luni, 1 august 2016

Lumina lui Christos







VIATA E UN JOC
Florence Schovel - Shin


Lumina Soarelui lui Dumnezeu adusa pe pamintul nostru de Christos a patruns incet in mintea oamenilor in cei aproape 2000 de ani. Din aceasta Lumina sfinta, mintea oamenilor s-a hranit, de azi ne putem bucura, in parte, de binefacerile ei. Unii oameni, facindu-se slujitorii ei, s-au speriat de consecintele ei si au falsificat-o. In numele lui Dumnezeu au facut mult rau, au dat foc la oameni, au condamnat la moarte; au insetat sufletele oamenilor cu "iertari" (indulgente), pomeni, spovedanii, alte nenorociri si nascociri, sub masca iertarii unui Dumnezeu despre care au spus ca este aspru, facindu-l astfel dur si vanitos. Au facut atita rau ca au intunecat si speriat sufletele lumii. Iar ca rezultat, intunericul mintilor s-a manifestat din plin. Este epoca lui Kali Yuga in care traim acum si pe care o numim civilizatie. Si acum Christos, Fiul lui Dumnezeu, care ne-a dat aceasta Lumina cu sacrificiul pe care-l stim, vine din nou sa ne dea Invatatura Sfinta a sanatatii desavirsite, a stapinirii, a dezrobirii si a vietii vesnice. El ne invata ca nu exista decit un Dumnezeu, Tatal tuturor, ca acest Dumnezeu e plin de iubire, de  bunatate, de Lumina, Frumusete vesnica si PACE! Dumnezeu Tatal nostru nu ne pedepseste niciodata caci el a facut Legea Vietii, ci ne pedepsim fiecare incalcind-o. Inchei cerindu-va sa ne pregatim a intelege bine aceasta, ca tilharii sa nu-l mai rastigneasca inca o data, caci aceasta ar insemna si rastignirea noastra.

Multi oameni cred ca viata este o lupta; in jurul acestei vederi gresite, scurta noastra sedere pe pamint este transformata intr-un infern, in loc de a culege roadele experientei si ale linistii; fericiti si linistiti pentru a ne putea aseza dincolo la un loc de pace. De multe ori nu ne dam seama ca traim, abia cind a venit ceasul fatal care intrerupe lanturile in care noi singuri ne-am legat, atunci ne dam seama. Dar e prea tirziu. Caci necrutatoare Lege ne aseaza in alte lanturi de unde nu scapam decit cind am platit toata datoria. Si apoi suntem din nou adusi la viata - la renastere - conditionati de multe ori de ceea ce am datorat. Si asa, mereu, traim in aceasta suferinta, aici si dincolo.
S-ar putea spune ca viata este un joc, in care daca am sti sa ne comportam, ne-am bucura atit in aceasta existenta, de roadele ei, cit si in cealalta viata, nemaivorbind de evolutie si de roadele ei.

In Vechiul Testament gasim reguli de o mare claritate; Christos ne invata cum sa dam si sa primim sau ce inseamna a da si a primi. "Ceea ce seamana cineva aceea va culege"! Deci orice exteriorizeaza un om in vorba sau in fapta se va intoarce spre el, caci ceea ce da aceea va primi. Daca da ura va primi ura, daca da dragoste va primi dragoste, daca critica va fi criticat, daca minte va fi mintit, daca inseala va fi inselat. Trebuie sa mai stim ca imaginatia are un rol principal in "Jocul vietii".
"Tine-ti inima (imaginatia) in friu cu toata taria, caci prin mijlocul ei trec toate cararile vietii" (Proverbe, IV:23). Aceasta inseamna ca orice isi imagineaza un om, mai devreme sau mai tirziu are sa se exteriorizeze in lucrurile lui, in intimplarile vietii lui.
Cunosc pe cineva care se temea de o anumita boala. era o boala foarte rara si greu de contractat, dar el mereu si-o inchipuia si citea adesea despre ea, pina cind s-a manifestat in corpul lui si a murit victima acelei boli, a imaginatiei lui distrugatoare.

Asadar, pentru a face cu succes jocul vietii, trebuie sa ne adunam imaginatia. O persoana care si-a obisnuit imaginatia sa-si inchipuie numai bine isi atrage in viata, "fiecare dupa dreapta dorinta a inimii lui": sanatate, bogatie, dragoste, prieteni, cea mai desavirsita expresie a celor mai inalte idealuri ale sale.
Imaginatia a fost denumita "foarfeca mintii", fiindca taie mereu, zi de zi, imaginile pe care omul si le inchipuie, asa ca mai devreme sau mai tirziu, el va intilni propriile lui creatii, imaginate, in lumea din jurul lui. Ca sa-si poata modela cu succes imaginatia trebuie sa inteleaga modul de functionare a mintii lui. Grecii spuneau: "cunoaste-te pe tine insuti!".
Mintea omului prezinta trei aspecte: subconstientul, constientul si supraconstientul. Subconstientul este numai o cantitate de forte fara o directie; este tocmai ca apa care sta si face ce este dirijat sa faca, el n-are putere de actiune.

Am cunoscut o femeie care, pe cind era copila, isi imagina mereu ca va fi vaduva; se gatea cu haine negre, purta un val negru lung iar oamenilor le parea ca este tare isteata si distractiva. A crescut si s-a maritat cu un om pe care l-a iubit foarte mult. In scurt timp a murit si ea a purtat valuri negre ani de-a rindul. Imaginea ei de vaduva s-a impregnat in subconstientul ei si, la momentul potrivit s-a manifestat fara sa-i pese de dezastrul obisnuit.
Mintea constienta este numita mortala sau trupeasca. Este minte omeneasca si vede viata asa cum pare ca este. Ea vede moartea, dezastrul, boala si limitarile de orice fel si, cu aceste imagini ea impregneaza subconstientul.
Mintea supraconstienta este mintea divina - dinlauntrul fiecarui om si este domeniul ideilor perfecte. In ea se afla "modelul perfect" amintit de Platon, modelul divin, fiindca exista un model divin pentru fiecare om.

"Exista un gol pe care tu trebuie sa-l umpli si, ceea ce nimeni nu poate umple, ceva ce tu ai de facut si pe care nimeni altcineva nu poate s-o faca pentru tine."
Toate aceste idei perfecte sunt exact infatisate in mintea supraconstienta. De obicei ele tisnesc in constienta ca un ideal nerealizabil, "ceva prea frumos ca sa fie adevarat".
In realitate, acesta este adevaratul destin al omului, strafulgerat de catre inteligenta infinita, care este inlauntrul lui insusi.
Multi oameni nu-si cunosc propria lor menire, se lupta pentru lucruri si situatii care nu trebuie sa le apartina lor si care, daca ar fi realizate, ar aduce numai deceptii si insatisfactii.
O femeie vine la mine si-mi cere sa-i spun "cuvintul" care s-o ajute sa se casatoreasca cu un tinar oarecare, de care se simtea foarte indragostita. I-am raspuns ca aceasta ar fi o violare a legilor universale si ca voi rosti cuvintul pentru omul de drept, omul care ii apartine prin "alegerea divina". Am adaugat: "Daca A.B. este omul care iti apartine prin alegerea divina nu-l poti pierde iar daca nu e el, atunci vei primi echivalentul lui".

Ea l-a vazut pe A.B. de mai multe ori dar nici un pas hotaritor n-a intervenit intre ei, in prietenia lor. Intr-o seara ma cheama la telefon si-mi spune: Stii, in ultima saptamina, A.B. nu mi s-a mai parut asa de extraordinar. I-am rasuns: "Se poate sa nu fie el alegerea divina, poate ca un altul este cel de drept". Putin dupa aceea se intilni cu un alt barbat, care s-a indragostit de ea si care i-a spus ca este idealul lui. i spunea tot ce altadata dorea sa auda de la A.B. Curind s-a indragostit de el si n-a mai interesat-o A.B.
Gasim aici legea inlocuirii. O idee dreapta s-a substituit uneia gresite; prin aceasta n-au fost pierderi si sacrificii. Christos spunea: "Ci cauta mai intii Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Lui si la toate acestea vi se vor adauga" Tot El spune ca Imparatia este inlauntrul omului. Imparatia este domeniul ideilor drepte, a modelului divin.

Isus Christos ne invata ca vorbele omului au un rol fundamental in jocul vietii; "Din cuvintele tale te vei indrepta si din cuvintele tale te vei osindi".
Multi oameni au atras dezastrul in viata lor, prin vorbele lor gresite. O femeie ma intreaba de ce viata ei de acum este plina de saracie si de lipsuri. Inainte avea o casa mare, era inconjurata de lucruri frumoase si avea multi bani. Am stabilit ca, de pe atunci, obosita de conducerea casei, spunea mereu: "sunt bolnava si obosita de lucru si as dori sa traiesc intr-o lada!" Asadar, ea insasi si-a prorocit ei insisi; "intr-o lada!"
Mintea subconstienta nu are sensul umorului si, adesea, oamenii ajung in situatii nefericite prin cuvinte spuse in gol. Alt exemplu: o femeie care avea sume enorme de bani, glumea uneori, spunind ca "se pregateste sa fie gata pentru azilul de saraci". Dupa citiva ani a devenit foarte saraca deoarece si-a impregnat subconstientul cu imaginea lipsurilor si a limitarii.

Din fericire, legea lucreaza pe amindoua caile; o situatie de lipsa poate fi schimbata intr-una de prosperitate. O femeie veni la mine, intr-o zi calda de vara, ca sa-i fac un tratament pentru prosperitate. Era timida, dezorientata si descurajata. Spunea ca nu are in viata ei decit 8 dolari; i-am raspuns: "Dumnezeu va binecuvinta acesti 8 dolari si-i va inmulti dupa cum Isus Christos a inmultit piinea si pestii, fiindca El a spus ca fiecare om are puterea sa binecuvinteze si sa inmulteasca". Ea a intrebat: "Ce trebuie sa fac?" I-am raspuns: "Urmeaza-ti intuitia. Ai vreo inspiratie, sa faci ceva, sa te duci undeva?"
Intuitia urmeaza "in-tuitiv", adica sa fii calauzit dinauntru, calauza cea mai buna a omului. Despre legile intuitiei voi reveni in alt capitol. Femeia a zis: "Nu stiu, parca as dori sa merg acasa; am exact banii de drum". Casa ei era intr-un oras saracacios si patrat. Mintea rationala ar fi trebuit sa-i spuna: Stai in New York, cauta-ti ceva de lucru si aduna ceva bani.

I-am raspuns: "Du-te acasa. Nu nesocoti niciodata o inspiratie". In ce ma priveste, am spus urmatoarele cuvinte:
"Spirit infinit, deschide calea pentru o mare abundenta, ca un magnet irezistibil la tot ce-i apartine prin drept divin".
I-am spus si ei, de asemenea sa repete aceasta fraza. Ajungind acasa a fost invitata de o veche cunostinta pentru a intilni un prieten al familiei ei. Prin el a primit, in urma, mii de dolari, intr-un mod aproape miraculos. mai tirziu, imi spunea adesea:
"Vorbeste oamenilor despre femeia care a venit la tine cu 8 dolari si o dorinta. In calea omului exista totdeauna belsugul dar el poate sa se manifeste numai prin credinta, dorinta sau cuvint rostit".
Christos a aratat clar ca omul trebuie sa faca primul pas:
"Cere si ti se va da, Cauta si vei afla, Bate si ti se va deschide" (Matei, 7.7). In Scripturi citim: "In ceea ce priveste lucrul miinilor mele, porunceste tu mie".

Inteligenta infinita, Dumnezeu, este gata intotdeauna sa indeplineasca dorintele omului, fie ele cit de mici sau mari. Fiecare dorinta, exprimata sau neexprimata, este o cerere. De multe ori raminem mirati cind o dorinta se indeplineste dintr-o data. Un exemplu: o data, de paste, vazind mai multi trandafiri in geamul unei florarii, am dori sa primesc unul si, pentru o clipa, l-am vazut, mental, intrind pe usa.
Pastele veni si, odata cu el, frumosul arbust de trandafir. Multumind prietenei mele i-am spus ca era exact ce am dorit. Ea mi-a spus: "Nu ti-am trimis trandafir, ci liliac". Asadar florarul a amestecat ordinul primit si mi-a trimis un arbust de trandafir numai pentru ca am declansat legea in actiune si a fost sa am trandafirul pe care l-am dorit.
Intre om si idealurile lui cele mai inalte sau dorintele inimii lui nu sta altceva decit indoiala si frica. Cind omul doreste fara teama, orice dorinta ii este indeplinita momentan.

Intr-un capitol viitor voi explica ratiunea stiintifica a acestui fapt si cum trebuie sa fie rasa frica din constiinta omului. Ea e singurul dusman al omului, frica si lipsa, frica de nereusita, de boala, de pierdere sau simtamintul de nesiguranta in vreun plan oarecare, frica de frica. Isus Christos a spus: "De ce sunteti ingrijorati, o voi putin credinciosilor?" (Matei, 8-26). Asadar trebuie sa inlocuim frica prin credinta, fiindca frica este credinta inversata, credinta in rau in loc de credinta in bine.
Rostul jocului vietii este acela de a vedea clar propriul tau bine si de a inlatura toate imaginile mentale ale raului.
Aceasta se face prin impregnarea mintii subconstiente cu realizarea binelui. Un om foarte stralucitor si plin de succes mi-a marturisit ca a izbutit sa-si smulga complet frica din constiinta lui si ca are convingerea ferma "ca numai binele poate patrunde in viata lui". El vedea scris, in litere mari, aceasta lozinca:

"De ce sa te superi, poate ca n-are sa se intimple niciodata." Aceste cuvinte s-au sapat in mintea lui subconstienta si el are convingerea ferma ca numai binele poate patrunde in viata lui si, de asemenea, numai binele se poate manifesta.
In capitolul urmator voi insista asupra metodelor de impregnare a mintii subconstiente. ea este servitorul credincios al omului, dar trebuie multa bagare de seama, PENTRU A I SE DA NUMAI ORDINE EXACTE.
OMUL ARE MEREU UN ASCULTATOR TACUT IN PREAJMA LUI SI ANUME: MINTEA LUI SUBCONSTIENTA.
Fiecare gind, vorba, se imprima acolo si mai tirziu apare in exterior cu detalii uimitoare. Subconstientul este asemenea unei inregistrari pe care un cintaret o face pe un disc de patefon foarte sensibil. Fiecare nota si ton se inregistreaza, si daca stranuta sau ezita, de asemenea. De aceea sa sfarimam toate inregistrarile vechi si proaste din mintea subconstientului nostru, pe care nu dorim sa le pastram si sa facem inregistrari noi si frumoase.
Spune "tare", cu putere si convingere aceste lucruri:
 "Acum sfarim si darim, prin cuvintul meu rostit, toate inregistrarile gresite din mintea mea subconstienta. Acestea trebuie sa se intoarca la gramada de nisip a nimicniciilor originale, fiindca ele au provenit din propria mea imaginatie desarta; fac acum inregistrari perfecte, prin Christ dinlauntrul meu, inregistrari de sanatate, bogatie, dragoste si desavirsita expresie de sine".
Acesta este patratul vietii, jocul terminat in chip desavirsit. In capitolele urmatoare va voi arata cum un om care nu cunoaste puterea cuvintului este inapoia timpului sau.
"Moartea si viata stau in puterea spuselor tale" (Proverbe, 13.21)".



Va urma




RAI DIN DELTĂ






UN  PIC  DE  RAI  DIN  DELTĂ
Fragment de jurnal din Delta Dunării
de Melania Rusu Caragioiu
-    

-         Când un turist spune Maliuc, spune întinsuri de ape, de trestii, de sălcii, zbor de păsări de apă venite de pe țărmurile însorite al altor continente, pești uriași cu o carne dulce, rumoarea deltei, pacea, armonia viețuitoarelor, foșnetul vegetației luxuriante și… ineditul fermecător al peisajului…

-         Dar, când acest turist este și apicultor, atunci bucuria  popasului său în deltă este miracolul mierii de mentă, a mierii strânsă din nectarul florilor de deltă. Este uimitor zborul încărcat de polen al albinelor și graba prin care ele cer, imperios și rapid, un alt fagure artificial, spre a-l reclădi și a-l umple grabnic cu mierea parfumată.

-         Din zori și până-n noapte  un du-te, vin-o, neîntrerupt animează culegătoarele din stupini, într-un zbor iute, plutind ca puful ușor de salcie la dus și planând greoaie, abia aducăndu-și gușele pline și coșulțele încărcate cu povara de polen galben-portocaliu.
-         Florle se deschid ademenitoare de parfum greu și nectar, cerul înmiresmat ascunde în el voioșia vieții, iar întinsurile își oferă opulența fecundă și plină de bogăție.
-          
-                                                                         *
-         …Când cobori din tren în stația terminus Tulcea, te întâmpină aerul dulce al Deltei cu climatul lui blând, primii pesăruși care se rotesc deasupra orașului bogat în fabrici și clădiri, un limbaj pestriț, ce aduce coloritul cosmopolit al turiștilor, graiul ospitalier  și melodios al localnicilor și … sirenele portului…

-         Într-o ordine marinărească așteaptă vase uriașe de mărfuri, vase mari de pasageri, șalupe, vase pescărești, vedete ușoare și rapide, docuri, vapoare, iahturi și ambarcațiuni care te uimesc prin forma, coloritul și utilitatea lor diversă.

-         Îți întorci fascinat privirea de la arhitectura din calcar de Măcin și prefabricatele moderne, care dau o linie aparte orașului industrial, totodată centru de cultură și poartă prin care uscatul comunică cu marea , prin cele trei brațe de apă, ale Dunării, ce străbat imensa deltă.

-         Neastâmpărul turiștilor animă gara fluvială, cheiul, orașul, gara c.f.r., întrerupându-se doar atunci când sirenele vapoarelor anunță sosirea unui nou val de pasageri și îmbarcarea altora.

-         Duci cu tine în deltă albastrul vitraliilor din modernele săli de așteptare,  aroma tonetelor cu fructe dobrogene și greutatea ruksacului în care mereu ți se pare că n-ai pus destule cârlige pentru undițe, destul mălai, și că te-ai încărcat cu o mulțime de article, pe care încă de aci le găsețti inutile.

-         Totul este atât de plin , de frumos, de bucuria noului, de efervescența vieții specifice deltei unde totul și toate găsesc ocrotire și belșug în universul îmbinat al uscatului și al apelor, încât ai senzația că poți să lași în urmă, departe, cutia grijilor, să te abandonezi armoniei firii, amabilității localncilor și poeziei locurilor.

-         Nerăbdarea de a ajunge mai repede la detinație, te face să cauți mai repede un loc în cursa rapidă, pe apă),  unde se urcă localnicii, care nu sunt ca tine în vacanță și care au venit cu treburi importante, după cum arată delegația lor…

-         Dacă ai avut puterea să renunți la această cursă în favorul vaporului de pasager cu 500-600 de locuri, ești răsplătit din plin de ineditul situației.Toți vor să urce deodată. Li se pare că un alt loc este mai bun decît cel la care i-a dus iureșul pasagerilor grăbiți, iar când febra îmbarcării s-a potolit, când ranițele obosite  de drum s-au așezat în sfârșit de pe umerii  care le-au zdruncinat, totul pare altfel.
 
-         Atunci  vezi că poți ocupa un loc pe puntea largă sub umbrar, sau pe băncile care  fac cerc deschis  în spațiul binerâvnit de la prora. Sau poți să te expuni în bătaa curentului stând sprijinit de balustrada punții de la etaj, pe care scrie un fel de ,,nu vă aplecați în afară”, sau să privești prin ferestrele de la clasa I-a, pârtia largă și strălucitoare de apă, satele de pescari, cângurile de sălcii, întinsurile îndepărtate de porumbiști, sau păsările care nu mai contenesc în azurul nemărginit.

-         Îți dai seama că te asemeni zborului păsărilor, adică gândurile tale, miile de impresii fug nestăpânite întocmai ca păsările în zborul lor,  făcut după meridiane și paralele, după niște reguli numai de ele cunoscute, despre care Darwin, Fabre și alții ne explicau  ca find raționale.

-      Privești cu nesaț, ai vrea să vezi, să sorbi bucuria acestui drum într-o clipă, dar natura, dar realitatea care întovărășește pretutindni pașii omului, sau mai bine zis, care rămâne în urmă după pașii primului pionier, te copleșește. 
    
-         Te simți învăluit de  o umbră de oboseală, revii mai apropare de tine, savurezi cu poftă sandvișul nemaipomenit de bun făcut de bucătarul vaporean, sau biscuitul gustos, înmuiat copoios în ciocolată, pe care nu l-ai mai gustat nicăieri, decât aici.

-         Ai vrea să vezi și să stii totul dintr-o dată să te cufunzi în valurile înspumate din urma vaporului, să te legeni cu valul larg care se desface într-un V de mătase, izbind malurile pârtiei de apă rămasă în spatele vasului, sau să te simți sărutat de pictura  întinsurilor care ascunde case pitorești de un alb orbitor sau de un colorit învâstat de mult, mult ultramarin de culoarea viorelelor primăvăratice.

-    Basmul despre lotcile care circulă pe ulițele acestor așezări miniaturale ți se dezvăluie aevea. Te lasă uimit  când cei din partea locului,  deosebit de comunicativi, îți explică miracolul vâslitului și al echilibrului, perfect, fără oscilări datorită apei, în picioare, în barcă. Această deprindere, acest echilibru în barcă, stând în picioare este întâlnit și la oamenii pe care vârsta nu-i mai ajută să umble deloc bine pe uscat.

-         Sălcii bătrâne rămase dezgolite se populează cu păsări de deltă și foamea ta de necunoscut este arât de vie, încît aproape că nu mai recuoști corbul lucios, cioara și coțofana … Sunt prea comune pentru tine și fascinația  în care tu îmbraci coloritul acestor locuri te face să uiți că pe aici mai trăiesc și păsări endemice și nu numai superbele păsări migratoare.

-         Întrebi  mereu, deschizi ghidul pe care ți l-ai cumpărat pe drum pentru a cunoaște bogăția ornitologică  a  acesfor locuri  și nu-ți vine să crezi că acel ciot, aparent de lemn care imită o pasăre impietrită cu gâtul strâmb, nu este decât un stârc la pândă, care s-a oprit împietrit și înțelept, să te privească, să nu te dea de gol și să-și pândească prada. Este un stârc  venit de pe meleagurile calde. 

-         Ne-am obișnuit curâd cu această imagine statuară a deltei pe care am întâlnit-o pretutindeni, mare cât un cocor, dreaptă ca o pasăre sculptată în lemn și cu gâtul torsionat spânzurând ca un odgon intrat la apă și răsucit  de soarele tprid.
  

-         Obosit de atâtea imagini te retragi în tine și iar lași gândurile să alunece odată cu privirea în jurul tău, în interiorul vaporului. Te învăluie o stare de căldură plăcută la vederea decorului cu intarsie de lemn așternută pe pereții vaporului într-o gamă măiestrită de esențe de lemn de cele mai variate culori care  au servit la realizarea scenelor de luptă, glorie și frumusețe eroică din istoria și folklorul nostru românesc. Liniile unduioase te fac să te întrebi cum de aceste exponate se găsesc aci și nu în marile muzee și iarăși te întorci în sinea ta cu un răspuns  vorbnd despre poporul nostru – artist desăvârșit -  care simte frumosul și echilibrul în tot ce face. Generos,  el le presară cu multă risipă de talent și putere de creație de-a lungul vieții lui, de-a lungul drumului lui printre oameni, prin lume, primind la rândul lui alte ofrande de frumos, de perfecțiune...
-          
-         Te scoate din visare Gara Maliuc ( destinația aleasă de tine), albastrul clădirilor din port și cauți pe chei pe cei de aici, care te așteaptă pentru un alt drum cu șalupa.
-               Cobori pe uscat și te miri că întâlnești un oraș, asfaltat și drumuri de apă. De abia acum simți că începi să devini un om al apelor, desprins de obiceiurile  și preocupările tale și că trebuie să îți amintești tot ce ai învățat în scopul unui popas în deltă.
-               Și. te-ai urcat în șalupă.
-             Și iată-te aplecîndu-te peste bord și plimbându-ți degetele resfirate peste fața caldă a apelor și respirând boarea apelor mâloase, numărând pâlcurile nesfârșite de nuferi și fluturând batista, în semn de salut,  celor care și-au întins corturile pe țărmuri de-a lungul apelor, înaintea ta, sau celor care se leagănă după priceperea vâslitului, în bărcile ușoare și mânuind cu brațe bronzate vâsla și undița.
-          
-               Moș Miron, care te duce cu șalupa, este un adevărat lup de mare al locurilor și datorită lui drumul ți se pare plin de siguranță și confort. Te îndeamnă să ocupi un loc de unde să ai un unghi larg de vedere, îți arată ciudățeniile cuiburilor de păsări, îți dă o pătură ca să nu te umpli de stropii mărunți pe care-i vântură elicea, îți ia bagajele grele, pe care încă n-ai mai găsit loc să le puni, deși ești aproape de capătul drumului pe apă,  și-ți povestește promițător de expedițiile  pe care ai să le faci cu el, începînd cu pepenăria și terminînd cu Mila 2000 și Lacul Fortuna

-         -„Ehe, dar mata ai vrea să mergi până la capătul pământului, dar vezi, azi la noi pământul e împărțit între barcagii și vaporeni și nu poți umbla chiar hai-hui, dacă n-ai vas pentru anumiți curenți și n-ai permis că ești destul de priceput pentru a umbla și pe brațele Dunării nu numai pe canale și firișoare de apă. Așa că mergi mata înapoi la Maliuc dacă vrei atâtea feluri de excursii și mai ales vrei să-l jignești, dorind alte raiuri de văzut când acestea sunt atât de nemaipomenite, chiar după spusele matale de adineaori !

-         Atunci trebuie să-i explici și dacă vrei poți să continui explicația și la un pahar de Murfatlar, cel mai bun vin din lume !,  după ce ai sosit,  că ești mulțumit de tot ce vezi,  de tot ce cerci sub ochii tăi, dar ai auzit și tu că mai ai mari atracții și pe alte brațe ale Dunării și te-ai gândit că venind într-un dconcediu â
-         în Deltă , le-ai putea rezolva și pe acelea. 

-         A înțeles, dar te privește acum sceptic, fiindcă știe el de ce,,. Și așa este. Că odată debarcat la stupină pe Insula Maliuc te lipești cu toată ființa ta aci și greu mai pleci, deși Moș Miron te invită să te scoată la ,,oraș” în fiecare zi cînd merge spre Tulcea sau spre Maliuc, dar tu te-ai acomodat mult prea bine…
-          
-         Ziua ta începe odată cu ivirea zorilor ș îmbrăcându-ți cizmele umede îți ..„tuflești” o șapcă de pescar pe cap, îți iei sacul cu ustensilele de pescuit, găletușa, lopata și dus ești, s-o iei înaintea soarelui, ca acesta să nu-ți sperie peștii.

-         Barca te așteaptă la debarcader, râmele negre sunt vioaie, râmele roșii sunt rare, si… dus ești,  printre sălcii legănătoare și împarfumate…