MODA
„ULTIMUL RACNET”
Sfantul
Ioan din Kronstadt
O, cât de sârguincios se arata diavolul si
lumea în a sadi neghina în tarina lui Hristos, care este Biserica, în a sadi, o
data cu cuvântul dumnezeiesc, cuvântul lumesc, cuvântul desertaciunii! În locul templelor divine, lumea si le-a
ridicat pe ale sale: teatre, circuri, sali de adunare, templele desertaciunilor
lumii. În locul sfintelor icoane, pe care iubitorii de cele lumesti nu le iau
în seama, au început sa apara portretele oamenilor, pictate sau fotografiate,
imagini de tot felul; în locul lui Dumnezeu si al sfintilor sunt cinstiti pâna
la divinizare celebritatile lumii: scriitori, artisti, cântareti, pictori care
se bucura de trecere în societate si de un respect vecin cu evlavia. Sarmanii
crestini! Au cazut cu totul de la Hristos! În loc de îmbracaminte
duhovniceasca, îsi îndreapta atentia spre haine la ultima moda si spre tot
felul de podoabe artificiale, care exceleaza prin scumpete si stralucire.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 193-194
Scrisoare
pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul
XXIII(2022), nr. 462(16 –31 Ianuarie)
Dragii mei enoriași!
Vremuri de pandemie(I). De doi ani ne
luptăm fiecare și toți laolaltă, cum putem, cu o boală cumplită, neîntâlnită
până acum în analele medicinii. Mulți dintre noi au pierdut lupta cu această
boală, alții au rămas cu sechele pentru tot restul vieții, alții au trecut prin
spaime cumplite. Nu cred că a fost persoană sau familie, care să nu fi avut de
suferit cât de cât de pe urma Covidului, fie că a fost vorba de propria
sănătate, fie de a celor apropiați, fie de pierderi economice, de frustrări
personale și sociale etc. Din cauza măsurilor de prevenție care s-au luat în
acești doi ani, din cauza multor eșecuri în ceea ce privește medicația, am
ajuns să ne temem mai mult de vaccin decât de boală; am ajuns să ne temem mai
mult de spital decât de moarte. Nu este dreptul nostru să căutăm cauzele și
vinovații acestei stări de psihoză socială. Vom face însă altceva.
Am avut prilejul, în urmă cu mai mulți
ani, să descifrăm și să conspectăm peste
1.100 documente reprezentând arhiva fostei Protoierii a Mehadiei din perioada
1784-1886. Acolo am găsit numeroase mențiuni privind epidemiile care bântuiau
Banatul în special și Europa în general la sfârșitul veacului al XVIII-lea și
prima parte a celui de-al XIX-lea. Au fost atunci vremuri cumplite. Epidemiile
sau bolile molipsitoare se întindeau cu ușurință, medicina era la un nivel
foarte scăzut față de cea de astăzi. În urma unor asemenea epidemii rămâneau
munți de cadavre. Au fost cazuri când, în Europa, au murit două treimi din
populație. Altfel spus, din trei oameni au murit doi. E cumplit. Se cuvine să
stăruim asupra acestor lucruri în câteva numere din ,,Scrisoarea pastorală”,
pentru că avem multe de învățat și noi cei de azi. După ce vom citi acestea, nu
ni se vor mai pare imposibile măsurile de protecție care ni se impun, nici
tratamentele.
Autorităţile erau interesate pentru
cunoaşterea izbucnirii oricărui focar de infecţie şi de aceea porunceau
preoţilor, ca în termen de paisprezece zile de la un deces cauzat de o boală
molipsitoare, să anunţe pe solgăbirăul locului nu numai de deces, ci şi de
cauza morţii, mai cu seamă dacă aceasta este ,,boală lipicioasă"(contagioasă
- n.n.).
Dintre epidemiile cele mai periculoase la vremea aceea vom face referire
la câteva:
1.Variola. Variola este o boală infecto -
contagioasă provocată de un virus şi caracterizată printr - o stare de toxemie
intensă, apariţia unei erupţii verzi copustuloase generalizate şi cu o evoluţie
gravă. Boala este extrem de periculoasă în zonele lipsite de asistenţă
medicală. Alături de ciumă şi holeră, a făcut ravagii şi în Principatele Române
de - a lungul timpului. Boala a fost cunoscută de milenii în India şi China,
apoi s - a răspândit în Orientul Apropiat, în Africa, Europa, America de Nord
(după descoperirea lui Christofor Columb) şi în Mexic (prin expediţiile lui
Cortez). Denumirea de „variolă" a fost dată de Marius d'Avrenches în
Franţa, în 570, iar prima descriere ştiinţifică a bolii ni se păstrează de la
Rhazes (860—932). Conform statisticilor istorice, acolo unde a apărut epidemia,
două treimi din populaţia zonei afectate a dispărut. Primul mare succes al
medicinii ştiinţifice în combaterea variolei a fost înregistrat în 1796, prin
medicul englez Edward Jenner, care a practicat prima vaccinare antivariolică.
Descoperirea lui nu era importantă numai pentru combaterea variolei, ci şi
pentru deschiderea unor noi perspective în seria imunizărilor profilactice.
Perfecţionată de - a lungul vremii, ea a dus la eradicarea variolei în
numeroase ţări ale lumii, iar din 1977 pe întregul glob. În ţara noastră,
vaccinarea antivariolică s - a introdus încă din anii imediat următori
descoperirii lui Jenner, fiind apoi legiferată. Ultima epidemie de variolă a
fost înregistrată în cursul primului război mondial (1918). În Principate au
existat şi forme empirice de luptă contra variolei. Boala este numită
„vărsat" sau ,,vărsat de vânt". Se distingeau două forme : vărsatul
adevărat şi vărsatul de vânt. Tot în popor există şi denumirea de „bubat".
Vaccinarea antivariolică era numită popular „altoirea", „oltuirea" cu
„bube de vacă". Denumirea de „altoire cu bube de vacă" provenea de la
faptul că materia care se inocula copiilor sănătoşi, sub formă de vaccin, era
prelevată de la vacile bolnave de variolă. Generalizarea vaccinării
antivariolice a întâmpinat rezistenţă din partea unor pesimişti. Au fost
necesare eforturi deosebite din partea autorităţilor politice, administrative
şi medicale pentru realizarea acestei acţiuni. După mai bine de 40 de ani de la
descoperirea vaccinului antivariolic, documentele de epocă ne dovedesc că erau
necesare măsuri energice pentru convingerea şi educarea populaţiei. În cadrul
acestei acţiuni au fost implicaţi şi
membrii clerului de toate gradele din Imperiul Habsburgic. Preotul era factorul principal, care avea
legătură directă cu masele, putând să le
influenţeze. Aşa cum şi - a dat sprijinul său direct în numeroase alte acţiuni
care priveau ridicarea nivelului de cultură şi civilizaţie al populaţiei,
clerul a fost prezent, dintru început, în lupta antivariolică. A fost atât o
urmare directă a ordinelor autorităţilor Bisericii şi celor politico -
administrative, cât şi o înţelegere
profund umanistă şi moral -
religioasă a relaţiilor interumane de într - ajutorare. Preotul, părintele, era
omul cel mai luminat al comunităţii şi de cuvântul lui păstoriţii nu se
îndoiau. El le citea de la amvon Sfânta Evanghelie, dar şi pastoralele şi circularele
vlădicilor, le recomanda şi le citea cel dintâi broşurile de popularizare a
celor mai ,,moderne" descoperiri în lupta pentru sănătatea publică. Mai
mult, preotul ortodox dădea exemplul personal, supunându - şi cel dintâi,
conform îndrumărilor, copiii la
,,oltuit". Clerici luminaţi au scris chiar lucrări personale, iar alţii au
tradus asemenea lucrări, necesare în procesul de educare sanitară a maselor.
Este de admirat concepţia şi poziţia mitropolitului de Karloviţ(de care,
ierarhic, aparţineau eparhiile din Transilvania şi Banat până la jumătatea
secolului al XIX - lea), Ştefan Stratimirovici(1790 -
1834), care, în 1804, scrie epistola Învăţătură de bubatul de vacă pentru
dezrădăcinarea şi istovirea bubatului firesc(Pesta, Tipografia Universităţii,
1804) adresată ,,părinţilor şi tuturor celor mai bătrâni ai neamului
românesc". Broşura a fost tradusă, după toate probabilităţile, de clericul
român iluminist Gheorghe Şincai. Gestul mitropolitului a fost urmat de ierarhii
sufragani de la Sibiu, iar din documentele ce le analizăm reiese că şi de cel
din Vârşeţ, respectiv episcopul Petru Vidac(1806—1818), român de origine. Mulţi
clerici traducători de broşuri de popularizare nu se cunosc, dar terminologia
folosită dovedeşte cu prisosinţă că traducerile sunt făcute de clerici.
Măsuri concrete s - au luat în toate
Principatele Române. Astfel, în Ţara Românească, doctorul Caracaş a făcut
vaccinări antivariolice încă din 1800, în Moldova, arhiatrul(medicul șef- n.n.)
Hesse începând cu 1803, iar in Transilvania şi Banat, tot din primii ani ai
veacului XIX. Regulamentul organic din Moldova şi Ţara Românească a legiferat
acţiunile de luptă antivariolică. Se ajunge chiar ca să se predea cursuri de
medicină populară la Seminarul „Veniamin Costachi" din Iaşi, în cadrul căruia un profesor, precum
Constantin Vârnav, nu uita să facă educaţia antivariolică viitorilor clerici.
Documentele în discuție, necunoscute cercetătorilor până de curând, completează
un fundal de epocă, conturează un crâmpei de viaţă românească din Banatul
începutului de veac al XIX - lea, cu suferinţele, temerile, nevoile şi
speranţele sale. Ele evidenţiază contribuţia a doi militanţi români clerici, episcopul Petru Ioanovici Vidac şi
protopopul Nicolae Stoica de Haţeg, în vremea cărora se desfăşoară principalele campanii de vaccinări
antivariolice.
Preoţii erau obligaţi să folosească orice
prilej ca, atât de la amvon, cât şi de la catedră sau din orice altă
împrejurare să îndemne poporul să - şi vaccineze copiii. În 1823 se făcea
copiilor ,,oltuirea bubelor". În cazul în care nu se făcea acest
,,vaccin", copilul era în pericol ,,de muncile boalei, de stricarea feţe(i), de vătămarea şi de
totalnică păgubirea ochilor, dar mai pre urmă şi de ă(n)săşi moarte, care, de
multe ori, prin fireştile bube, asupra neamului celui omenesc vine". Se
aduceau şi exemple, cazuri concrete. Astfel, un creştin din Vârşeţ refuzase să
facă ,,oltoirea" copiilor săi şi i - au murit doi într - o zi şi al
treilea în ziua următoare.
Epidemia a durat mai mulţi ani, fiindcă în
1826 se revine mult mai insistent cu poruncile şi îndrumările ierarhilor către
preoţi de a convinge poporul să - şi ,,oltoiască" pruncii. Stăpânirea din
nou poruncise ,,ca oltuirea de carea, unde şi unde cu răceală pănă acum s - au
lucrat, cu nouă înfocare şi cu mai multă râvnă spre bunul de obşte să se
întrebuinţăză. Deci, în urmarea a acestei mai înalte porunci, bineîncuvinţăniei
voastre şi toatei parohialnicei preoţimi să porunceşte, ca spre scopul acesta
osăbite propoveduiri întocmind, norodul în bisărică, din amvon, ba încă şi la
fieştecare alt prilej bun să - i înveţe ca prejudecările (credinţele deşarte -
n.n.) de care oamenii de buna cinstirea noastră, mai vărtos cei proşti(simpli,
neînvăţaţi, fără ştiinţă de carte - n.n.), neluând seamă cu adevărat prea
folositoriului şi de toată primirea vrednicului acestui lucru cuprins sănt,
odată de înrădăcinatele( lor rătăciri) să piară, iar norodul la calea dreaptă
să vină, ca săngur, de buna sa vo(i)e să întrebuinţază această prea folositoare
mijlocire, carea e împ(i)edecarea multor urăte şi groaznice următorilor de
bube, carea nu numai că frumusăţea feţei omeneşti o strică şi o urăţăşte, ci
încă (în)tocma(i) şi viaţa cea prea
scumpă şi a bărbaţilor, cu cât mai vârtos a moalei (crudei - n.n.) tinerimi o
curmă". Prin poruncă împărătească, se revenea şi - n 1828 asupra
,,oltoirii”, ba chiar în 1830. Se pare, însă, că în multe locuri se întâmpina
mare rezistenţă din partea părinţilor de a se învoi să - şi ,,vaccineze"
copiii.
În sprijinul ideilor mitropolitului Ştefan Stratimirovici de
Karloviţ, exprimate în broşura sa, clericii menţionaţi şi, alături de ei,
majoritatea celor aflaţi în subordine, se dovedeau a fi spirite luminate,
umaniste, înarmate cu o concepţie sănătoasă despre lume şi viaţă, care excludea
fatalismul, predestinarea în contextul vieţii umane. Omul era dator să lupte
pentru viaţă, pentru sănătate, indiferent de eforturi şi de preţ. Leacurile, în
cazul de faţă descoperirea vaccinului antivariolic, nu erau semne ale
desconsiderării divinităţii, ci
dimpotrivă, un dar făcut de Dumnezeu omenirii şi de el trebuiau să beneficieze
cu toţii. Preotul se afirma ca un promotor al spiritului progresist în cadrul
societăţii, ca un port - drapel al descoperirilor ştiinţifice din epocă, menite
să aline suferinţele, să întreţină făclia vieţii, să aducă bucurie şi încredere
în viaţă. Din circularele pe tema luptei antivariolice vom menţiona câteva
aspecte, care privesc reglementările legale privind acest obiectiv:
Vaccinarea,
,,oltuirea" copiilor şi a celor vârstnici cu ,,bube de vacă";
Izolarea celor afectaţi de boală: ,,nimeni să nu primească în casa sa pre
cineva din cei ce să află betegi de bube, încă nici în sat să nu să sufere unul
ca acela a să ţinea;
Evitarea
contactelor cu membrii familiei celor ce
erau afectaţi de boală;
Evitarea vizitelor în casele unde erau sau fuseseră
bolnavi de variolă. ,,Nimenea, mergând în vreun sat aproape, în provinţial, să
nu între în casa aceia în care s - ar afla vreun beteag de bube, ca nu cumva să
capete bubele sau prin atingerea de dânsul cu hainele sale să le aducă la casa
sa”;
Protejarea locului în care s - a făcut
,,vaccinarea": ,,Pre pruncii cei oltuiţi să - i păzească, ca zgaibele cele
de la oltuire, pănă sănt ăncă nevindecate, să nu le frece cu cămaşa sau cu
unghiile să le rupă, căci numai acea oltuire iaste de bubatul firesc feritori,
carea să păzeşte a nu să vătăma zgaibele pănă la vindecarea deplin”;(Va urma)
*
Confessio. O minunată poezie cu acest
titlu, semnată de regretatul mitropolit
Bartolomeu- Valeriu Anania, o
redăm mai jos, ca un omagiu adus limbii române și marelui Poet Mihai Eminescu,
a cărui zi de naștere o sărbătorim în fiecare an la 15 ianuarie. Iat-o:
,,Doamne,
tinde-Ţi patrafirul
peste
faţa mea de lut,
sufletu-mi
neghiob şi slut
să-l
albeşti cu tibișirul,
când
amurgu-şi toarce firul
peste-un
pic de gând tăcut.
Să-Ţi
vorbesc, ne-aud vecinii,
iar
osânda e păcat;
eu
stau pe un colţ plecat
şi
îmi scriu povara vinii,
pe
când Tu, la vremea cinii,
să-mi
şopteşti că m-ai iertat!
Aciuiaţi
pe-o vatră nouă
vom
purcede spre nou cânt;
eu,
o mână de pământ,
Tu,
lumina-n strop de rouă,
migăli-vom
cartea-n două:
Tu,
vreo trei, eu, un cuvânt.
Şi-ncălţându-Te-n
sandale
să
porneşti pe drum stelar,
într-ale
slovelor chenar
eu
opri-Te-voi din cale
şi-n
minunea vrerii Tale
Te-oi
sorbi dintr-un pahar”.
*
In memoriam: Ilarie
Hinoveanu(1934-2013). Era directorul
Editurii ,,Scrisul Românesc” din Craiova în perioada 1972-1990. S-a întâmplat de am depus și eu la acea
editură manuscrisul unei cărți, Nicole
Iorga. Concepția istorică. Deși avea prefața și referatul favorabil al
regretatului Acad. Ștefan Pascu, deși editura o propusese în planul editorial
în vreo trei ani, de la București era mereu tăiată din plan. Mde! Eram preot!
Vreo cinci-șase ani mersesem mereu acolo, dar nu reușisem să ajung decât până
la redactorul de carte, când Ion Rusu-Șirianu, când Miu Florea. Directorul era
undeva prea sus pentru mine. În 1985 se
părea că manuscrisul are toate șansele să obțină aprobarea de la București.
Verbal se primiseră vești bune. Mai trebuia să vină aprobarea oficială.
La
10 aprilie 1985, tăiam la vie cu
tăticu. Aproape amurgise. La poartă a oprit o mașină. Era unchiu-meu, Prof. Ion
Pârvănescu, împreună cu Domnul Ilarie Hinoveanu, directorul Editurii ,,Scrisul
Românesc” din Craiova, poet și membru supleant în Comitetul Central, membru în
Marea Adunare Națională. De dimineață avusese loc la Severin lansarea cărții
sale Călăreț stingher(București, Editura ,,Cartea Românească”, 1984).
Participase și unchiu-meu. Cumpărase
două exemplare din carte și se dusese cu ele la Domnul Hinoveanu să-i dea
autograf. Când i-a spus că ,,una e pentru nepotu-meu, Al. Stănciulescu-Bârda!”,
Domnul Hinoveanu a tresărit și a scris pe carte: ,,Cercetătorului istoric
Alexandru Stănciulescu-Bârda, aceste zboruri lirice, împreună cu urarea de a
avea noi și frumoase succese în viață și activitatea de cercetare a istoriei
neamului românesc. Ilarie Hinoveanu”.
L-a întrebat pe unchiu-meu: ,,- Unde îl
pot întâlni pe pandur?” I-a spus unchiu-meu. Acesta abia aștepta să intre pe
sub pielea directorului în vederea unei eventuale publicări. Seara a avut loc o
întâlnire cu cititorii. Hinoveanu n-a intrat în sală. Când intraseră toți
cei prezenți, i-a făcut semn lui unchiu-meu să se apropie și
i-a spus: ,,- Hai să-i facem o vizită pandurului de la Bârda!” Și mi-au
făcut-o!
Pe la ora 0.30 a reușit unchiu-meu să-l ia
de la Bârda. A băut 1,5 litri vin bisericesc și a mâncat dintr-o ceapă. Restul
din ce pregătisem pentru masă a spus să i le punem în pachet ca să le mănânce
la hotel.
Domnul Hinoveanu mi s-a revelat într-o
ipostază pe care n-o cunoscusem până atunci. Părea un om copleșit de grijile
neamului, de faptul ,,că neamul românesc este în derivă, că instituțiile de
prima mână în frunte cu Biserica Ortodoxă Română sunt aservite politicului”. De
altfel, relația aservit-neaservit devenise obsedantă în limbajul său. Ne-a
povestit multe și de toate. A intrat în istoria universală și românească,
într-a Imperiului Roman și a celui Bizantin, în istoria papalității. A încurcat
datele și numele foarte adesea. Uneori mai reușeam să-l mai corectez, dar se
supăra. Din toate însă scotea în evidență continuitatea și statornicia prin
veacuri a poporului român. În acest sens
sunt demne de remarcat mențiunile sale despre Acad. Ștefan Pascu, filozoful
Constantin Noica, scriitorii Pompiliu Marcea, Marin Preda și chiar Ion
Bodunescu.
Într-o seară, Domnul Hinoveanu a primit un
telefon. Domnul Acad. Ștefan Pascu se afla la Hotelul ,,Jiul” din Craiova.
Și-au dat întâlnire la restaurantul hotelului. Au stat până dimineața. ,,-
Domnule Hinoveanu, îi spunea Domnul Pascu, m-au umilit până la lacrimi
bucureștenii. N-am putut să trec Carpații înecat în plâns. Clujul nu mă poate
primi în felul acesta. Am venit la Craiova ca să văd starea Olteniei. Prin
dumneata pot să fac acest lucru!”. Au vorbit toată noaptea și dimineața Domnul
Pascu i-a spus: ,,- Domnule Hinoveanu, mă bucur că mi-am recăpătat tonusul! Mă
bucur că starea Olteniei e bună și e sănătoasă. Acum pot să mă întorc în Ardeal
cu speranță și încredere!” Despre Domnul
Ștefan Pascu spunea că ,,e mare, dar e foarte bruiat de când fiica și ginerele
i-au rămas în străinătate”.
Despre Constantin Noica, Domnul Hinoveanu
a spus că a primit o scrisoare de la dânsul împreună cu numeroase manuscrise
încă din septembrie anul trecut. Nu-i răspunsese încă. Citea însă noapte de
noapte din clasicii filosofiei universale, pentru a putea întreține apoi o
discuție cu titanul. Oricum, zicea Domnul Hinoveanu, ,,încrederea pe care a
avut-o Constantin Noica de a-și încredința moaștele pandurilor olteni spune
extraordinar de mult!”
Despre Pompiliu Marcea, marele critic și
istoric literar, a spus că era omul care nu a ezitat să se ia de piept cu
rușii, care au atentat cu pumnii împotriva istoriei românești la apariția
romanului lui D. R. Popescu (Pumnul și palma-n. n.). Domnul Hinoveanu ne-a adus
trista veste a morții lui Pompiliu Marcea. L-au găsit înecat în Herăstrău,
într-o porțiune de apă unde, dacă piciorul intra până la genunchi. Avea leziuni
puternice la cap și pe trup, leziuni care numai la căderea în apă nu le-ar fi
putut primi. Pompiliu Marcea se luase de ruși și de evrei în ultima vreme.
Despre Marin Preda a spus că soția sa a
doua fusese soția unui agent sovietic. În toate cercurile se știa că Marin
Preda a fost asasinat. La capul catafalcului, primele două gărzi de doliu au
fost făcute de Domnul Hinoveanu, care se afla întâmplător în București și de
două dactilografe. La înmormântare a fost foarte puțină lume. În cimitirul
Belu, Marin Preda n-are la căpătâi nici măcar o piatră. Este o brazdă peste
mormântul lui. Parcă intenționat, de undeva de sus, vor să-l lase pradă
uitării.
Ion Bodunescu, scriitorul aflat la a zecea
carte, este în prezent comandantul general al Miliției și Securității în
Mehedinți. El a publicat câteva cărți împreună cu fostul redactor de la Editura ,,Scrisul Românesc”, Ion
Rusu-Șirianu. Domnul Hinoveanu a spus că e prieten foarte apropiat cu Domnul
Bodunescu și că nu peste multă vreme vor face împreună o vizită ,,pandurului”
de la Bârda.
Domnul Hinoveanu s-a dovedit a fi un mare
antisemit. La un moment dat se revolta pentru faptul că noi, creștinii, ,,ne
închinăm unui evreu”, ci nu unui Orfeu sau lui Daniil Sihastru. I-am explicat
că nu ne închinăm unui evreu, ci lui Dumnezeu, care putea să se nască în
Palestina, în Groenlanda sau Tanganyka. Degeaba! A ținut-o pe-a lui!
Domnul Hinoveanu a ținut să-mi
reamintească faptul că nu m-a primit până atunci și nici n-a stat de vorbă cu
mine, pentru că nu erau șanse de publicare a cărții mele. Acum nu mai este nici
un impediment și în câteva săptămâni cartea va putea pleca la tipar.
Din păcate, cartea a mai stat la editură
până în 1994, când am dat-o la altă editură și a apărut în același an!
*
Ajutoare și donații. În această perioadă
am primit câteva ajutoare și donații, astfel: O familie din parohie, care nu
vrea să i se știe numele, a donat pentru încălțămintea copiilor de la Școala
,,C. Pufan” din Tr. Severin: 3.100 lei; Părintele Pr. Gheorghe Vasilescu din
Torino(Italia): 990 lei; Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de
Argeș(AG): 500 lei; O enoriașă a parohiei noastre, care nu vrea să i se știe
numele, a donat pentru mâncarea, sucul și apa minerală pe care le-am dus
copiilor de la Școala ,,C. Pufan”: 400 lei; Domnul Avoc. Dr. Dogaru Mihail-Dan
din Tr. Severin, Domnul Rogobete-Câmpeanu Dan din Tr. Severin și Domnul Pătru
Radu-Alexandru din Timișoara, fiu al satului Bârda: câte 200 lei; Doamna Pera Maria din Tr. Severin, fiică a
satului Malovăț și Domnul Vasilescu Marius din Tr. Severin, fiu al satului
Malovăț: câte 100 lei;
Doamna Haidamac Miroana din Malovăț a mai
adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând 120 lei. Doamna
Vasilescu Ioana din Malovăț a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult,
totalizând 125 lei; Doamna Pera Aurica
din Malovăț a achitat 100 lei pentru contribuia de cult.
Doamna Borcilă I. Elena din Malovăț a
donat 150 lei pentru pâinea donată credincioșilor.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
În
cursul lunii ianuarie a fost donată pâine credincioșilor participanți la
slujbe, astfel: 1 Ian.(Malovăț): 175 pâini; 7 Ian.(Bârda): 120 pâini; 9
Ian.(Bârda): 100 pâini; 16 Ian.(Malovăț): 90 pâini; 23 Ian.(Bârda): 140 pâini;
30 Ian.(Malovăț): 155 pâini. Așadar, în luna ianuarie s-au donat 780 pâini.
Totodată, s-a vândut pâine credincioșilor la prețul de achiziție de 0,80
lei/buc., astfel: 1 Ian.(Malovăț): 225 pâini; 7 Ian.(Bârda): 780 pâini; 9
Ian.(Bârda): 600 pâini; 16 Ian.(Malovăț): 310 pâini; 23 Ian.(Bârda): 710 pâini;
30 Ian.(Malovăț): 445 pâini. Așadar, în luna ianuarie s-au vândut 3.070 pâini.
Nu s-a adus pâine în ziua de 6 Ianuarie.
În
seara zilei de 20 Ianuarie am organizat o acțiune caritabilă la Școala
Ajutătoare ,,Constantin Pufan” din Tr. Severin. Două familii din parohie, care nu
voiesc să li se știe numele, au suportat cheltuiala pentru cele ce au fost
donate, astfel: masa de seară, constând din ciorbă de perișoare, sarmale cu
mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, suc, apă minerală, mere și
bomboane; 14 perechi de ghete de iarnă ,,Guban” și 14 perechi de ciorapi groși. În afară de acestea, au mai fost duse
câteva zeci de kilograme haine de copii(5 – 15 ani) și prosoape, care s-au
strâns de la enoriașii noștri. Colecta de haine rămâne deschisă și după această
dată, urmând să mai facem un transport. Au însoțit pe preot în această acțiune
Domnii Dima Vasile și Nistor Petre, consilieri parohiali, cât și Doamna Ing.
Doina Teșilă.
Dumnezeu să răsplătească tuturor celor ce
au contribuit la reușita acestei acțiuni!
Sperăm să putem realiza o altă acțiune la
Azilul de bătrâni de la Bâcleș în luna februarie.
Până
la închiderea acestei ediții, s-au donat 279 exemplare cartea Părintelui Arhim. Ioanichie Bălan,
Călăuză Ortodoxă în familie și societate. Reamintim că am donat câte un
exemplar familiilor din parohie, care s-au ostenit să trimită pe cineva să
ridice cartea de la biserică și să semneze de primire, iar în afara parohiei am
trimis celor ce au binevoit să ajute parohia noastră cu cel puțin 100 lei în
perioada 1 Dec. 2020-30 Nov. 2021. Cu prilejul ședinței Consiliului Parohial
din 13 februarie a.c., vom face închiderea acestei acțiuni.
*
Plăți. În această perioadă am efectuat
câteva plăți mai mari, astfel: 18.000 lei protoieriei pentru lumânări; 5.200
lei tipografiei pentru cărți; 3.080 lei brutăriei pentru cele 3.850 pâini
donate și vândute în luna ianuarie; 3.000 lei protoieriei ca subvenții; 2.545
lei protoieriei pentru calendare; 840
lei protoieriei pentru icoane; 668 lei
impozit; 414 lei poștei pentru colete; 400 lei poștei pentru timbre; 135 lei
pentru curentul electric; 111 lei internetul; 70 lei protoieriei pentru
imprimate și altele mai mici.
*
Publicații. În această perioadă, preotul
Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” –
461, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), , 23 ian. 2022, ediție și
on-line(http://www. observatorul.com); în ,,Armonii Culturale”, Adjud, 23 ian.
2022, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare,
26 ian. 2022, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.
wordpress.com); Vreme și vremuri(I), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin,
an. XXIV(2022), nr. 1114(27 ian.), p. 12; în ,,Art-Emis”, Rm. Vâlcea, an.
II(2022), nr. 1180(2 febr.), ediție
on-line(https://www.art-emis.ro/jurnalistica/ vreme-si-vremuri); România
tainică, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIV(2022), nr. 1115(3
febr..), p. 12;
• Parohia
noastră publicat cartea preotului Dvs.
și a fostului său cântăreț, Bibliografia Revistei ,,Studii
Teologice”(1929-2018)(872 pag.). În urmă cu zece ani editam această lucrare
pentru perioada 1929-2008.
Am alcătuit prezenta bibliografie din
dorința de a valorifica, pe de o parte, un patrimoniu de gândire și simțire
teologică românească, iar pe de altă parte de a pune la dispoziția preoților,
profesorilor, cercetătorilor, doctoranzilor, masteranzilor și studenților
teologi și nu numai un material imens, cuprins în cele aproape 6000 de unități
bibliografiate. Este o adevărată ,,sete” de bibliografie pentru tratarea celor
mai diverse teme și cei interesați caută cu disperare materiale de acest gen.
Noua ediție a lucrării noastre se vrea un instrument indispensabil de lucru,
alături de cele trei ediții în câte trei volume din Bibliografia Revistei
,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2008), Bibliografia Revistei
,,Ortodoxia”(1929-2018), aflată la a doua ediție și Bibliografia Revistei
,,Mitropolia Olteniei”(1948-2008) în două volume.
La alcătuirea prezentei lucrări am folosit
ca model bibliografiile de periodice publicate de către Academia Română. Am
organizat materialul pe structurile celor patru secțiuni mari ale teologiei:
Biblică, Sistematică, Istorică și Practică, la acestea fiind adăugate unele
adiacente, precum Istoria României, Limbă și literatură, Redacționale. Acolo
unde a fost cazul, am dat câte un rezumat telegrafic unor materiale mai
importante, pentru a orienta și a ajuta pe cititor în folosirea
Bibliografiei.
Sperăm că vom pune și prin această lucrare
la dispoziţia tuturor celor interesaţi, încă un material preţios, care să le
fie de un real folos.
• Revista
,,Armonii Culturale” din Adjud jud. Vrancea, care de mulți ani publică regulat
aproape toate numerele ,,Scrisorii pastorale”, a acordat preotului Dvs. premiul
Laudatio princeps ,,Condeiul de aur”. Argumentează această distincție în
diploma acordată astfel: ,,Scriitorului Alexandru Stănciulescu-Bârda din
Malovăț-Mehedinți pentru contribuția adusă în 2021 în calitate de autor, prin
publicarea valoroaselor materiale proprii
în paginile revistei universale de creație și atitudine ,,Armonii
Culturale”, pentru respectul, erudiția, talentul și perseverența în promovarea
literaturii române în constelația valorilor patrimoniului mondial”.
Mulțumim cordial redacției prestigioasei
reviste. Este un gest nobil și o apreciere generoasă, care nu numai că
răsplătesc cu prisosință ceea ce a fost până acum, dar și obligă cu vârf și
îndesat pentru viitor!
*
Zâmbete. ☺,,– Bună ziua, aveți bomboane
vărsate?” ,,– Da!” ,,– Și... de ce nu le adunați?” ☺ Aveți grijă ce votați: o bere și 3 mici nu
țin 4-5 ani de foame! ☺Omul prost și lemnul strâmb, nu-l poți îndrepta curând!
☺Bicicliștii sunt un real pericol pentru economie: nu cumpără mașină, nu benzină, nu asigurare, nu impozit, nu rovignetă! Nu plătesc
la spălătorie, la parcare ... Și, pe deasupra,
mai sunt și sănătoși! ☺Am luat o pungă cu sare de Himalaia, pe care
scrie că s-a format în urmă cu 250 de milioane de ani, dar expiră în august!
*
Cununii. În ziua de 23 Ianuarie am oficiat
Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Avoc. Dr. Dogaru Mihail-Dan și Doamna Proc.
Dogaru Iuliana-Carmen din Tr. Severin. Dumnezeu să le ajute!
*
Program. În cursul lunii februarie avem
următorul program de slujbe: 2 Febr. (Malovăț); 5 Febr. (Malovăț-Bârda); 6
Febr.(Bârda); 12 Febr.(Malovăț-Bârda); 13 Febr. (Malovăț); 19
Febr.(Malovăț-Bârda); 20 Febr. (Bârda); 26 Febr.(Malovăț-Bârda); 27
Febr.(Malovăț). În restul timpului, la
orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la
telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail:
stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! La
mulți ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu