luni, 18 aprilie 2016

Şoaptele luminii





Şoaptele luminii ~ Transcendenţă

Ateh (Selma) adoarme, un somn greu o cuprinse,
gânduri, lumini, trăiri, vârtej de vise, întreabă-al ei spirit,
Ea, Fiica Luminii, se-nalţă, pluteşte,
în al său templu, pe AMON RA îl caută, doreşte.

În ritm sacadat de tobe păşeşte,
printre coloane uriaşe, hieroglife, culori, simboluri şi semne,
pe-acordul lirei, lutei, chimvalei, pătrunde
în sala hipostilă, magie de forme, frize şi fresce.

Ochi nevăzuţi o-nsoţesc, figuri, umbre şi suple forme
se-ndreaptă departe, adânc, spre întunecata-ncăpere,
ferit de arşiţa zile, pe-Osiris, trinitatea, întâlneşte,
continuă drumul
şi, dintr-o aură, Isis-Hathor, Stăpână a Tronului,
lumina nocturnă, zeiţă a Cerului, soţie şi mamă, ce cu credinţă-ngrijeşte,
un lotus i-oferă şi-o cupă de aur, licoarea să soarbă
şi Hathor, zeiţa iubirii-i zâmbeşte,
în stânga-i surâde senină Bastet, ochiul lui Ra,
blânda zeiţă cu cap de pisică.

Treptat, în lumina albastră a lui RA, pătrunde,
se scaldă şi intră, simţindu-se acasă, în ia meri, pământul iubit din Egipt,
ştie şi simte oricând calea deschisă spre ta nutri, pământul zeilor
şi templul lui Ptah din Memphis...

Uşoare şi scurte sunete de tamburină şi talger,
ritmuri suave de flaut şi nai încep s-o trezească.

E vis sau aievea??

Pe pernă, o petală de lotus adie
şi-n palmă un semn ce doar ea-l mai ştie,
zâmbeşte-n lumina, încă, albăstruie...


Irina Lucia Mihalca








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu