POVESTEA
UNEI STRĂLUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE
CELEBRATĂ ANUAL ÎN ROMÂNIA CA "REVOLUŢIE"
1 - Historic background:
După vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceauşescu a început
o campanie susţinută de "îndepărtare" de patria mumă U.R.S.S.. O
schimbare de politică nu era de loc uşoară, având în vedere că marea
majoritate a generalilor de securitate şi armată făcuseră "studii" în
U.R.S.S. şi vorbeau curent limba rusă.
Nu trebuie uitat că R.S.R. avea cel mai ridicat procentaj de spioni
sovietici, în special militari (G.R.U.), pe cap de locuitor în lagărul
socialist...
Noua politica a fost însă foarte persistentă şi în anii 1980, toate
posturile de comandă erau în mâna unor generali de încredere, loiali
"tovarăşului şi tovarăşei".
Economia "socialistă" nu mergea însă de loc şi atunci a început o
campanie de vânzare masivă pe valută către Occident. Se vindeau în
special nemţi, evrei şi carne de porc...
La un moment dat, Marin Ceauşescu i-a sugerat "tovarăşului" că ar fi
bine să vândă sisteme de armament moderne sovietice unor părţi
interesate ca Statele Unite, de exemplu. Problema principală era că
RSR nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar
pentru cel existent în dotare aveau restricţii de înstrăinare.
Excelenta carte a lui Liviu Vălenaş "Fabrica de spioni" relatează pe
larg dificultăţile unei tentative de vânzare a unui tanc T72 aflat în
dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat şi au fost terminate
cu succes pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol
şi sol-aer, pe care Nicolae Ceauşescu le-a cumpărat de la bunul său
prieten Muammar Gaddafi şi care ne-au fost livrate pe coasta de Est în
schimbul a câtorva zeci de milioane de dolari depuşi de C.I.A. într-un
cont cifrat la o bancă elveţiană.
Ghinionul lui Ceauşescu a fost că ultra-vigilentul G.R.U. l-a
fotografiat pe fratele său Marin Ceauşescu, ajuns consilier la
Ambasada RSR din Austria , într-un meeting secret cu şeful nostru de
staţie C.I.A. din Viena în vara anului 1987. Atunci a fost pecetluită
soarta familiei Ceauşescu şi a început proiectul de lovitură de stat
care nu a avut nimic în comun cu mişcările populare anti-comuniste din
Europa Orientală şi Centrală în anul 1989.
Soţii Ceauşescu şi Marin Ceauşescu au fot condamnaţi la moarte de
către G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din principalele
acuzaţii la simulacrul penibil de proces judiciar al soţilor Ceauşescu
din 23-25 Decembrie 1989 a fost că au vândut sisteme avansate de
armament Statelor Unite, care i-a plătit prin intermediul unei bânci
elveţiene. Guvernul american a încercat să salveze viaţa lui Marin
Ceauşescu, dar echipa operativă C.I.A. a sosit la ambasada română din
Viena în momentul în care echipa GRU-Spetsnaz care îl spânzurase pe
Marin Ceauşescu în subsolul ambasadei tocmai părăsea clădirea...
Gorbaciov a făcut o investiţie masivă de bani şi resurse umane pentru
înlăturarea lui Ceauşescu. A început cu reactivarea "fosilelor"
spionajului sovietic din generaţia lui Brucan, Iliescu şi Walter Roman
(fost agent NKVD în Spania în 1936 , devenit "profesor de
marxism-leninism" la Politehnica din Bucureşti unde am studiat între
1965 şi 1970, după ce am ieşit din închisoare în 1964), precum şi a
"generaţiei tinere" a lui Petre Roman şi Gelu Voican-Voiculescu.
Problema esenţiala a lui Gorbaciov era că "fosilele" nu aveau acces
la
generaţia curenta de comandanţi ai securităţii şi armatei, care erau
loiali familiei Ceauşescu. Pe de altă parte, "bascularea" securităţii
şi armatei de partea guvernului sovietic era absolut esenţială,
întrucât în RSR nu exista nici o societate civilă sau culturală
naţională, totul fiind distrus de dictatura absolută şi tembelismul
naţional tradiţional.
Phase I - Operaţia "Troika"
La sfârşitul lui Iulie 1989 a fost înfiinţat un comandament central la
Kishinev (fost Chişinău) şi au fot selectaţi aproape 15000 de ofiţeri
şi subofiţeri aparţinând la trei servicii diferite:
1 - Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) - Committee for State
Security - Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 - Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba
(G.R.U.-GSh.) - Main Intelligence Directorate of the General Staff -
Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,
3 - Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) - Force for Special
Purposes - Forţa Militară pentru Scopuri Speciale, unităţi
subordonate fie la G.R.U., fie la K.G.B în 1989, iar actualmente
subordonate G.R.U. sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti
Rossiyskoy Federatsii) - Federal Security Service of theRussian
Federation - Serviciul Federal de Securitate al Federaţiei Ruse.
Au fost formate circa 5000 de echipe de către trei ofiţeri sau
subofiţeri reprezentând cele trei servicii, iar fiecare echipă a fost
dotată cu un
autoturism (marea majoritate Lada) special prevăzute cu
compartimente pentru ascunderea armamentului, muniţiei şi a
explozivelor.
Participanţii au luat la Chişinău lecţii speciale de limba română şi
geografia României cu o durată de trei luni, în diverse cazarme ale
oraşului.
Începând cu a doua jumătate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au
fot introduse ca "turişti" în România , în ritmul de circa 150 maşini
pe zi. Au fost trimise în majoritatea judeţelor, dar destinaţiile
prioritare au fost Timişoara şi Bucureşti.
Timişoara a fot aleasă ca o buna candidată pentru "demonstraţii
populare anti-Ceauşescu", datorită apropierii relative de Europa de
Vest şi datorită prezentei unui vechi "prieten" al G.R.U., pastorul
protestant Tokes.
Am citit câteva rapoarte trimise de un căpitan KGB, care fusese
recrutat mai înainte şi lucra pentru noi ca agent dublu.
El descrie în detaliu acţiunile din Calea Girocului şi de la reşedinţa
lui Tokes. La un moment dat în seara zilei de 16 Decembrie 1989,
colonelul KGB care era comandant operativ al "operaţiei Tokes" a
cerut
să se facă "numărul", adică identificarea tuturor protestatarilor din
jurul locuinţei lui Tokes. "Şi ne-am alarmat, fiindcă noi (echipele
Troika) eram peste 80% din participanţi. Noroc că a doua zi a venit
ordinul să ne deplasăm la Bucureşti..."
Acţiunea importantă era acum la Bucureşti unde 2 generali sovietici şi
un număr de ofiţeri superiori KGB or GRU care toţi vorbeau
"moldovineşte" au dus tratative timp de aproape două săptămâni cu
diverşi generali români de securitate şi armată pentru a asigura
"bascularea" ...
Echipa sovietică de negociatori era în contact radio quasi-permanent
cu comandamentul operaţiei Troika din Chişinău. Ei au prezentat ultima
propunere a lui Gorbaciov pe 17 Decembrie 1989, care promitea în mod
solemn că nici un salariat al Ministerului de Interne sau al
Ministerului Forţelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat,
şi că toţi aceşti salariaţi vor fi promovaţi în masă şi salariile le
vor fi mărite corespunzător...
Propunerea a fost acceptată de aproape toţi conducătorii securităţii
şi armatei la 20 Decembrie 1989.
Singura excepţie a fost un general de armată care era ministru
adjunct; el a refuzat şi a fost imediat "sinucis" de
"negociatori".
Generalii care acceptaseră propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui
Ceauşescu să organizeze faimoasa "adunare populara" din 22 Decembrie
1989.
Mi s-a părut deosebit de interesant faptul că toate aceste negocieri
cu conducătorii securităţii şi armatei au fost purtate exclusiv de
către militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de
securitate, echipa de spioni civili destinaţi fazei următoare,
operaţia "Flanela".
E foarte
probabil că marea majoritate a securiştilor care au executat
lovitura de stat sovietcă nu au ştiut cine sunt noii conducători
politici ai României până când i-au văzut pe "flanelişti" defilând pe
ecranele televizoarelor...
Phase II - Operaţia "Flanela"
Ziua de 22 Decembrie 1989 a început înainte de ora 7 dimineaţa pentru
trei agenţi operativi CIA care lucrau în cadrul Ambasadei Americane la
Bucureşti. Erau îmbrăcaţi "româneşte" şi au ajuns devreme în Piaţa
Palatului, aşa că au asistat la toate fazele faimosului meeting.
Au văzut cum s-a construit "dreptunghiul" şi "razele", care
erau o
procedură standard la toate meetingurile publice a lui Ceauşescu.
"Dreptunghiul" era constituit din circa 200 de securişti masaţi sub
balconul de la care urma să vorbească Ceauşescu. De la "dreptunghi"
plecau "razele" constituite din câte doi (uneori trei) securişti umăr
la umăr, mergând spre exterior. Între aceste "raze" erau apoi plasate
grupurile de muncitori şi alţi membri de partid aduşi cu autobuzele.
Această descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veţi vedea că
este foarte importantă pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Când Ceauşescu a ajuns la punctul în care a făcut o pauză, securitatea
a pus la difuzoare o înregistrare a unor rafale de mitralieră. Am
văzut filmul meetingului şi văd şi acum privirea speriată a lui
Ceauşescu care nu înţelegea ce se întâmplă. Emil Bobu intră pe balcon
în spatele lui şi-i spune: " E SECU !". În momentul acela Ceauşescu a
înţeles că securitatea a trecut de partea sovieticilor şi că partida
era pierdută.
Acesta este momentul în care nişte "tineri curajoşi" au început să
alerge prin mulţime strigând: "Jos Ceauşescu! Jos cu dictatorul".
Oamenii noştri de la Ambasada Americană au remarcat imediat ca aceşti
"tineri curajoşi" nu alergau de la periferia masei de oameni către
centru. Ei alergau întotdeuna dinspre "dreptunghi" spre periferie, şi
ALERGAU NUMAI PRIN "RAZELE" DE SECURIŞTI, unde evident se simţeau în
siguranţă. Era clar că erau toţi securişti...
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general
cunoscuta, aşa că n-am să insist asupra ei...
Vreau însă să relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator
din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era în Delta Dunării la
vânătoare de mistreţi. Începand de la 10 dimineaţa toţi cei care
lucrau la comitetul judeţean de partid din Tulcea au fot mobilizaşi
să-l găsească pe Petre Roman pe care-l caută la telefon cu insistenţă
"cineva" de la Bucureşti. L-au găsit în fine în jurul prânzului şi
convorbirea telefonică a fost foarte scurtă:
- "Da, tovarăşu!
- "BĂI PETRICĂ, FLANELA E MÂINE!"
- "Am înţeles, tovarăşu!"...
După care "Petrică" se dădea de ceasul morţii să ajungă în Bucureşti
în aceeaşi seară, fiindcă altfel se făcea "revoluţia" fără el...
A doua zi după masă a început defilarea la televizor a
"flaneliştilor", tovarăşi cu pulovere şi flanele, dar fără sacouri
sau
costume de haine, care a durat mai bine de două săptămâni.
Securitatea lor personala era asigurată de echipele Troika care s-au
ocupat de asemenea de organizarea fazei următoare a loviturii de
stat...
Phase III - "Teroriştii"
De îndată ce căderea lui Ceauşescu a devenit cunoscută, o mulţime de
oameni de buna credinţă, informaţi asupra evenimentelor din celelalte
ţări din Europa de Est, au crezut că totul s-a schimbat şi că au
devenit peste noapte "LIBERI".
Aceasta era o problemă majoră pentru securitatea care trecuse de
partea sovieticilor cu condiţia de a-şi menţine puterea intactă.
Ei trebuiau să arate "prostimii" că nu s-a schimbat nimic şi că
FRICA,
nu libertatea este baza noii "societăţi".
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumită
"Teroriştii"care a început chiar în seara de 22 Decembrie 1989.
Unităţile USLA au început să joace prin rotaţie rolul de "terorişti"
şi de "anti-terorişti". Aceiaşi militari de securitate erau o noapte
"terorişti" şi noaptea următoare "anti-terorişti".
Această fază a durat câteva săptămâni şi s-a soldat cu sute de morţi,
oameni nevinovaţi împuşcaţi în stradă. De multe ori morţii erau
transportaţi de la o strada la alta, ca să se propage teroare în toate
cartierele.
Dacă fazele anterioare, Troika şi Flanela, au fost executate
ireproşabil, faza Teroriştii nu a dat în totalitate efectele scontate.
O mulţime de oameni de bună credinţă credeau că sunt într-adevăr
liberi şi se comportau ca atare, înfiinţând sau reînfiinţând vechi
partide şi organizaţii politice.
În plus direcţia afacerilor religioase din securitate era complet
blocată pentru un motiv foarte simplu:
aşa-zisul "Patriarh al Bisericii Ortodoxe" (Teoctist-Anticrist cum îi
strigaseră în faţă credincioşii în Decembrie 1989), care se spune că
avea grad de general de securitate, a crezut cu adevărat că a sosit
momentul să dea socoteală pentru toate crimele comise de conducerea
securistă a bisericii române în ultimii 41 de ani, şi s-a retras la o
mânăstire, refuzând să mai "conducă" Biserica Ortodoxă.
În 1948 Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot
de
ţară din Oltenia care petrecuse doi ani de închisoare în lagărul de la
Târgul Jiu unde Gheorghiu-Dej era de asemenea internat. Preotul Marina
fusese condamnat pentru complicitate cu o bandă de hoţi de cai.
Îmediat după "hirotonisire" Justinian Marina a participat la
distrugerea Bisericii Greco-Catolice din România. Toţi episcopii
Greco-Catolici au fost arestaţi, condamnaţi şi au murit în închisoare
ca adevăraţi martiri ai credinţei. Mii de preoţi Greco-Catolici de
toate vârstele au fost de asemnea arestaţi şi condamnaţi la 15-20 de
ani de închisoare.
Am cunoscut în închisoare în perioada 1959-1964 câteva zeci de preoţi
Greco-Catolici care supravieţuiseră din 1948. Am toată admiraţia
pentru aceşti preoţi adevăraţi, martiri ai credinţei care îşi
continuau vocaţia de preoţi în condiţiile de exterminare din
închisoare. Un exemplu: părintele Crişan, văr al excelentului profesor
de matematici Iacob Crişan care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul
Matei Basarab din Bucureşti. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!
Toate proprietăţile Bisericii Greco-Catolice din România , incluzând
peste 2500 de biserici şi alte clădiri au fost confiscate şi trecute
în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române, "condusă" de Justinian
Marina.
Faptul că securitatea comunistă controla conducerea Bisericii Ortodoxe
nu însemna că preoţii şi monahii trecuseră în serviciul Satanei. În
primăvara anului 1958, Justinian Marina a ordonat tuturor preoţilor şi
monahilor Bisericii Ortodoxe să semneze angajamente cu organele
securităţiilocale că vor informa asupra oricăror fapte sau intenţii de
a acţiona împotriva guvernului comunist, MĂRTURISITE ÎN TAINA
SPOVEDANIEI.
Spre cinstea lor veşnică, mii de preoţi ortodocşi AU REFUZAT să
semnezeaceste angajamente cu Satana...Ei au fost toţi arestaţi şi
condamnaţi între 10 şi 20 de ani de închisoare.
Am întâlnit sute de preoţi ortodocşi între 1959-1964. Numai în lagărul
Grădina de la Piatra Frecăţei în Balta Brăilei erau 3 "brigăzi" de
preoţi (150 de persoane).
"Cum să trădez eu sfânta taină a spovedaniei? Înseamnă că nu mai sunt
preot!" îmi spunea cu lacrimi în ochi un preot bătrân, trecut de 75 de
ani, care a şi murit câteva luni mai târziu...Dumnezeu să-i ierte şi
să-i odihnească pe aceşti martiri ai credinţei şi ai neamului
românesc, care au împărtăşit soarta miilor de preoţi Greco-Catolici şi
Romano-Catolici...
Mai târziu, când Ceauşescu a început construcţiile faraonice, sute de
biserici au fost dărâmate fără ca conducerea securistă a Bisericii
Ortodoxe Române să protesteze în nici un fel...
Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii
Ortodoxe Române şi motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea că a
sosit ora judecăţii până în prima săptămână a lunii Aprilie 1990, când
securitatea l-a convins în fine că nimic nu s-a schimbat şi i-a promis
solemn că va putea să păstreze toate proprietăţile furate de la
Biserica Greco-Catolică.
ROMÂNIA ESTE SINGURA ŢARĂ DIN EUROPA ÎN CARE PROPRIETĂŢILE BISERICII
GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre
deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Croaţia şi
Slovenia.
În perioada Ianuarie-Aprilie 1990 unii salariaţii din Ministerul de
Interne şi ai Ministerului Forţelor Armate au fost avansaţi în grad şi
salariile li s-au mărit în mod corespunzător.
De exemplu, şeful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti care
în 1959 era căpitanul Prună Liviu şi care ajunsese în 1989
general-maior, a fost avansat direct general-colonel şi numit de
Iliescu şef al Justiţiei Militare din România "post-revoluţionară".
Faptul că el condamnase în August 1959 la 225 ani închisoare pe cei 12
membri ai organizaţiei Frontul Eliberării Naţionale de la Liceul Matei
Basarab a fost desigur ceva minor comparat cu cele câteva zeci de
condamnări la moarte pe care le-a "pronunţat" în perioada 1958-1959.
Între timp "turiştii" din operaţia Troika s-au întors progresiv acasă
în U.R.S.S., până în Mai 1990, dar situaţia politică în România
continua să fie critică, cu toate eforturile securităţii de a
"cultiva" frica şi teroarea.
Phase IV - "Mineriada"
Astfel "conducerea post-revoluţionară" a hotărât să organizeze o
variantă română a "revoluţiei culturale"a lui Mao-Tze-Dong şi a
mobilizat importante resurse financiare şi umane care au asigurat
"succesul strălucit" al MINERIADEI din Iunie 1990.
Au dezlănţuit sălbăticia fără precedent a lumpen-proletariatului
împotriva "duşmanilor poporului". Mii de oameni au fost bătuţi şi
maltrataţi,
sute de oameni au murit sau au fost schilodiţi pe viaţă.
Scopul era unul singur şi anume să impună frica şi teroarea fără de
care securitatea nu putea funcţiona.
Şi au avut un succes deplin care a asigurat rolul dominant al
securităţii până în ziua de astăzi.
"Tovarăşi minieri, vă mulţumesc!" dixit criminalul Iliescu.
Ştiaţi că efectivele forţelor de securitate în România (Serviciul
Român de Informaţii, Serviciul Informaţii Externe, Serviciul de
Protecţie şi Pază şi alte câteva mai mici), au crescut cu peste 10%
între 1989 şi 2010? Au crescut foarte mult şi capacităţile tehnologice
ale securităţii care în 2011 înregistrează "TOATE CONVORBIRILE
TELEFONICE" şi filmează toate întâlnirile "suspecte".
Cei care trăiesc în România ştiu că TOATE ACTIVITĂŢILE ECONOMICE,
PROFESIONALE, CULTURALE şi POLITICE sunt controlate de oamenii
securităţii "post-revoluţionare". Ei încurajează corupţia şi furtul
la
toate nivelele, pentru că toţi cei care fac un ban trebuie să-şi dea
obolul la securitate.
Comparaţi situaţia securităţii în România cu fosta Cehoslovacie unde
securiştii au fost linşaţi pe stradă în 1989 adresele lor fiind
publicate la toate oficiile de poştă. Sau cu Germania de Est, unde li
s-a interzis securiştilor să intre în clădirile unde lucrau. Sau cu
Bulgaria unde TOŢI salariaţii securităţii, de la ministru până la
gardian, au fost DEMIŞI ÎNTR-O SINGURĂ ZI (24 DE ORE ).
QUO VADIS ROMÂNIA ?
Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences) Preşedinte al Frontului
Eliberării Naţionale în 1956-1959 "Bandit Contrarevolutionar",
deţinut
politic între 1959 şi 1964, Absolvent al Institutului Politehnic
Bucureşti, Inginer de Calculatoare Electronice în 1970 Systems Engineer
at Electronic Data Systems în San Francisco, 1976-1984 Senior Vice
President of Network Engineering at Wells Fargo Bank în San Francisco,
1984-2004
Sursa
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/povestea-unei-str-lucite-lovituri-de-stat-sovietice-celebrat?xg_source=activity
