Vasilica Grigoraș - ROGVAIV pe șevaletul inimii

 

ROGVAIV pe șevaletul inimii

 

 

~*~

 

Privesc geometria

din fereastra spălată

de lacrimile ploii risipite

de pene poetice

și mă cuibăresc în geana zorilor.

 

Pe cerul pupilei întredeschise

glas miraculos al visului matinal

din adâncuri binecuvâtate

tresaltă o boare de răsărit.

 

Salutul galant al unor raze

purtătoare de blândețe

reanimează fluturii de noapte

răsfirându-i pe meandrele

colinelor dimineții.

 

Sărut parfumul nobil de crin

al unor povești zburate

dar vii în fiecare celulă

deschid grabnic ușa

să mai vină în cascadă

când o boare de vânt

le va urni spre

ghidușii nesperate.

 

Vedem împreună

alte răsărituri

inspirăm candoarea

aurului vieții cu multe carate

descoperit dincolo

de toată rugina lumii

lăsăm speranța

să ne îmbrățișeze

siluetele mlădioase

și drumețim împreună

spre sălașul trezviei inopinate.

 

Descoperim

piatra filosofală

a verbului a fi

suspinăm și plângem

împreună cu norii

râdem gâlgâit în tonuri

de curcubeu răsfățat

ce-și coboară dintr-un penel

ROGVAIV-ul ceresc

pe șevaletul inimii.

 

~*~

VASILICA GRIGORAS