marți, 27 mai 2014

Reporter de ocazie, Nunta tradițională din Bihor


Unde încă se mai pastrează obiceiurile din generație în generație.

"Și a fost nuntă mare și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți" Așa se termină orice poveste.
Cea la care am asistat astăzi, a început cam așa:
În curtea miresei, la ivirea zorilor, a fost mare forfotă. Se puneau la punct ultimele detalii pentru ca primirea mirelui și a nuntașilor, să fie fără cusur. S-a împodobit curtea cu multe flori, s-au pus pe mese multe gustări, prăjituri (făcute în cuptoare tradiționale), țuică veche și vin din pivniță. În curând, curtea s-a umplut de nuntașii veniți din sat.



La ora stabilită, a sosit alaiul mirelui, însoțit de nași. Mirele, un prinț înalt, frumos, într-un costum negru, ca de rândunel, a coborât din mașină, la o distanță mai mare de casa miresei. În fața alaiului, o echipă de dansatori în costume populare, au venit cântând și dansând pe ritmurile unei viori cu goarnă (specifică zonei Bihorului) și a unei dube (tobe), impodobită cu un ștergar popular.



Când au ajuns in fata porții, cei prezenți din ambele tabere, au purtat negocieri, pentru a putea fi lasați să intre in curte, unde negocierile au continuat.



Când mirele a declarat că scopul venirii lor a fost de a-și duce mireasa, grăitorul (sau negociatorul) din partea miresei, a adus în fața o mireasă falsă (o femeie bătrână și urâtă, îmbrăcată în perdele ) care a fost respinsă de mire și de alaiul său.


După acest episod, a fost adusă o mică mireasă (una din domnișoarele de onoare, de aproape 6 ani), fata de care nu s-au spus prea multe, deoarece era gata sa plângă.



În sfârșit, după multe așteptări, a venit mireasa, la brațul fratelui său.



Se spune că orice mireasă este frumoasă, dar a noastră, subțirică ca o trestie, blondă cu ochi mari ca de caprioară, cu rochia de prințesă, ni s-a părut că nu are asemănare. Mirele, sorbind-o din priviri, i-a înmânat buchetul de flori (format din bujori și trandafiri alb-roz).



După acest moment, au urmat cuvintele de despărțire a miresei de casa părintească, de părinți, rostite de grăitor.


În acordurile tarafului, s-a pornit un ultim joc cu strigături, dupa care nuntașii au pornit la drum spre Oradea, unde a continuat nunta.




Poate că ea continuă și acum, dacă nu au obosit "ceterașii" (muzicanții cum se spune pe la noi).
Ș-am încălecat pe o șea.........

         Am vrut să spun că basmele frumoase se scriu la sat.

Cu drag,
Doina Marta









2 comentarii:

  1. Nuntile de la noi la ROMANI sant minunate , cu obiceiurii care mai de care mai frumoase.In unele locurii din Banat nunta se tine trei zile , mancare e pragatita de barbatii ,tot ei servesc la masa ,femeiile se ocupa doar de prajiruri, daca nu ai rachie buna e o problema .Dar tota gazda se pragatesti din timp cu de toate si ce e mai de pret BANII se striga la nunta .A treia zi se plimba prin sat zestrea fetei .Mai nou la oras nunta se tine la restaurat e mai practic , banii se dau in plic, dar se uita obiceurile cele vechii.28.05. 2014 Ion P.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos comentariul cu informatii de pret. Multumesc domnule Ioan Petru!

    RăspundețiȘtergere