 ani dirija la „Carnegie Hall”, celebra sală newyorkeză unde a concertat și George Enescu. Tânărul Enescu s-a impus ca violonist la Viena și Paris, dar Măcelaru a cunoscut gloria în America, precum Brâncuși. Și nu e departe cred să auzim că e și un virtuos compozitor, fiindcă are toate datele enesciene.

 

El știe că George Enescu a fost un mistic, care spunea în Amintirile sale: „Sunt un mistic. Cred cu ardoare în Dumnezeu”.  Când a copilărit la Zvoriștea, la bunicul său, care era preotul bisericii, Jorjac a trăit într-o atmosferă isihastă, fiindcă bunicul său era athonit. Toată zona de nord a Moldovei era athonită, fiindcă domnitorii moldavi au fost sponsorii principali ai mănăstirilor de la Athos. Am studiat viața și muzica lui Enescu chiar în locurile lui natale, făcând la TVR, unde am lucrat o vreme ca realizator, filmul „George Enescu - Alesul lui Dumnezeu” (1996), singurul film cu actori dedicat lui Enescu, o docudrama, mult elogiat de Ion Voicu și Iosif Sava, de care actuala directoare a TVR, Tompea, nici nu a auzit.  Șansa a fost că am putut ajunge și la Sfântul Munte, grație patriarhului Teoctist, unde am stat mai mult timp și am putut scrie cartea „Un păcătos la Athos” (2005). Dar însuși Enescu mărturisește că Sonata a doua pentru vioară și pian în Fa Minor a auzit-o prima oară în biserica din Zvoriștea, când era copil, notele i-au rămas intacte în geniala sa memorie muzicală, iar mai târziu a compus această sonată isihastă născută atunci, în copilăria sa. Străinii nu știu asta. Ei caută asocieri cu folclorul românesc și cu impresioniștii, Debussy și Ravel, cu care Enescu a fost coleg la Paris, asta vânează ei în simfonii. Iar pentru mulți muzica lui Enescu se reduce la cele două Rapsodii.  Am rugat să ridice mâna cine a ascultat, din onoratul juriu, și alte lucrări, în afară de cele două Rapsodii. Nothing. E foarte frumos că Nicușor Dan, Natalia Intotero sau doamna Cristina Uruc, nume care îmi amintește de Legenda lui Gilgamesh, fac eforturi organizatorice să se desfășoare în bune condiții Festivalul, dar e prea puțin, ei trebuie să-i sprijine și pe cei care ajută la înțelegerea muzicii enesciente. Dacă Enescu nu e aprofundat, se va ajunge la vorba obraznică a lui Holender, să se facă Festivalul Enescu fără Enescu!!

 

Festivalul are o secțiune de conferințe cu muzicieni străini, dedicate înțelegerii muzicii lui Enescu. Dar i-am propus de mult organizatorului acestor conferințe, compozitorul Dan Dediu, că se bate apa-n piuă, se fac cele mai savante speculații, dacă nu se caută la rădăcină, dacă nu se știe ce este isihasmul, dacă nu se spune că muzica lui Enescu este mistică, de natură isihastă, fiindcă el a fost un fundamentalist ortodox. De ce se ocolește acest mare adevăr? De ce ne ferim, când se știe că Enescu respecta toate religiile și era întruchiparea Modestiei, cum este și Cristian Măcelaru. Cum ajungea Enescu la magnifica lui viziune din finalul operei Oedipe, dacă nu gândea ca un muzician ishast? Ascultați finalul acestei opere, să aflați care este Utopia lui Enescu!

 

M-am oferit să fac o prelegere despre Isihasmul enescian, mai ales acum, când festivalul are un director potrivit, maestrul Cristian Măcelaru (n. 1980, Timișoara și, de la 17 ani stabilit în S.U.A.), care înțelege isihasmul enescian. Și am constatat că dirijorii americani, care au fost prezenți la Festival, precum John Axelrod, îl înțeleg mai bine pe Enescu decât cei români. Fiindcă mulți dintre ei nici nu-l iubesc. L-am auzit pe maestrul Cristian Măcelaru cum a interpretat Simfonia a III-a cu cor a lui George Enescu și cunoaște perfect partea ei isihastă. E un remarcabil muzician, el nu e afacerist ca Holender, am totală încredere în bagheta lui, sunt convins că această ediție va deschide calea către Ediția isihastă a Festivalului „George Enescu”, o ediție a viitorului, care trebuie să aibă loc nu la Sala Palatului, nepotrivită pentru orchestrele mari, ci în Templul Muzicii, o mare promisiune a primarilor Capitalei și a primilor miniștri, idee de care  actualii culturnici par să nu aibă habar, dar ideea acestui Templu, pe care îl merită poporul român, a fost propusă de Zubin Mehta, marele prieten al Festivalului enescian.

 

Cristian Măcelaru să fie convins că Enescu este Marele Necunoscut al muzicii mondiale, fiindcă el a compus o muzică mistică, isihastă, greu de înțeles fără o vocație metafizică, dovadă că este considerat al doilea Mozart al lumii, cum îl numea Pablo Casals, fiindcă nu există piesă de-a lui în care să nu întâlnim părți sau elemente de neliniște sau mistuire isihastă. Numai așa muzicienii lumii îl vor respecta pe măsura esenței lui sonore („sunetul primordial”), când Festivalul le va impune să includă în programele lor și muzică enesciană isihastă, unică în lume. Enescu a ocolit populismul. De originalitatea muzicii sale era convins foarte tare Zubin Mehta, pe care l-am cunoscut  bine. I-am luat și un interviu. Visul meu a fost și este să se audă Oratoriul „George Enescu” în Templul Muzicii. Ce ecou! Ce victorie a glasului românesc! Mehta a fost o vreme președintele Festivalului și în acest spirit mistic a propus să se construiască Templul Muzicii, care a fost bine plănuit, s-a realizat și proiectul arhitectonic, după marile temple muzicale ale Japoniei, idee abandonată însă pe criterii politice, s-au înfruptat patrihoții de la putere de fondurile alocate culturii, uitând că Festivalul Enescu, implicit acest Templu al viitorului, înseamnă identitatea României. Nu ei, profitorii vremelnici de la putere, asigură identitatea României, ci muzica lui Enescu, Festivalul închinat ei.

 

Aranjament grafic - I.M.

Ovidiu M. Curea - Cât o să mai râdem?

 

Cât o să mai râdem?

Ing. Ovidiu M. Curea

29 Ianuarie 2025

 

„Il vient une heure où protester ne suffit plus…”  (Victor Hugo, „Les Misérables”)

 

Un articol din Revista „Flacăra” lui Adrian Păunescu semnat de către Doina Dabija, strălucită urmașă a marelui patriot și scriitor Nicolae Dabija, soră geamănă cu Ana Maria Păunescu în ale scrisului, în ale iubirii de neam și dedicației necondiționate de susținere și continuare a ideilor înălțătoare cu care iluștrii lor părinți au lăsat moștenire nemului romînesc, m-a dus cu gândul la o întâmplare petrecută cu mai mulți ani în urmă, mai precis în anul 1994.

 

Articolul Doinei Dabija se chema „Moldovenii și românii”, articol în care autoarea evoca mai multe situații ridicole despre percepția formată și îndesată în capul unor oameni de dincolo de Prut privind pe moldoveni separat de români. Astfel, scriitoarea relata despre un tânăr care afirma cu convingere pe un site de socializare că „În timp ce copiii sunt învățați la școală că ei sunt români, eu l-oi învăța pe-al meu că noi suntem moldoveni și vorbim limba moldovenească”. Mai departe, ne relatează despre intervenția unui bătrân care a întrerut o cuvântare a scriitorului Nicolae Dabija în care acesta afirma faptul că moldovenii sunt români, strigându-i cu revoltă: „Domnule Dabija, n-aveți dreptate! Eu sunt moldovean, dar fratele meu care trăiește la București e român.” Peste aceste opinii venite din partea unor oameni simpli, persoane particulare, se adaugă cea venită din partea unor reprezentanți ai autorităților din Republica Moldova. Întoarsă la Chișinău după ce dăduse naștere unei fetițe în timp ce se afla la București, scriitoarea s-a prezentat la Biroul Stării Civile din Chișinău cu certificatul de naștere eliberat de autoritățile române, pentru a fi  preschimbat în cel al locului de reședință. Deși în dreptul rubricii „naționalitate”, pe certificatul de naștere românesc se menționa, în mod firesc, „română”, pe actul de naștere moldovenesc, funcționarii din Chișinău au preferat să tragă o linie...

 

Și cum spuneam, întâmplările descrise de Doina Dabija în articolul „Moldovenii și românii” din Revista Flacăra lui Adrian Păunescu mi-au adus aminte de întâmplarea din anul 1994.

 

Mă aflam atunci la Ambasada României din Buenos Aires. Era anul în care președintele argentinian Carlos Saúl Menem, în urma câștigării alegerilor prezidențiale, își reînnoia mandatul pentru o nouă perioadă de cinci ani. Cum se obișnuiește peste tot în lume, la festivitățile de preluare a prerogativelor puterii, iau parte delegații din diferite state, unele aceste delegații find conduse chiar de către președinții sau premierii acestora. Din partea Republicii Moldova urma să participe consilierul personal al președintelui Mircea Snegur. Ajuns cu câteva zile înainte de festivitățile preconizate, dl. consilier, cum era și normal, a tras la frații săi de la Ambasada României. Aici oaspetele a fost primit cu bucurie și cu toate onorurile cuvenite unui reprezentant al Republicii Moldova. În cinstea lui a fost organizată o masă festivă cu participarea tuturor diplomaților din ambasadă. Atmosfera a fost plăcută, destinsă și prietenească. Cu toate acestea, discuțiile despre problemele care ne stăteau la toți pe limbă (alipirea Basarabiei la patria mumă) au fost cu diplomație ocolite. La un moment dat însă, dl. consilier scapă și zice în mijlocul unei fraze „limba moldovenească, cum îi zicem noi, sau limba română, cum îi ziceți dumneavoastră”... Brusc, în încăpere a venit dinspre ferestre un aer rece ca de iuanuarie de la noi, deși ferestrele erau închise și afară era primăvară. Diplomații români tăceau stânjeniți și priveau în farfurii. Dl. consilier tăcea și el încurcat. Îi părea rău că stricase atmosfera cu o afirmație prostească în care nici el nu credea. Aștepta din partea nostră ceva, o replică, o aprobare, o scuză... Cumva trebuia trecut peste acest moment. Dar cum? Puteai să strci și mai rău lucrurile. Cum tăcerea continua să apese peste masă și nimeni nu zicea nimic, îmi iau inima în dinți și îndrăznesc să îl întreb, chipurile în glumă, pe oaspete:

 

Domnule consilier care este poetul dumneavoastră național?

- Eminescu, de bună seamă, a venit prompt răspunsul consilierului, ușurat că, în fine, conversația fusese, într-un fel, reluată.

- Dar prozatorul dumneavoastră național?

Sadoveanu! Cine altul?

- Ca să vedeți brodeala dracului, domnule consilier! Și poetul nostru național este tot Eminescu și prozatorul nostru național tot Sadoveanu și amândoi au scris în limba

 

Colegii mei au înghețat. În schimb, dl. Consilier a izbucnit într-un râs sănătos și zgomotos de se zguduia scaunul de sub el și privindu-mă cu simpatie printre ochii înlăcrimați parcă voia să-mi spună: Măi, prietene, și noi și voi știm care este adevărul, dar eu sunt aici în misiune oficială și trebuie să vorbesc după cum îmi este mandatul.

 

Toată lumea a înțeles și râsul și lacrimile dlui. Consilier. Întreaga asistență s-a pornit și ea pe râs, ca în trecut la bancurile politice care se spuneau la noi pe la colțuri.

 

Și acum ce facem? Râdem mai departe? Cât o să mai râdem?