Adrian
Munteanu – Videosonet 92 – Sfiala orei
Străduința
de a prelua semnificația unui text esențial conduce la un dialog al autorului
cu matricea sa spirituală și devine o modalitate de autocunoaștere.
Nu
se pot da sfaturi. Diversitatea de stări se recunoaște prin diversitatea
manierelor de tratare. Concentrarea doar ar trebui să fie mai mare, cumpănirea,
identificarea esenței și îndepărtarea de neînsemnatele relaționări.
SFIALA
OREI
~*~
la
Psalmul 5
Veghez
sfiala orei dimineaţa,
Râvnind
să-nalţ, umil, o rugăciune,
Dar
spaima clipei mute mă supune,
Poveri
în trup îmi săgetează viaţa.
Doamne,
îndreaptă-mi calea, să-mpreune
Mâinile
mele ce-au uitat dulceaţa!
Celui
puternic să-i aşterni povaţa.
Topeşte-i
ura din rostiri nebune!
Atinge-l
ca pe-un fur de lună plină
Şi
îi smereşte graiul de-nceput,
Ca
să-l primeşti de-a dreapta fără vină.
Dă
celui blând un veşnicit sărut
Şi
adu-mi, Doamne, mirul tău la cină,
Să
mă-nvelească taina, ca un scut!
~*~
Adrian
Munteanu
https://amsonete.ro/video.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu