SĂ
UMPLEM MAGAZIA NOASTRĂ DIN RAI
- PR. IULIAN -
Să găsești magazia plină numai cu fapte bune!
Ne-a dat Dumnezeu minte, să ne gândim și la viața de
dincolo. „În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt”, găsim la Evanghelia de la
Ioan, 6:2. Avem magazie, multe magazii avem noi. Am și eu, ai și tu o magazie,
dincolo. Țineți minte: să găsești magazia plină numai cu fapte bune! Vine
îngerul și te duce: „Asta-i magazia ta. Locul tău-i dincolo”. Ce ai pus aici,
găsești dincolo. Nu, nu trebuie să ne gândim, trebuie să ne gândim foarte
serios și la viața de dincolo.
Când îl întreabă Sf. Macarie pe înger: „Sfinte îngere,
cum va fi dincolo?”. Îngerul îi spune o pildă: „Știi cum îi dincolo, când te-ai
duce? În viața cealaltă este ca și cum se trezește omul dimineața, după ce s-a
odihnit frumos. Se trezesc toți, pe la răsărit de soare. Se întâlnește unul cu
altul, se salută. Se duce fiecare la treaba lui. Așa-i dincolo”, a spus el.
Dacă te-ai gândi la fericirea veșnică, ai sălta de bucurie!...
Oare voi vedea îngeri sau demoni dincolo?
De asta, era câte un sfânt în Pateric și uite așa, da
din cap și se gândea: „Oare ce va fi? Oare ce va fi dincolo? Cu cine mă voi
întâlni? Oare când mă voi duce dincolo, va veni îngerul? Oare, voi vedea și
demoni? Când mă voi duce la judecata Domnului Hristos, oare ce-mi va spune mie?
Cum Îl voi vedea eu pe Dânsul? Oare, ce-mi va spune? Nu cumva îmi va spune:
Slugă vicleană și leneșă, ai știut că-s om aspru. De ce ai îngropat talantul?
De ce nu l-ai înmulțit?”. Nu cumva să spună lucrul acesta!
„Silește, gândind mereu,/ Cum te privește Dumnezeu./
Acest lucru e la fel, / Cum Îl privești tu pe El”. Ce va fi în veci? Oare, nu
ne vom plictisi? Pui pe cineva într-o grădină frumoasă. Îi dai de toate, dar
omul se plictisește. Oare, nu ne plictisim și noi dincolo, în veșnicie? Mare e
Dumnezeu! Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale. Noi acum suntem în
fața lui Dumnezeu. El tot știe, vede tot. Ne privește ca pe niște copii și se
vor înmulți bucuriile mai mult în veșnicie.
Doamne, Tu toate le-ai făcut!
Tu ai spus că fără de Tine nu putem face nimic. Nu
pot, Doamne! Dacă pot mișca degetele, dacă ați venit aicea, El a făcut. Dacă
pot vorbi eu ceva, El a făcut. Dacă țin minte, poate un verset și vreau să știu
și de unde-i, Tu ai făcut! Nu-i de la mine nimic. Am spus în fața lui Dumnezeu
întotdeauna și spun: Dumnezeu îi de față oriunde. Întotdeauna să ai prezența
lui Dumnezeu și frica Lui oriunde unde ai fi!
Să ai prezența lui Dumnezeu cum o au heruvimii și
serafimii, când se spune la Isaia 6:2: „Heruvimii și serafimii stau în jurul
Sfintei Treimi, cu două aripi își acoperă fețele, cu două, picioarele și cu
două, zboară și strigă neîncetat: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este
cerul și pământul de slava Ta”. Își acoperă fețele cu aripile ca să nu vadă
firea dumnezeiască. Sunt creaturi și ei.
Cât de frumos se spune în Evanghelia de la Ioan 6:36,
60: „Duhul este care dă viață, trupul nu folosește la nimic. Cuvintele Mele
sunt duh, sunt viață. Trupul nu folosește la nimic”. Când nu folosește? Când ai
ieșit și te uiți la dânsul ca la o cârpă. Dacă îl lași în poftele lui, el te
desparte de Dumnezeu.
De asta, să dea Dumnezeu să ne gândim și la viața de
dincolo! Și iarăși spun: „Oameni buni, pocăiți-vă, că nu știți ce vă așteaptă
dincolo!”.
(Extras din Revista Atitudini Nr. 87)
TAINA
BĂTRÂNULUI SIMEON
-
SF. ILARION FELEA -
Cine era Dreptul Simeon?
Bătrânul Simeon a fost cel dintâi care a cunoscut că
Iisus Hristos este Mesia, Mântuitorul cel așteptat. Se spune că dreptul Simeon
era un cărturar vestit. Făcuse parte din cei 70 de înțelepți, pe care Ptolemeu,
regele Egiptului, i-a încredințat să tălmăcească Scriptura Vechiului Testament
din limba evreiască în cea greacă.
Simeon, când a ajuns la cuvintele prorocului Isaia
(7:14): «Iată Fecioara în pântece va zămisli și va naște Fiu…» s-a mirat mult
și l-a cuprins îndoiala. Atunci un glas tainic i-a șoptit: „Nu te îndoi de cele
ce sunt scrise, că iată, nu vei muri până nu vei vedea pe Hristos”. Întărit în
credință, de aici încolo el ședea în templul din Ierusalim, rugându-se
neîncetat, în așteptarea Mântuitorului.
Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne”
Când Pruncul Iisus a fost adus de Maica Sa în templu,
după 40 de zile de la naștere, atunci dreptul Simeon L-a luat în brațe, a
recunoscut că El este Mesia și fericit a rostit rugăciunea către Dumnezeu:
«Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură
ochii mei Mântuirea Ta…». Iar Mamei Pruncului i-a zis: «Iată Acesta este pus
spre căderea și scularea multora, … și prin sufletul tău va trece sabie» (Lc.
2:29).
Tăria credinței lui Simeon a fost răsplătită,
învrednicindu-se a lua în brațe pe Mântuitorul. De aceea se și numește „Dreptul
Simeon, primitorul de Dumnezeu”.
(Extras din cartea „Cuvântări la Viețile
Sfinților”, vol. I, Pr. Ilarion V. Fele
--
Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda ,
Parohia Malovat , jud. Mehedinti, Romania
tel. 0724 998086
LUCRUL
REGASIT
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Cât de placut îti este si cât de mult te bucuri când
dai peste un obiect folositor si de pret, pe care l-ai ratacit, considerându-l
pierdut! Ai fi gata sa sari în sus de bucurie. Închipuie-ti cât de placut îi
este Parintelui ceresc când îl regaseste pe unul dintre copiii sai, un om, chip
viu al lui Dumnezeu, un pacatos care „pierdut a fost si s-a aflat”, asemeni oii
pierdute si regasite, a drahmei pierdute si aflate. O bucurie ce nu poate fi
cuprinsa în cuvinte; bucuria Parintelui ceresc pentru regasirea fiului
risipitor este atât de mare, încât i se face partas tot cerul, cu iubire si
bunavointa. Caci „si în cer va fi multa bucurie pentru un pacatos care se
pocaieste” (Luca 15, 7 si 10). Fratilor si surorilor care ati luat-o pe calea
pierzaniei! Întoarceti-va la Parintele ceresc. „Pocaiti-va, ca s-a apropiat
împaratia cerurilor” (Matei 3, 2).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 276
JUDECAREA
UNUI VINOVAT
-
Sfantul Tihon din Zadonsk -
Vezi ca se savârseste o judecata, iar în fata ei sta cel vinovat, care, fiind
vadit, se cutremura de frica si se umple de rusine; aude osânda pentru
încalcarea legii, este lipsit de cinste si de avutie, este scos din rândurile
oamenilor celor buni si cinstiti, fiind socotit raufacator si netrebnic; apoi
este dus în temnita cu rusine si îsi primeste pedeapsa dupa lege.
De la aceasta judecata, sa se întoarne prin credinta duhul tau spre Înfricosata
Judecata a întregii lumi, unde Însusi Dumnezeu este Judecatorul Care cerceteaza
inimile noastre. Înfatiseaza-ti în mintea ca la acea Judecata pacatosii stau
despartiti de ceata celor drepti; stau într-o negraita rusine si frica, într-un
cutremur de nespus; sunt vaditi de calcarea Legii lui Dumnezeu, sunt vaditi în
fata lumii întregi, înaintea Îngerilor si a oamenilor; îsi vad pacatele, pe
care le-au savârsit cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul cel ascuns si care sunt
descoperite spre a fi cunoscute de toata lumea; îsi vad pedeapsa ce li s-a
gatit dupa ale lor fapte. Iar pe cei care aici au fost defaimati, certati,
batjocoriti, prigoniti, napastuiti si calcati în picioare ca niste gunoaie,
acolo se vor afla stând întru slava si întru bucurie mare. Vor vedea cei
nedrepti mânia Dreptului Judecator, vor auzi mustrarea si rânduirea Lui
înspaimântatoare: „Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul vesnic, care
este gatit diavolului si îngerilor lui. Ca am flamânzit si nu Mi-ati dat sa
manânc” si asa mai departe (Matei 25, 41-42). În cele din urma, cu o
nemaipomenita rusine, frica si mâhnire, cu plânsete, tânguiri si urlete de
deznadejde, cei nedrepti vor fi târâti de îngerii cei rai si zavorâti în
temnite, „unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge” (Marcu 9, 48).
Aceasta întâmplare si cugetarea asupra ei sa te învete a-ti plânge pacatele si
a cauta de pe acum milostivirea Judecatorului, pentru ca sa nu fii rusinat
atunci în vazul întregii lumi, sa nu te umpli de ocara si sa nu auzi acea
mustrare si porunca înfricosatoare.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 66
TERMOMETRUL
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Domnul Dumnezeu poate fi în raport cu sufletul nostru precum aerul fata de
mercurul termometrului, cu singura deosebire ca dilatarea sau contractia,
urcarea sau coborârea mercurului se produc în urma schimbarilor din atmosfera,
iar în cazul nostru Dumnezeu ramâne neschimbat, etern, mereu bun si drept. Dar
sufletul se schimba în raporturile cu Dumnezeu, suporta mutatii în sine însusi,
în sensul ca atunci când se apropie de Dumnezeu cu credinta si cu fapte bune
capata îndata amploare, dobândeste pacea inimii, dupa cum atunci când se
îndeparteaza de Dumnezeu, prin putina credinta, neîncredere în adevarul
dumnezeiesc si prin faradelege, se chirceste îndata, sufera de neliniste si
apasare.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 13
OGLINDA
PRAFUITA
-
Sfantul Tihon din Zadonsk -
Vezi ca oglinda prafuita sau afumata nu-ti arata nimic, oricât ai privi
într-însa; însa de vrei sa-ti vezi chipul si murdariile de pe el, atunci
trebuie sa o stergi. Asemenea este si constiinta omeneasca: daca e pângarita cu
multe naravuri pacatoase si cu o viata nelegiuita, omul nu zareste în ea
patimile ce s-au lipit de sufletul lui si umbla asa, pângarit din cap pâna-n
picioare, ca un arap, si cade dintr-un pacat în altul fara teama. Pustiitoare
si jalnica este aceasta stare! Un asemenea om nu-si vede spurcaciunea si
mârsavia, însa o va vedea atunci când se vor deschide cartile spre rusinare
înaintea întregii lumi, a Îngerilor si a oamenilor, si i se vor pune dinainte
pacatele lui, dupa cum graieste Dumnezeu: „Mustra-te-voi si voi pune înaintea
fetei tale pacatele tale” (Psalmul 49, 22). Atunci el se va vedea pe sine ca un
arap negru si ca o dihanie înfioratoare, caci mârsavia sufletului, ce se
ascunde acum înlauntru, se va da atunci pe fata. La fel se va vadi si
frumusetea sufletelor celor drepte si ele „vor straluci ca soarele în Împaratia
Tatalui lor” (Matei 13, 43). Atunci sarmanul pacatos va începe sa se scârbeasca
de sine însusi, sa se urasca pe sine, sa fuga de sine si va dori sa se prefaca
în nimic, dar nu va putea, caci în veci nesfârsita va sta asupra lui aceasta
slutenie, spre a-l vadi ca si-a petrecut viata pe pamânt într-o asemenea
mârsavie. O, de-ar vedea omul urâciunea aceasta, zarind-o de pe acum, neîncetat
ar plânge si ar cauta sa se izbaveasca de ea prin harul lui Hristos; însa, spre
nenorocirea sa, orb fiind, nu o vede.
Dar când oglinda este curata, atunci le arata deslusit pe toate care se gasesc
înaintea ei; vedem în ea atât murdariile cele mari de pe chipul nostru, cât si
pe cele marunte. Asemenea este si constiinta cea curata: zareste pâna si cele
mai „mici” patimi si omul le spala pe acelea prin pocainta, prin lacrimi si
prin credinta.
Aceasta cugetare te învata sa-ti vii întru simtire, sa te adâncesti în Legea
Domnului, care arata si da în vileag pacatele noastre si sa te pocaiesti si
sa-ti curatesti constiinta printr-o staruitoare cercetare de sine, prin
pocainta si prin credinta si în acest chip sa începi o viata noua, asa încât la
Înfricosata Judecata sa nu fie vadite spre aflarea lumii întregi acele pacate
ale tale pe care acum, ramânând singur cu tine însuti, nu vrei sa le cercetezi,
sa le cunosti si astfel sa le curatesti.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile
vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011,
p. 100.
BUNATATEA
LUI DUMNEZEU
-
Sfantul Nicolae Cabasila -
În fata unui lucru împlinit, numai aceia care l-au dorit fierbinte se si
pot desfata deajuns. Cei care n-au dorit asa ceva nici nu pot gusta astfel de
bucurii, caci cum te-ai putea bucura si desfata de un lucru împlinit, daca nu-i
simteai lipsa atunci când nu-l aveai? Întocmai asa e si în viata duhovniceasca:
nu poti dori si nici nu poti cauta sa-L urmezi daca n-ai fost în stare sa-i
vezi frumusetea, dupa cum spune si Scriptura despre Duhul Adevarului ca lumea
nu poate sa-L primeasca pentru ca nu-L vede si nici nu-L cunoaste. Si daca am
plecat din aceasta viata lipsiti de simtirea si de puterea care singure ne pot
face sa cunoastem si sa iubim pe Mântuitorul, care singure ne ajuta sa-L dorim
si sa ne putem uni cu El, atunci nu trebuie sa ne miram de ce, chiar daca toti
vor fi nemuritori, nu toti vor trai în fericire. Caci toti se împartasesc
deopotriva din darurile pe care Dumnezeu le face firii omenesti, dar de
rasplata ce împodobeste sfortarea fiecarui suflet nu se vor învrednici decât cei
ce au urmat lui Dumnezeu cu evlavie.
Sfantul Nicolae Cabasila, Talcuirea
Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos, traducere de Pr. Ene
Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti,
1992, p. 165
--
Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda ,
Parohia Malovat , jud. Mehedinti, Romania
tel. 0724 998086
DOI
SI CU DOI
-
Compozitorul Arvo Part -
Am înteles ca a venit vremea sa ma scutur de poveri zadarnice, sa nu ma mai
zbat în propriile-mi minciuni, care erau ca o boala, ca o crampa. O adevarata
revelatie. Pricepeam deodata ca doi si cu doi fac patru.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii –
puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 64
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu